Povestea stelelor de mare

Într-o dimineață, la primele raze ale soarelui, un om se plimba pe o plajă. El observă că, în toiul nopții, valurile mării au adus la mal sute de stele de mare, care în timpul mareei au rămas pe plajă, iar soarele dimineții urma să le omoare.
Omul a făcut câțiva pași până în apropierea lor, a luat una și a aruncat-o în mare. Apoi s-a îndreptat spre următoarele, făcând la fel.
În urma lui veni alt om care, văzându-l, l-a întrebat:
– Există pe această plajă sute de stele de mare, câte crezi că vei reuși să salvezi? Nu rezolvi nimic, prin gestul tău.
Barbatul nu a raspuns. A mai făcut încă doi pași, a luat o altă stea de mare și a aruncat-o în apa, apoi a spus:
– Această stea va simți că am făcut ceva!

Ce fapte bune facem noi? Mici sau mari, nu contează. În cazul în care fiecare ar face o faptă bună, chiar foarte mică, în final s-ar simți că am făcut ceva important.

Acest articol a fost publicat în Metafore terapeutice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.