„Să spunem că cineva incearcă să te insulte. Dacă îți poți păstra liniștea interioară, el nu va reuși. Orice ar spune, nu te simți insultat. Atât timp cât tu nu accepți insulta, încercarea lui de a te jigni va da greș. În final, el va fi cel care se va simți ofensat. Să vă spun o glumă:
Un psihanalist se plimba într-o dimineață cu prietenul său. Un pacient al medicului, cam nebun, a venit alergând și l-a lovit cu putere în spate. Psihanalistul s-a clătinat și a căzut la pământ, în timp ce omul se depărta alergând mai departe. După ce și-a mai revenit, medicul și-a continuat liniștit plimbarea. Șocat, prietenul său l-a întrebat:
– Nu ai de gând să faci nimic? Omul acela e nebun. Trebuie neapărat să faci ceva!
– Asta-i problema lui, nu a mea, i-a răspuns psihanalistul.
Avea dreptate. Era ca și cum ar fi spus: „Faptul că m-a lovit este problema lui, nu a mea. De ce să-mi pierd liniștea?“
Dacă altcineva este furios, este problema lui; dacă te insultă, este problema lui, nu a ta. Dacă te afli într-o stare de liniște interioară autentică, nimic din exterior nu te poate tulbura. Voi nu vă aflați nicio clipă într-o astfel de stare; de aceea, vă folosiți de orice pretext pentru a vă ieși din minți. De fapt, fierbeați și înainte în interior, dar nu aveați încă un motiv să explodați.
Sosan spune: Dacă mintea rămâne netulburată… Și nu poate rămâne netulburată decât dacă se racordează la Sursă… nimic nu o mai poate ofensa, și când nimic nu o mai poate tulbura, lumea exterioară încetează să mai existe în forma ei veche. Odată cu atitudinea interioară, se schimbă și calitatea ființei.
Dacă altcineva reușește să te insulte, înseamnă că ești dispus să te lași insultat. Dacă nu te simți insultat, niciun gest exterior nu ți se va părea o insultă. Cum ar putea fi gestul o insultă dacă tu nu te simți insultat? Dacă cineva este furios, nu îi poți percepe furia decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură, nu o vei percepe ca atare. Calitatea se schimbă odată cu interpretarea, căci tu ești diferit. Dacă cineva te urăște, nu poți percepe ura decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură în niciun fel, cum ai putea-o numi ură? Vei percepe vibrația, dar nu o vei numi ură, căci vechea minte a dispărut, așa că vechile nume nu se mai potrivesc.
În loc să te simți afectat, vei simți mai degrabă că îți pare rău de el, că îl compătimești. Te vei gândi: ”Ce s-a întâmplat cu acest om? Cât de mult trebuie să sufere, dacă se comportă în acest fel, și cât de inutil mi se pare totul!” Îl poți chiar ajuta să iasă din această stare, știind că atunci când se înfurie, omul își otrăvește propriul corp. Într-un fel este un om bolnav. De aceea, vei simți nevoia să îl ajuți să iasă din această stare. Atunci când cineva este bolnav de cancer, nu simți nevoia să te cerți cu el. Mai degrabă îl ajuți, îl duci la spital…
În viziunea lui Buddha, a unui om ca Sosan, mintea omului furios este bolnavă de cancer. De aceea, el simte nevoia să îl ajute; simte o stare de compasiune față de acesta. Dacă această lume ar deveni ceva mai iluminată, nimeni nu s-ar mai putea înfuria fără ca familia și prietenii să îl ducă imediat la spital. Oamenii furioși au nevoie de medic. Este inutil să le ripostezi și să te înfurii la rândul tău. Este o prostie, căci acești oameni sunt deja bolnavi; cum poți să continui să îi lovești, în loc să-i ajuți?
