Orice s-ar petrece în jurul tău, nu lua nimic personal

Importanţa personală, sau faptul că iei lucrurile personal, este expresia maximă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că totul este despre mine. În timpul educaţiei noastre, a domesticirii noastre, învăţăm să luăm totul personal, credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu! Nimic din ceea ce ceilalţi oameni fac nu este din cauza ta. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei sunt într-o lume complet diferită de aceea în care trăieşti tu. Când luăm ceva personal, facem presupunerea că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să le impunem lumea noastră în lumea lor.

Chiar când o situaţie pare personală, chiar dacă ceilalţi te insultă direct, aceasta nu are de-a face cu tine. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o directă legătură cu legămintele pe care le-au făcut în minţile lor. Punctul lor de vedere vine din toate programările pe care le-au primit pe parcursul domesticirii lor. Dacă cineva îşi dă o părere despre tine şi spune: „Hei, eşti cam gras!”, nu o lua personal, deoarece adevărul este că acea persoană se confruntă cu propriile sentimente, credinţe şi păreri. Acea persoană încearcă să-ţi trimită otravă doar dacă tu iei ca un afront personal părerea ei, apoi preiei acea otravă şi devine a ta […]

Când iei lucrurile personal, ca pe un afront, atunci te simţi ofensat, iar reacţia ta este de a-ţi apăra credinţele şi de a crea conflicte. Transformi ceva foarte mic în ceva exterior foarte mare, deoarece ai nevoie să ai dreptate şi să-i faci pe toţi ceilalţi să înţeleagă că greşesc. De asemenea, încerci din greu să ai dreptate oferindu-le părerile tale. În acelaşi mod, orice simţim şi facem reprezintă o proiecţie a propriului nostru vis, o reflexie a propriilor noastre legăminte. Ceea ce faci, ceea ce spui şi opiniile pe care le ai sunt în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu mine[…] Orice ai gândi, orice ai simţi, ştiu că este problema ta şi nu este problema mea, este modul în care tu vezi lumea. Nu este nimic personal, deoarece tu ai de-a face cu tine însuţi şi nu cu mine. Ceilalţi vor avea părerile lor în concordanţă cu sistemul lor de credinţă, aşa că nimic din ceea ce ei gândesc despre mine nu este cu adevărat despre mine, ci este despre ei.

Tu creezi un întreg tablou sau film în mintea ta, iar în acel film tu eşti regizorul, tu eşti producătorul, tu eşti principalul actor sau actriţă. Oricine altcineva este o actriţă sau un actor într-un rol secundar. Este filmul tău. Modul în care tu vezi filmul este în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut cu viaţa. Punctul tău de vedere este ceva foarte personal. Nu este decât adevărul tău şi nu al altcuiva. Astfel, dacă te superi pe mine, ştiu că acest lucru te priveşte. Eu sunt scuza pentru ca tu să te enervezi şi tu te enervezi deoarece îţi este frică, deoarece te confrunţi cu frica. Dacă nu-ţi este frică, atunci nu ai de ce să te enervezi pe mine. Dacă nu-ţi este frică atunci nu ai cum să mă urăşti. Dacă nu-ţi este frică nu ai de ce să fii gelos sau supărat.

Dacă trăieşti fără frică, dacă iubeşti, nu mai există nici un loc pentru astfel de emoţii, fiind logic că tu te simţi bine. Când te simţi bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în jurul tău este excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău, deoarece te iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece eşti mulţumit cu tine însuţi, eşti fericit cu viaţa ta, eşti fericit cu filmul pe care-l produci, eşti fericit cu legămintele pe care le-ai făcut faţă de viaţă. Eşti împăcat şi eşti fericit. Trăieşti într-o stare de beatitudine în care totul este minunat. Orice fac oamenii, orice gândesc sau spun, nu o lua personal, nu o considera ca fiind un afront. Dacă ei îţi spun că eşti minunat, ei nu o spun din cauza ta, doar pentru a-ţi face plăcere. Tu ştii că eşti minunat, oricum. Nu este necesar să-i crezi pe ceilalţi oameni care-ţi spun că eşti minunat. Nu lua nimic personal, nu considera nimic ca fiind un afront.

