Singurătatea înseamnă dependență, solitudinea înseamnă independență absolută

singuratate si solitudineSingurătatea este o stare de spirit negativă. Solitudinea e pozitivă, în ciuda a ceea ce spune dicționarul. În dicționar, singurătatea și solitudinea sunt sinonime – în viață nu sunt. Singurătatea e o stare de spirit în care îți lipsește constant celălalt. Solitudinea e starea de spirit când ești constant încântat de tine. Singurătatea înseamnă nefericire. Solitudinea înseamnă fericire. Singurătatea este veșnic îngrijorată, îi lipsește ceva, tânjește după ceva, dorește ceva. Solitudinea este o împlinire profundă, o mulțumire extraordinară, fericire, sărbătoare. Singurătatea te descentrează. Solitudinea te centrează, te fixează. Solitudinea este frumoasă. E înconjurată de eleganță, de grație, de un climat de mulțumire fantastică. Singurătatea e cerșetoare; totul la ea e cerșeală și nimic altceva. Nu are grație; de fapt, e urâtă. Singurătatea înseamnă dependență, solitudinea înseamnă independență absolută. Te simți ca și cum toată lumea ar fi a ta, întreaga existență ar fi a ta.

Ei bine, dacă intri într-o relație când te simți singur, îl vei exploata pe celălalt. Celălalt va deveni un mijloc de a te satisface. Te vei folosi de celălalt, și nimănui nu îi place să fie folosit, pentru că nimeni nu se află aici pentru a fi un mijloc pentru altcineva.
Fiecare ființă umană e un scop în sine. Nimeni nu se află aici pentru a împlini așteptările cuiva, fiecare se află aici pentru a fi el însuși. Așa că, ori de câte ori intri din singurătate într-o relație, relația e deja pe dric. E pe dric chiar înainte de a fi început. Copilul s-a născut mort. Relația o să-ți pricinuiască și mai multă nefericire.

Și, ia aminte, atunci când intri într-o relație pentru că ți-o cere singurătatea, persoana cu care legi relația se află în aceeași situație, pentru că nimeni care își trăiește cu adevărat solitudinea nu va fi atras de tine. Tu ești mult prea jos. Cel mult poate să te simpatizeze, dar nu să te iubească. Cel care este în culmea solitudinii poate fi atras de cineva tot solitar.
Așa că, atunci când acționezi după singurătate, dai de o persoană de același tip; dai de propria reflecție. E o întâlnire între doi cerșetori, între doi oameni nefericiți. Iar atunci când se întâlnesc doi oameni nefericiți, fiecare îi pricinuiește celuilalt mult mai multă nefericire decât putea să le pricinuiască singurătatea. La întâlnirea a doi oameni nefericiți, nefericirea nu se adună, ci se multiplică.

Mai întâi fii solitar. Mai întâi bucură-te de tine, iubește-te. Mai întâi fii atât de autentic fericit încât nu contează dacă nu vine nimeni. Ești plin, te reverși. Dacă nimeni nu bate la ușa ta, foarte bine, nu pierzi nimic. Nu aștepți pe nimeni să vină să-ți bată la ușă. Ești acasă – dacă vine cineva, bine, minunat. Dacă nu vine nimeni, tot bine și minunat. Pe urmă intri într-o relație, și intri ca un stăpân, nu ca un cerșetor. Intri ca un împărat, nu ca un cerșetor.
Iar persoana care trăiește în solitudine va fi întotdeauna atrăgătoare pentru altă persoană care își trăiește și ea frumos solitudinea, pentru că cine se aseamănă se adună. Când se întâlnesc doi stăpâni – stăpâni pe ființa lor, pe solitudinea lor –, fericirea nu doar se adună, se multiplică. Întâlnirea lor este o minunată sărbătoare. Și ei nu se exploatează reciproc, nu se folosesc unul de celălalt. Dimpotrivă, devin unul, și se bucură de existența care îi înconjoară.

Doi oameni singuratici se înfruntă întotdeauna, se confruntă. Doi oameni care au cunoscut solitudinea sunt uniți de un interes comun, de un scop înalt, îndepărtat. Ei nu se uită unul la celălalt, ci la ceva mai înalt decât ei. Poate se țin de mână, dar se uită la luna din înaltul cerului. Uneori ascultă împreună o simfonie de Mozart sau Beethoven sau Wagner. Alteori poate stau lângă o cascadă și ascultă muzica sălbatică pe care o cântă apa ce cade în gol.

