Ghidul Calatorului pe Drumul catre sine

drumul catre sineAminteşte-ţi că trăieşti în Lume. Aici valorile sunt într-atât de subiective, încât aproape că au luat chip uman – câte chipuri, atâtea valori. De aceea fereşte-te de a rătăci printre ele; stabileşte-ţi propria ta valoare şi caută a-ţi fi propria măsură!

Dacă te-ai hotărât să faci ceva în această privinţă, fă ceea ce cu adevărat îţi doreşti! În caz de nereuşită, vei avea puterea să o iei de la capăt; în caz de succes, vei fi înzecit mai fericit. Apoi caută-ţi un Drum!

Cere părerea oamenilor, dar nu asculta ce spun ei. Cîte capete-atîtea păreri!

Toate Drumurile au şi părţi uşoare şi părţi grele, şi urcuşuri şi coborîşuri, şi noapte şi zi. Eşti gata? Mai verifică-ţi o dată rucsacul ! Fiecare Drum are Povestea proprie. Eşti pregătit să o asculţi? Dacă nu-ţi place, nu îl alege pe acela. Şi, fii sincer: Drumurile citesc în sufletele oamenilor ! Dacă nu găseşti nici o poveste care să-ţi placă, poţi inventa una. Poţi crea apoi o potecă ori o autostradă care să poarte Povestea ta. Dar eşti sigur că ai ascultat toate Poveştile?

Dezavantajul tău că nu ţi-a plăcut nici una. Ai cîştigat posibilitatea de a te rătăci ori chiar de-a te pierde. Şi ca bonus: faptul de-a fi mereu singur – cine crezi că se-nsoţeşte cu un „nebun“ care vrea să facă un Drum nou?

Drumurile sînt de cînd lumea aceleaşi! – vei auzi spunîndu-se. Oamenilor le plac potecile bătătorite şi poveştile deja rostite! În felul acesta se mulţumesc să le asculte şi adorm înainte ca Viaţa să-i oblige a le trăi…

Aşa că ia-ţi Drumul tău şi du-te, Calatorule! Şi nu privi în urmă ! Mai tîrziu vor veni unii, apoi alţii, apoi mulţi, să te urmeze. Tot sprijinul tău e-acolo – Înainte, în Necunoscut, în Steaua-Călăuză ce te îndeamnă de Sus! Păşeşte în Noapte şi fă Lumină pentru cei ce vin! Dar mai ales, nu privi în Urmă !

Ţi-ai imaginat vreodată Sfîrşitul – sfîrşitul Drumului ? Dacă da, ia aminte: acela nu e Drumul, e doar o Potecă, ce te apropie sau te abate de la el! Drumul e cel care se pierde în Zare! Dar şi potecile pot fi de trebuinţă. Numai să păstrezi măsura: drumul e gelos din fire şi nu acceptă abuzurile! De-aceea, chiar de picioarele tale vor umbla pe poteci lăturalnice, privirea sufletului fie-ţi mereu asupra lui aţintită!

De vrei, poţi să te şi grăbeşti. Dacă te crezi în vreo competiţie cu cineva… Dar aminteşte-ţi: parcurgerea e mult mai importantă decît ajungerea! Cronometrul timpului e numai pentru cei ce vin după tine… Aşa că mai bine deschide ochii minţii şi umple-ţi rucsacul sufletului cu îmbelşugate roadele inţelegerii. Vei avea suficientă nevoie de ele mai tîrziu!

Nu te abate prea mult după florile de pe margine, ori după umbra răcoroasă. Deşi, uneori ele pot fi de mare ajutor, mai ales cînd străbaţi pustiuri aride. Dar nu zăbovi: Drumul tău te aşteaptă !

Nu dispera cînd lucrurile nu merg întru totul aşa cum ai prevăzut. Drumurile au şi ele nevoie de momentele lor de libertate, de potecile lor lăturalnice (aminteşte-ţi că şi tu le-ai fost infidel de atîtea ori!). Aşa că fă-i Drumului tău acest favor şi închide ochii. Atunci cînd îi vin năbădăile, lasă-l să te poarte acolo unde vrea el. Degeaba te opui: nu faci decît să-ţi răneşti singur sufletul.

Oricum, vei vedea, lucrurile se vor rezolva mai bine chiar decît sperai. Trebuie doar să fii cinstit cu tine şi să priveşti obiectiv: acum te afli într-o altă postură, într-o lumină nouă. Drumul te-a adus Aici !

(Trebuie să-ţi mărturisesc un secret: Drumurile nu sînt libere să facă ce vor; ele se supun Instinctului Universal, care le spune ce, şi cînd, şi cum să acţioneze. De-aceea nu are rost să te opui: tu eşti liber să alegi, dar ele ascultă de Legi mai presus de Fire – şi mai presus de tine! Îmi pare rău că trebuie să te descoperi atît de mic… Totuşi îţi poate rămîne consolarea Credinţei. Dacă nu, n-am cu ce să-ţi fiu de folos; trebuie să te descurci singur; pentru că, fără Credinţă, aşa şi eşti!)

