Osho – Solitudine şi singurătate

singuratate„Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte. Dacă puteţi să rămâneţi singuri, absolut singuri, fie doar şi o singură clipă, ego-ul va muri, eul va muri. Ego-ul nu există în sine; el este întotdeauna în relaţie cu cineva. Aşa că, ori de câte ori eşti singur, te cuprinde o teamă profundă pentru că, dintr-o data, falsa identitate începe să dispară. Iar adevăratei identităţi îi mai ia puţin timp până să apără, căci ai pierdut-o cu foarte mulţi ani în urmă. Ca să înalţi un pod peste golul căscat în atâţia ani e nevoie de timp. În acel interval de timp, faptul că nu ştii cine eşti te face să te simţi că îţi pierzi minţile. Începi imediat să faci ceva, doar ca să ai o ocupaţie. Şi astfel, falsa identitate nu dispare, ea rămâne activă.

Solitudinea slăbeşte Eul. Nu mai există nimic cu care am putea fi în relaţie, şi – datorită acestui fapt – ego-ul nu poate exista. În consecinţă, dacă sunteţi gata să acceptaţi solitudinea, fără cea mai mică ezitare – fără dorinţa de a fugi – sau de a vă întoarce, dacă acceptaţi realitatea solitudinii voastre aşa cum este ea, aceasta devi­ne o ocazie extraordinară. Sunteţi ca o sămânţă, care conţine o mulţi­me de posibilităţi. Amintiţi-vă însă că sămânţa trebuie să explodeze, astfel încât planta să poată creşte. Ego-ul este la fel ca o sămânţă, el este o posibilitate. Când el se deschide, în voi se naşte Divinul. Şi tocmai solitudinea vă conduce la această unitate.
Când sunteţi ab­solut singuri, nu mai sunteţi. Clipa de solitudine vă face să explodaţi. Vă răspândiţi în infinit. A ajunge la solitudine – iată singura revoluţie autentică. Şi aceasta necesită mult curaj. Căutarea spirituală converge în întregime spre clipa de explozie, clipă în care ne regăsim absolut singuri. Solitudinea aduce cu sine exta­zul. Numai ea permite obţinerea iluminării.

Orice efort de evitare a singurãtãţii eşueazã şi va eşua, deoarece este împotriva legilor  fundamentale ale vieţii. În fond, nu ai nevoie de un surogat care sã te facã sã-ţi uiţi singuratãtea; trebuie doar sã devii conştient de singurãtatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simţi, este atât de frumos tocmai pentru cã reprezintã eliberarea de mulţime, de turmã, de celãlalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sã auzi cuvântul „singur”, cã îţi şi aminteşti de o ranã; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te rãneşte. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple.

Cuvântul singurãtate nu are acelaşi sens – de ranã, de gol care trebuie umplut. Singurãtate înseamnã pur şi simplu împlinire. Eşti un întreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa.
Încearcã deci sã gãseşti centrul tãu lãuntric în care eşti totdeauna singur, în care singurãtatea a fost întotdeauna perfectã. În viaţã, în moarte sau oriunde ai fi, eşti mereu singur. Însã aceastã singurãtate este atât de plinã – nu este nici un gol -, atât de completã, atât de încãrcatã cu toate darurile vieţii, cu toate frumuseţile şi binecuvântãrile existenţei, încât imediat ce ai gustat din propria ta singurãtate, durerea va dispãrea. În locul ei se va naşte un ritm nou, de o extraordinarã blândeţe, pace, fericire şi binecuvântare.
Aceasta nu înseamnã cã un om care este centrat în singuratate nu îşi poate face prieteni; în realitate, numai o asemenea fiinţã poate avea prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezintã o nevoie, ci o împãrtãşire; fiinţa umanã are atât de mult, încât poate împãrţi cu alţii.”

Osho

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dezvoltare spirituala și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Osho – Solitudine şi singurătate

  1. Carmen zice:

    Intotdeauna am crezut in puterea magica a necuvintelor…multumesc!Intalnirea cu OSHO ma incanta intotdeauna chiar daca uneori,poate pe moment ma contrariaza.

  2. anamaria zice:

    acest articol mi-a dat raspuns la niste intrebari care ma framantau chiar astazi, legate de singuratate, de cat de singur te poti simti chiar daca esti inconjurat de sute de oameni. Si la un moment dat, o voce launtrica m-a intrebat: „Cum sa fii singura cand Dumnezeu este cu tine pretutindeni?”.:)
    Felicitari pentru blogul creat, este o sursa de inspiratie pentru mine si, cand simt ca ma poticnesc, imi gasesc raspunsuri. Acum depinde de mine ce fac cu ele. Pot spune ca de curand am descoperit partea spirituala a lumii, datorita unei fiinte foarte dragi mie, care in aceste momente ma ajuta sa-mi potrivesc pasii cu ai lui Dumnezeu. Astfel, dintr-o lume pe care o consideram rea, searbada, egoista, am descoperit si partea buna datorita ei, care m-a ajutat sa inteleg foarte multe… Si, totodata, ma bucur nespus ca v-am descoperit si pe voi.
    O zi minunata sa aveti!

  3. felicity zice:

    una dintre intrebarile frecvente pe care cunoscutii mi le adreseaza de cand m-am mutat in munti, este aceasta: SI CUM REUSESTI SA TRAIESTI IN SINGURATATE? IN IZOLARE?
    si eu le raspund: ESTE ATAT DE PLIN DE DUMNEZEU ORIUNDE INTORC OCHII INCAT IMI DAU SEAMA CA NU EXISTA SINGURATATE. DA, EXISTA SOLITUDINE… DAR SINGURATATE NU. PENTRU CA A FI SUNGUR INSEAMNA A TE SEPARA DE DUMNEZEU. A FI IN SOLITUDINE INSEAMNA A FI CU DUMNEZEU IN CENTRUL TAU CARE ESTE SI AL LUI. PESTE TOT.

    • Andreea zice:

      Este foarte adevarat ce spui, pacat ca lumea nu intelege cu adevarat ce inseamna solitudinea…ca si inteles , desi asemanator cu singuratatea este total diferit, in relatia de solitudine inseamna a fi plin, a nu avea nici un gol, nici o lispa, a fi intr-o relatie perfecta cu Dumnezeu, cel care ne descopera ca a facut totul pentru noi…si daca vedem ca toate acestea le-a facut din iubire…cum mai putem crede vreodata ca suntem singuri? Se simte cineva vreodata singur atunci cand este iubit?

  4. Lacky zice:

    Osho e o sarbatoare ,e un loc, e ca iarba -te primeste ,te asezi -deoadata lumea se invarte altfel…si-a implinit menirea ! !E teribil sa te atingi de asa ceva ! Are o putere fantastica.Te face sa simti altfel …te face sa traiesti,sa intelegi ca vorbele lui nu sunt doar simple expresii … Taramul despre care vorbeste exista cu adevarat !
    Ce ne desparte de el ? Ce ne desparte de celalat mal e ca apa…Nu stiu ! Uneori e doar un mod gresit de a ne raporta la esenta umana -slabicunile,tarele si traumele noastre- alteori poate sa fie o promisiune,un ceva despre cum sa fim alaturi pentru cel putin cateva eternitati…Suntem si zei ,dar suntem si oameni ;nenorocirea e ca trebuie sa ne hotaram !

    Multumesc !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s