Iertarea se invata

Singura cale de a ne curăţa rănile emoţionale de otrava lor este iertarea. Este necesar să iertăm pe cel ce ne-a rănit, oricât de gravă ni s-ar părea greşeala în mintea noastră. Trebuie să iertăm chiar dacă nu merită să fie iertat, dacă nu de dragul lui, măcar de dragul nostru, pentru a nu mai suferi de fiecare dată când ne gândim la acea persoană sau la acele întâmplări care ne-au creat supărarea. Şi nu suntem noi în măsură să să judecăm greşelile altora.

Iertarea este remediul care ne poate vindeca mintea şi apoi sufletul. Iertarea trebuie însă să fie totală, în profunzimea sufletului. Am iertat în întregime, atunci când, oricâte eforturi am face să ne reamintim, nu mai ştim care a fost cauza supărării, pentru că ea a dispărut. Iertarea trebuie exersată, chiar dacă la început ni se pare dificil. Oamenii nu reacţionează la evenimentele în sine, ci la propria lor percepţie asupra evenimentelor. Dacă este ceva de corectat, atunci acest ceva reprezintă erorile noastre de gândire. Einstein spune că “o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o“. De aceea nu trebuie decât să conştientizezi problema pe care o resimţi la nivel fizic, empatic, emoţional, etc., şi apoi, prin purificarea gândirii care a atras problema, printr-o atitudine de căinţă şi iertare, problema va dispare.

Cu timpul va deveni o obişnuinţă şi în cele din urmă ne vom putea ierta şi pe noi înşine pentru toate rănile şi otrava pe care le-am creat. Iertarea de sine duce la acceptarea de sine şi apoi la iubirea de sine. Iertarea ne ajută să ne eliberăm de trăirile negative şi să ne ridicăm pe un alt nivel de conştiinţă.

Iertarea este o artă prin care ne folosim talentul de a avea o viaţă mai bună. Este o cale pe care trebuie să călătorim mereu şi mereu, pentru a ne menţine fericirea. Deseori, credem că iertarea este spre beneficial persoanei care ne-a rănit. Dar nu este aşa. Iertarea lucrează pentru binele celui care iartă. Iertarea pare chiar mai dificilă atunci când cel care loveşte nici măcar nu-şi cere iertare, sau atunci când nu-şi dă seama că te-a rănit. Iertarea pare imposibilă atunci când distanţa fizică sau emoţională face ca reconcilierea să pară de neatens. Atunci când rana este atât de adâncă încât să-ţi afecteze întreaga viaţă, iertarea cere un curaj enorm.

A nu ierta înseamnă a fi prizonierul trecutului, al unor vechi plângeri, care nu permit vieţii să meargă înainte cu ceva nou. A nu ierta înseamnă a te supune controlului pe care îl exercită altul asupra ta, a te bloca într-o secvenţă de acţiune-reacţiune, de supărare-răzbunare, într-o încleştare din ce în ce mai puternică, în care prezentul ar fi veşnic depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl eliberează pe cel care iartă de fantasmele trecutului. Iertarea nu este o atitudine bruscă, profundă, rapidă. Aşa cum o rană nu se vindecă doar dacă ai pus un bandaj pe ea, nici iertarea nu se petrece în momentul unei regăsiri pline de lacrimi. Iertarea este o călătorie, un process complex.

De aceea trebuie să învăţăm să fim răbdători şi perseverenţi când mergem pe drumul iertării, având ferm în minte capătul călătoriei, pacea şi libertatea interioară. Să-l ierţi pe cel care îţi este potrivnic pare imposibil de realizat. Dar dacă înveţi să-l ierţi, apoi iubirea vine de la sine şi îţi umple inima. Să ierţi şi să iubeşti fiecare fiinţă este, cu adevărat, o forţă tainică dumnezeiască. Iertarea şi iubirea sunt nedespărţite. Pentru a o găsi cu adevărat trebuie să o căutăm în inimă, nu în minte. Conştientizând că mai presus de noi este o Voinţă care a creat şi menţine totul, atunci voinţa de a ierta este, de fapt, voinţa de a te abandona în faţa Voinţei Divine.