Noi manifestăm compasiune doar în fața bolilor fizice, nu și în fața celor mentale. Atunci când cineva este bolnav din punct de vedere fizic, noi nu ne simțim ofensați, orice ne-ar zice. […]
Dacă nu te simți tulburat, totul se schimbă, căci întreaga ta atitudine este alta. Ești un om diferit, iar acest lucru este suficient pentru ca întreaga lume să se schimbe. Ea încetează să mai existe în vechea ei ipostază.
Când în minte nu mai apar gânduri care discriminează, vechea minte încetează să mai existe. Discriminarea între bine și rău, între preferințe și antipatii, este însuși fundamentul minții. Atunci când discriminarea dispare, mintea cade într-un abis, iar omul ajunge la sursă. Ființa ajunge la sursa ei și descoperă întreaga semnificație a vieții, binecuvântarea, extazul. Destul pentru astăzi…”
Osho, Cartea despre nimic
drumuricatretine.wordpress.com 
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/daca-26-09-1995-cluj-napoca
…Si totusi unde este solutia, mecanismul, practica prin care putem scapa de reactia imediata mentala si emotionata fatza de agresiunile din exterior??? In articol ni se explica problema, dar nu ni se arata calea.
Oamenii cu care intram in contact sunt oglinzi care reflecta interiorrul nostru,adica nu ne intalnim cu ei inramplator,ci pentru a invata ceva de la ei. Aspectele pe care le uram la altii sunt de fapt aspecte intunecate ale fiintei noastre cu care trebuie sa ne confruntam.
De exemplu, daca te tulbura agresivitatea colegului tau de scoala,asta inseamna ca agresivitatea se afla si in tine,dar nu o recunosti,ba mai mult o manifesti in mod inconstient. (probabil o manifesti la niveluri mai subtile – nu esti agresiv fizic, dar in schimb esti agresiv cu ceilalti prin felul tau de a vorbi,a te manifesta )
Frica,mania,ura,gelozia,lacomia sunt in interiorul nostru,exteriorul nu face altceva decat sa trezeasca aceste aspecte intunecate suprimate si sa ne puna in alarma,si anume ca trebuie sa le confruntam. A confrunta insemana a te pune fata in fata cu ele, a le cunoaste, ci nu a le respinge sau judeca. Atunci cind simti ura in tine,stai nemiscat (mental)si observa aceasta traire prin acceptare. Doar accepta si observa. Daca esti innjurat sau jignit de cineva si atentia ta va fi asupra celui care te-a tulburat sau asupra a ceea ce ti-a spus,ci nu asupra ceea ce se intampla in interiorul tau,vei pierde toata frumusetea intelegerii,cunoasterii si transformarii.
Pentru mai multe informatii cititi cartea „Umbra” de Adrian Nuta ( O gasiti gratis si pe internet pe Scribd )
Numai bine pace si iubire 🙂 ‘SIngurii demoni cu care trebuie sa luptam sunt cei dinauntrul nostru”- gandhi )
Calea ni se arata intotdeauna, Francisc, in diferite moduri, dar pentru asta trebuie sa continuam sa exploram si sa nu ne oprim doar la un fragment sau altul aparut in mediul virtual.
Mai mult, e important sa identificam propriile raspunsuri, pentru ca nici o cale nu e asemanatoare cu alta, indiferent de raspunsurile pe care le putem primi si prin intermediul maestrilor spirituali.
Fragmentul redat e doar un imbold pentru cautatorul insetat de raspunsuri de a merge mai departe, in profunzime.
… si daca simti ca rezonezi cu Osho, iti recomand spre lectura cartile lui.
Despre „legea oglindirii”, am redat un fragment aici.
Dintre atatea miliarde de oameni ce traiesc pe terra, nu vei gasi doi insi care sa semene identic din punct de vedere al caracterului uman. Si fiecare om cu caracterul lui isi gaseste singura calea catre Sursa.