Nu, două persoane care sunt foarte mulțumite în sinea lor nu încearcă să se folosească una de cealaltă. Dimpotrivă, devin tovarăși de călătorie, se află în pelerinaj. Însă când se întâlnesc două persoane singuratice, se uită una la cealaltă, pentru că sunt permanent în căutare de căi și mijloace de a se exploata una pe cealaltă, de a se folosi una de cealaltă, de a fi fericită una prin cealaltă. Interesul comun pe care îl au de obicei două persoane este sexul. Sexul poate să unească momentan două persoane, întâmplător și foarte superficial. Adevărații îndrăgostiți au un interes comun mai mare. Nu că între ei n-ar exista și sex; exista, dar ca făcând parte dintr-o armonie superioară. Iubirea se întâmplă ca parte a unei armonii superioare. Iar atunci când iubirea se întâmplă de la sine, necăutată, negândită, are o calitate cu totul aparte. Este divină, nu mai este umană…

Osho (Bucuria – Fericirea care vine din interior)

––––––––––––––––––––––––––––––-

Care este scopul meu în această viaţă?
Ce misiuni am de îndeplinit şi ce lecţii am de învăţat?
Cum îmi pot regăsi echilibrul interior şi cum pot avea relaţii (mai) armonioase cu cei din jur?
Care este cauza blocajelor şi fricilor care mă împiedică să am viaţa pe care o doresc?

Te invit alături de mine să păşim împreună cu curaj în aflarea acestor răspunsuri. Dacă te-ai decis să faci acest pas, scrie-mi pe adresa:solarris.coaching@gmail.com şi îţi voi oferi amănuntele referitoare la acest subiect.

Hotărăşte-te să faci primul pas pe drumul către tine!

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dezvoltare spirituala și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Singurătatea înseamnă dependență, solitudinea înseamnă independență absolută

  1. Lui HERMES TRISMEGISTOS

    CALEA CUNOAȘTERII

    Fiind îndrăgostit de mers
    Și vrând să mă cunosc mai bine,
    Plecai pe drumul către mine
    Și am ajuns în Univers !

  2. marinela parvan zice:

    Minunat articol..plin de adevaruri profunde…!!! Dar… iubirele de acest fel…sunt extrem de rare,ele implicand independenta financiara absoluta,iar..acea iubire …cu nimb de nemurire..e greu de intalnit..caci…asemenea persoane…in general….cred ca sunt voiajori sentimentali,zburand din floare-n floare,luand de la fiecare….acel” ceva”special,dar….fara implicatii profunde..de nici un fel..!!! Asa sunt vedetele,artistii..in general,care…isi traiesc clipele…si nimic mai mult pe termen lung,caci…sunt prea plini de ei…si de succesul lor…pe toate planurile..!!!Iar..iubirea trebuie sa fie,in viziunea mea…reciproca 100 %,fidela 100%,constanta100%….!!!Concluzia:omul..in marea si scurta lui trecere prin viata….numai printr-un noroc urias…isi poate gasi…implinirea prin iubire…cu nimb de nemurire,marea majoritate fiind..legauri de prietenie,eventual sex….acestea la un moment dat..putand disparea…si atunci…ori intra intr-o alta interdependenta..de nevoie,sau ramane solitar..pana la sfarsit…!!! Caci…”omul se naste singur…si moare singur”,dar…este dependent emotional….de la nastere pana la moarte,ca orice fiinta vie…in general..!!!

    • Marii artiști sunt oameni profunzi și chiar știu să prețuiască sentimentele nobile. Dar nu poți să-i încui într-o colivie de aur.
      ”Iubirea este soarele interior care ne luminează conștiința și ne încălzește sufletul.” (ACULIN LEVITZKI)

  3. calinakimu zice:

    Aşa este…Solitudinea este autentică, este simplă, firească. Este în fond înţelegerea complexului, este mai mult decât orice „cunoaştere”, este o manifestare deplină în PREZENT.Atunci solitudinea este o aparenţă sesizată de către „ceilalţi”. Solitarul este într-o deplină „comuniune” cu ÎNTREGUL..

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s