Aceasta este ceea ce face conştientul, să se căiască şi să ceară iertare. Restul este treaba subconştientului, el este armonizatorul, vindecătorul. Trăirile să fie autentice, iar cererea de iertare să fie pe deplin sinceră. Consecinţa imediată este un sentiment de iubire, iar acesta este semnul clar că vindecarea a început cu adevărat. Subconştientul este receptiv la sinceritate, ignorând formulările savante. Dacă nivelul nostru de conştiinţă se modifică, se vor modifica rapid circumstanţele exterioare, iar nivelul de conştiinţă poate creşte semnificativ dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ceea ce ni se petrece.

Vindecarea şi transformarea încep cu asumarea responsabilităţilor, adică să accepţi faptul că tu însuţi eşti creatorul a ceea ce trăieşti şi experimentezi şi nimeni altcineva. Accesul la miracol, şi implicit, la subconştient este posibil atunci când vom putea privi lumea prin ochii unui copil. Este vorba să ne redescoperim inocenţa şi nicidecum să cultivăm infantilismul. Inocenţa ne va readuce stările în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de cîştigul personal. Atunci viaţa noastră se poate schimba radical, vom redobândi bucuria de a trăi, devenim mai creativi, mai inventivi, ne vom adapta mai suplu şi mai rapid la schimbări, se va îmbunătăţi calitatea relaţiilor noastre, vom fi strălucitori.

Iertarea ne revelează sufletul care se ascunde dincolo de inima rănită. Iertarea implică examinarea lucidă şi detaşată a suferinţei sau a rănii din toate punctele de vedere, aceasta fiind vindecată complet, prin intermediul energiei subtile a iertării, care face să apară efecte simultane la nivelul sufletului.

Ca să putem ierta, trebuie să atragem în universal nostru lăuntric, prin invocare, energia subtilă a iertării. Energia subtilă a iertării ne va induce o stare de uşurare şi de purificare interioară, o stare de detaşare care ne va arăta faptul că am reuşit în anihilarea cu succes a supărării şi iertarea a fost dusă la bun sfârşit.

Iertarea va atrage după sine iertare în baza fenomenului ocult al rezonanţei. Graţia iertării va elibera fiinţa de sentimental vinovăţiei, elimină amărăciunea, suferinţa şi tensiunile instaurate în lipsa iertării. Iertarea dusă la bun sfârşit, cu ajutorul energiei subtile a iertării, îl prezintă pe cel iertat într-o lumină nouă, care este lumina cea tainică a iubirii şi nu cea a judecăţii. Atunci când nu iertăm o fiinţă care ne-a greşit, starea de chin şi de suferinţă va rămâne în universal nostru lăuntric şi va alimenta prin rezonanţă acea suferinţă până când energia iertării va anihila suferinţa, făcând-o să dispară pentru totdeauna. În timp ce judecata contractă sufletul şi-l supune unor suferinţe fără de sfârşit, iertarea îl linişteşte şi-i permite să se expansioneze în nemărginirea iubirii.

Sursa: aici

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dezvoltare personală, Dezvoltare spirituala și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Iertarea se invata

  1. ioan zice:

    Este o atitudine care se cultiva si necesita un act de vointa , si sincer va spun ca merita sa cultivi o asemenea cultura care te face liber. Asa cum se exprima cineva mai devreme dreptate avea, si bine ar fi ca fiecare din noi sa tinem cont de asta:
    – daca mai intai ne-am gandim la ce-ar zice Dumnezeu despre noi
    – daca am analiza sicer care este cauza, radacina a ceea ce ne face sa nu putem ierta
    – daca chiar merita aproapele sa nu fie iertat, si asta macar pt Dumneeu daca nu de dragul Lui.

  2. diana zice:

    e imposibil sa ierti cand cei pe care ii iubesti te dezamagesc… cand ii pui pe ceilalti mai presus decat pe tine insuti, cand dai totul ca sa le fie lor bine, iar in schimb nu primesti nimic!
    cum poti sa ierti pe cineva la care ii oferi ajutorul tau, iar el te respinge cand ai nevoie de putina afectiune?
    cum poti sa ierti pe cineva care isi aminteste de tine doar cand are nevoie de ceva?
    nu ai cum sa ierti oamenii care nu stiu ce inseamna recunostiinta, bunatate si iubire..care te lasa singur atunci cand ai nevoie de ei..
    Dimpotriva ajungi sa-i dispretuiesti, sa-i urasti…

    • Solarris zice:

      Iertarea este o atitudine launtrica, este o ALEGERE care ne apartine noua si numai noua si nu ar trebui conditionata de modul in care cei din jurul nostru se comporta. Nu ar trebui sa fie considerata o negociere de tipul: „te iert, daca imi dai si mie putina atentie!”