Ceea ce a simtit un om in drumul lui de cunoastere catre Lumina nu se potriveste si unui alt om decat intr-o mica sau mai mare masura. El, daca va porni pe acest drum din propria lui dorinta spre Iubirea lui Iisus, va urca treapta cu treapta cunoasterea de care va avea nevoie si doar atunci cand clipa il va face sa constientizeze binele de rau, adevarul de minciuna, iubirea fata de ura…
Fiecare om este unic in felul lui pentru ca fiecare gand este filtrat prin conceptia lui despre viata si odata emanat in univers, acest gand, vibrand in Univers, ii va aduce raspunsul de care are nevoie.
Si acest raspuns este – IERTAREA.
Da, este interesant articolul… Eu incerc mereu sa nu ma las afectat de ce mi se spune ( comentarii rautacioase, intepaturi etc) ba chiar incerc sa schimb balanta in favoarea mea, reactionand cu aceeasi moneda, dar ceva mai subtil. Astfel, persoana care a avut tentativa sa-mi tulbere starea se va simti incomodata. Nu apelez la vulgaritati ieftine, mai degraba la ironie si sarcasm si acest lucru imi confera o stare de calm si buna dispozitie. Indiferenta nu te ajuta intotdeauna, dar este si aceasta o solutie ( prea ineficienta pentru gustul meu). De multe ori, nu poti sa nu fi afectat, mai ales daca esti prins cu garda jos ( ai avut o zi mai proasta, se mai intampla), te precipiti si este posibil sa cazi in jocul adversarului. In principiu, nu te simti insultat, umilit etc daca tu nu permiti sa se intample asta ( conform articolului).
Trecand prin imprejurari similare, oamenii se comporta diferit si fiecare este responsabil de acest coportament. Sa nu uitam, insa, ca ceea ce semanam, aceea vom culege. Intelepciunea si detasarea se cultiva greu, dar sunt daruri de nepretuit pentru cel ce reuseste sa depaseasca stadiul raspunsului cu „aceeasi moneda”, indiferent de cat si cum si-ar dori sa „poleiasca” acea moneda. Indiferenta nu este acelasi lucru cu detasarea, cu stare de „observator „.
…iar atunci cand suntem afectati ar fi bine sa ne intrebam nu daca am avut „garda” jos, ci – mai degraba – ce anume a scos la iveala din noi acel eveniment sau acea intamplare.
Oamenii sunt capabili sa raspunda in mod diferit stimulilor externi daca invata sa isi gestioneze starile. Cand cineva te face sa te simti intr-un anume fel inseamna ca in acel moment i-ai investit puterea suprema asupra ta. Nimeni nu ne poate face sa fim, sa simtim sau sa facem ceva fara ca noi sa permitem asta, insa modul in care reactionam la stimuli depinde de constructia noastra interioara, sensibilitati, frici, prejudecati, etc.
In momentul in care devii cu adevarat responsabil de cine esti tu si de viata ta, aceste influente externe se vor diminua remarcabil.
Frumos articol!
clar la obiect si adevarat….daca am incerca sa fim calmi….cu siguranta ar fi mai bine :)..
In mod cert! Deoarece un om agitat, furios este deja un om bolnav si in mod sigur acestea (furia,lipsa iertarii…etc) vor pune amprenta neintarziat pe corpul fizic. Un om linistit in suflet va fi linistit si in vorbire si in comportament si va contribui in mod automat si la linistea mediului in care se afla.
Va doresc tuturor sa va gasiti pacea interioara, pentru a trai intr-o lume mai blanda, mai toleranta si iubitoare!! 🙂
Bine scris… Pana la punctul in care se sugereaza ca mania si fiica ei – furia sunt boli…
Indraznesc sa spun ca sunt stari de moment si cel putin odata in viata ne tulbura pe fiecare
Sigur, e minunat sa constienzizezi furia si sa nu o lasi sa te tulbure – dar asta nu inseamna ca ea nu exista sau nu va mai exista….
Pentru a intelege de ce astfel de trairi sunt nocive sanatatii noastre psiho-spirituale ar fi binevenit a fi studiate cauzele spirituale ale bolilor, pentru ca orice boala resimtita la nivel fizic isi are cauzele in sfera emotionala.