Nu te aştepta ca oamenii să-ţi spună adevărul deoarece ei se mint pe ei înşişi. Trebuie să ai încredere în tine şi să alegi în ceea ce să crezi sau să nu crezi, când ţi se spun diferite lucruri. Când îi vezi pe ceilalţi oameni aşa cum sunt, fără a o considera aceasta ca fiind un afront personal, nu poţi niciodată să fii rănit de ceea ce ei spun sau fac. Chiar dacă ceilalţi te mint este în regulă. Ei te mint deoarece le este frică. Le este frică că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Este dureros să-ţi scoţi această mască socială. Dacă ceilalţi spun ceva, dar fac altceva, te minţi pe tine însuţi dacă nu asculţi acţiunile lor. Dar dacă eşti sincer cu tine însuţi, te vei salva de multe dureri emoţionale. Trebuie să-ţi spui adevărul despre ceea ce ar putea să doară, dar să nu fii ataşat de durere. Vindecarea se va produce şi este doar o problemă de timp până când lucrurile se vor îndrepta şi pentru tine.

Dacă cineva nu te tratează cu dragoste şi respect, este un dar dacă este îndepărtat de lângă tine. Dacă acea persoană nu pleacă de lângă tine, atunci vei îndura cu siguranţă mulţi ani de suferinţă alături de el sau de ea. A pleca, a te îndepărta poate să doară pentru o perioadă de timp, dar inima ta se va vindeca. Apoi poţi alege ce doreşti tu cu adevărat […]
Când îţi stabileşti ca obicei să nu iei lucrurile ca pe un afront personal, vei evita multe supărări în viaţa ta. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispare, şi chiar tristeţea ta pur şi simplu va dispărea dacă nu vei lua lucrurile ca pe un afront personal. Întreaga lume poate să bârfească despre tine, dar dacă tu nu vei lua nimic ca pe un afront personal, vei fi imun la aceasta. Cineva îţi poate trimite otravă emoţională în mod intenţionat, dar dacă nu consideri aceasta ca fiind un afront, atunci aceasta nu te va afecta. Când nu accepţi otrava emoţională, aceasta devine şi mai rea pentru cel care a trimis-o, iar pentru tine fără efect.
Scrie acest legământ pe o bucată de hârtie pe care să o pui pe frigider pentru a-ţi reaminti din când în când: „Nu considera nimic ca pe un afront personal.”

Pe măsură ce-ţi vei face un obicei din a nu considera nimic ca pe un afront personal, nu vei mai avea nevoie să-ţi bazezi încrederea în ceea ce ceilalţi fac sau spun. Tu vei avea nevoie să ai încredere în tine însuţi şi să fii responsabil atunci când alegi. Nu eşti niciodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; eşti responsabil doar pentru tine. Când înţelegi cu adevărat aceasta, refuzând să iei lucrurile personal, poţi fi rănit cu greu de către acţiunile sau comentariile jignitoare ale celorlalţi.
Dacă vei ţine acest legământ, poţi călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu te va putea răni. Poţi spune, “Te iubesc” fără frica de a fi ridiculizat sau de a fi respins. Poţi cere ceea ce ai nevoie. Poţi spune „da” sau poţi spune „nu”, orice alegi tu, fără nici o vină sau auto-judecare. Poţi alege să-ţi urmezi inima întotdeauna. Astfel, chiar dacă te vei afla în mijlocul iadului, tu vei avea starea interioară de pace şi de fericire. Poţi să te menţii în starea ta de beatitudine, iar iadul nu te va mai afecta deloc!

Don Miguel Ruiz – Cele patru legăminte

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Care este scopul meu în această viaţă?
Ce misiuni am de îndeplinit şi ce lecţii am de învăţat?
Cum îmi pot regăsi echilibrul interior şi cum pot avea relaţii (mai) armonioase cu cei din jur?
Care este cauza blocajelor şi fricilor care mă împiedică să am viaţa pe care o doresc?

Te invit alături de mine să păşim împreună cu curaj în aflarea acestor răspunsuri. Dacă te-ai decis să faci acest pas, scrie-mi pe adresa: solarris.coaching@gmail.com şi îţi voi oferi amănuntele referitoare la acest subiect.

Hotărăşte-te să faci primul pas pe drumul către tine!