      Iertarea nu are jumatati de masura, nu conditioneaza, nu are asteptari si nici nu face proiectii asupra celorlalti.
      Sursa dezamagirilor si a blocajelor pe drumul iertarii si iubirii sunt adesea provenite din faptul ca – inainte de a-i ierta si iubi pe ceilalti – ar trebui sa ne iertam si sa ne iubim pe noi insine.
      Nu putem da ceva celorlalti, atat timp cat nu le avem pentru noi insine.

  3. crorazvan zice:

    sunt trei directii in care e bine a privi atunci cand cautam „iertarea”:
    1. de la Dumnezeu;
    2. de la cel fata de care am gresit;
    3. de la noi insine.
    ce poate fi mai simplu…
    Iertarea ne-o acordam atunci cand constientizam ceea ce am gresit si ne caim pt ceea ce am facut.
    E indicat a primi iertarea de la cel fata de care am gresit, caci atata timp cat el inca mai sufera din cauza noastra noi vom fi legati de el si nu vom avea cum sa evoluam;
    Principala directie a cere iertare este Divinul, putem face acest lucru doar prin rugaciune si smerenie.

  4. Visubi zice:

    Buna seara Solarris si Cristos a inviat !

    De la ultima „conversatie” cu tine am stat si m-am tot gandit si mi-am dat seama ca ceea ce nu ma lasa sa ma iert – sau mai bine zis ce ma inversuna in a nu ma ierta – era faptul ca oamenii atenuau sau nu vroiau sa inteleaga gravitatea faptelor mele ; toti imi intorceau expresii de genul „e, lasa , ca nu e dracul asa de negru ! ” sau ” hai , ma , ca exagerezi si tu !” .

    Mi-am dat seama ca nu au cum sa inteleaga , pentru ca oricate cuvinte ai insira si oricat ai explica pana nu simti , nu-ti dai seama … si ei cum sa simta suferinta mea (si a victimei mele) daca nu au trecut prin asa ceva?! Atunci mi-am dat seama ca iertarea tine de cei implicati direct si nu de restul lumii , ca ai nevoie sa te ierti tu si eventual Dumnezeu pentru ca oricum celorlalti nu prea le pasa de tine!

    Acum pot sa-ti spun ca, usor – usor cu pasi micuti am inceput sa ma mai vindec si nu-mi vine sa cred ca mi-a luat doi ani de zile sa incep sa fac asta !

    Mult m-au ajutat articolele tale (care parca erau postate doar pentru mine ) dar si mai mult m-au ajutat cartile pe care le recomanzi pe blog .
    Am citit o parte din ele , ultima pe care am descarcat-o acum o jumatate de ora si pe care abia astept sa o citesc este Vindecarea cu ingeri ! 🙂

    Pentru toate astea nu pot decat sa-ti MULTUMESC si sa-ti urez sa ai parte de tot ce e mai bun in viata !

    Cu drag , Visubi !

    • Solarris zice:

      Adevarat a Inviat!

      Visubi, chiar m-am gandit la tine in ultima perioada de timp si ma bucur ca prin comentariul pe care l-ai postat mi-ai dat o veste tare frumoasa – acea ca iertarea incepe sa isi faca loc (chiar daca cu pasi timizi) si in sufletul tau. Poate ca in timp, cand acest proces interior se va incheia, vei mai lasa cateva rinduri pe acest blog, povestindu-ne ce schimbari ti-a adus in viata faptul ca ai iertat.
      Din propria experienta, iti pot spune ca transformarile sunt majore si benefice pentru suflet.

      Gradul de intelegere al oamenilor in raport cu ceea ce ti s-a intimplat tie, nu e legat de ideea ca nu au trecut prin aceleasi situatii ca si tine (pentru ca pot fi situatii similare cu ale tale, dar persoana respectiva sa nu fi inteles nimic din lectia care i s-a dat). Depinde mai mult de gradul de evolutie spirituala la care acea persoana a ajuns. Cu cat nivelul spiritual e mai ridicat, cu atat si intelegerea a tot ce se intampla e mai cuprinzatoare.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s