Supararea, furia, ura, nemultumirea modifica functionarea corecta a bilei, a ficatului, de exemplu.
Marii maestri spirituali au vorbit intotdeauna despre cum putem invata sa transformam aceste emotii (care sunt, in esenta, forme de energie) in asa fel incat sa nu ne facem rau nici noua si – cu atat mai putin – lumii in care traim.
Sunt exemplul perfect pentru ceea ce spui: la 16 ani m-am imbolnavit de hepatita, pentru ca adunasem atatea emotii negative in mine, incat corpul meu a cedat. Nu la mult timp dupa declansarea bolii am constientizat cauza ei: aveam atata nevoie de afectiune, incat ajunsesem sa-mi urasc parintii pentru ca (asa credeam eu)nu ma iubeau destul si sa ii culpabilizez pentru ceea ce percepeam eu ca fiind indiferenta.
Asa este, daca nu invatam sa gestionam aceste stari, putem ajunge sa ne facem rau noua insine.
Iubesc oamenii. Si port in mine, in permanenta, o fraza scrisa de Lise Bourbeau:
„Nu exista oameni rai, ci doar oameni care sufera„.
Si din moment ce stii ca sufera, cum oare ai putea tu, la randul tau, sa ii sporesti suferinta prin atitudinea ta? Nu poti decat sa il iubesti si sa il privesti in ochi, cautand scanteia divina din el. Poate nu atunci, dar peste o zi sau doua sau poate peste un an, omul acela iti va putea raspunde privirii tale blande si poate iti va darui un zambet.
Nu vorbesc din teorie, mi s-a intamplat asta in viata de zi cu zi. Si le multumesc acestor oameni pentru ca i-am intalnit, caci altfel nu as mai fi devenit persoana care sunt acum. Si poate as fi uitat sa mai caut lumina din oameni.
.Alina… esti tare frumoasa … e o bucurie sa intalnesti astfel de oameni …
multumesc..asa ar trebui sa fim..din pacate nu suntem..poate impreuna vom deveni..multumesc
orice salt al constiintei este urmat de o confirmare a autenticitatii acestuia… prin testul legat de inca posibilele noastre vulnerabilitati psiho.emotionale. Daca saltul s-a cristalizat in mod stabil testul este incununat de succes. daca nu, atunci inseamna ca este necesar un efort suplimentar pentru structurarea viitoare a starii de constiinta la care aspiram. Legea lui 7 ne spune aceste lucruri si practica de zi cu zi ne certifica aceste trairi.
Cum de esti mereu sanatos? Cum de arati asa de bine? Cum poti fi mereu bine dispus? Raspunsurile pot deosebit de simple: mici secrete, care nici nu sunt secrete.
Marea “arta” este sa nu dai evenimentelor mai multa importanta decat merita. Cu alte cuvinte, sa te feresti a face din tantar armasar si sa nu uiti ca nu poate fi mereu bine, dar nici mereu rau. Exista zi si noapte, timp frumos si ploaie, ! Exista un echilibru. Pentru a trece cu bine peste perioadele mai dificile din punct de vedere al sanatatii, nu uita sa folosesti cu incredere micile “trucuri” si “medicamentele” gratuite, oferite cu atata generozitate de natura dar si de intelepciunea populara a bunilor si strabunilor nostri.Multa liniste sufleteasca tuturor!
DE acord cu tine, Mihai! Am uitat de lucrurile simple, ne complicam viata intr-un mod stupid uneori…
Sper sa ajug sa traiesc acele clipe cand toti vom intelege ca sursa problemelor nu este deloc in exteriorul nostru si sa cautam sa transformam orice urma grosiera de furie si manie in sentimente mai „pasnice”.
Unii te-ar putea numi ‘nesimtit’
Florica: şi asta nu ar fi de fapt problema lor? De ce ai face din problema lor, problema ta?
Dacă cineva îţi oferă un măr otrăvit, iar tu nu-l primeşti, nu-l accepţi, la cine rămâne otrava?
E problema lor!