Mergi cît te ţin picioarele, nu te opri. Cînd nu mai poţi, mai fă un pas în plus. Fiecare popas trebuie să fie o prăbuşire! Altfel nu vei şti niciodată dacă l-ai meritat cu-adevărat.

Primul tău gînd, cînd te-ai oprit să fie acela de-a porni, chiar dacă pe moment nu mai poţi. Trebuie să fii pregătit; ca atunci cînd te ridici, să mergi, nu să-ţi pierzi vrema gîndindu-te!

Din cînd în cînd trebuie să-ţi pui la încercare Drumul: să te abaţi voit de al el! Dă-te cîţiva paşi în lături şi revino apoi: vezi de-l mai recunoşti. Căci adevărata cunoaştere se naşte numai dintr-o repetată re-cunoaştere. Aşa vei şti mereu că e Drumul tău, şi vei putea proba aceasta oricui; mai ales ţie însuţi !

…Şi nu te îngrijora: Drumul se va bucura mai tare de revenirea ta, uitînd tristeţea părăsirii. La urma urmei, el ştie una: fidelitatea trebuie probată, căci cine nu s-a îndoit niciodată, n-a ajuns încă la credinţă!

Din cînd în cînd poţi să te gîndeşti şi la oameni. Dar ai grijă: nu privi în urmă! Nu întoarce privirea de la Steaua ta! În ea poţi săi vezi pe toţi: oamenii de mîine! Căci alţii nici nu există. Nu încă…

Atunci cînd te hotărăşti să porneşti la Drum, nu te grăbi să-ţi cauţi prea multi tovarăşi. Uneori Drumul se-ngustează atît de mult, încît de abia poţi să treci tu singur. Şi în plus, fiecare are Drumul său !

Pot fi momente cînd două Drumuri se petrec paralel. Bucură-te şi salută partenerul de vis-à-vis. Profită şi fă schimb (cinstit!) de experienţă cu el. Dar nu te aştepta să vă însoţiţi veşnic. În Geometria Naturii, paralelismul e un caz particular. Iar suprapunerea (identitatea) o imposibilitate. Cele mai multe Drumuri sînt în planuri diferite. De-aceea zic: fereşte-te de-al atrage pe Celălalt pe Drumul tău. Rişti să-i răpeşti Realităţii din Planul lui ultimul (şi singurul) om. Te-ai gîndit cum suplineşti pustiul acesta; cum umpli golul? Cine va merge în continuare pe Drumul aceluia?

Pe de altă parte gîndeşte-te că şi tu poţi fi atras de pe Drumul tău pe altul paralel. Fii cu ochii-n patru! Oamenii, de multe ori, nu ştiu ce fac.

Dar mai ales fereşte-te de Interesecţii! Unele sînt simple încrucişări, însă altele adevărate răspîntii – dureros de ademenitoare capcane. Chiar şi cel mai mic popas te copleşeşte cu somnul uitării, iar la trezire nu vei mai şti încotro să o iei.

Aşa că mai bine nu poposi deloc ! Te vor ademeni multe glasuri petrecăreţe. În faţa isptei lor închide ochii şi astupă-ti urechile. Lasă-te în voia paşilor tăi, care, acum obişnuiţi cu mersul, vor şti să recunoască totdeauna continuarea Drumului. În felul acesta îţi vei săvârşi Călătoria!

Şi nu privi înapoi: vei vedea gloata ce te urma pe tine întîlnindu-se cu gloatele venite pe alte Drumuri. Se vor pune la taifas şi la distracţii. Într-un tîrziu, cînd îşi vor reveni, unul cîte unul se vor ridica şi vor merge – care-ncotro: ce contează de unde-au venit şi spre ce îi ducea Drumul! Pentru ei toate Drumurile sînt la fel. Tot ce le trebuie este tovărăşia şi petrecerea. Ei n-au auzit încă de Stele-Călăuză !

Dacă vrei să înţelegi oamenii cu-adevărat, priveşte-l pe fiecare ca un Univers în sine, cu Soarele lui Central, în jurul căruia gravitează toate. Şi orice intrus – vizitator, hoţ, colonist, sau pur şi simplu hoinar – trebuie redus la această regulă a Gravitaţiei. Chiar şi Adevărul e necesar să devină o planetă-satelit a Soarelui Central…

Dacă doreşti să şi comunici cu ei, trebuie, mai înainte de-a învăţa limbajul Sistemului, să te deprinzi a vedea în Lumina respectivului Soare. Dar mai ales, în altarul lui, nu aminti de alte Stele pe care le-ai întîlnit, ori le-ai zărit în Drumul tău: poate fi considerată blasfemie şi majoritatea Sorilor sînt tare geloşi din fire!

Dacă se-ntîmplă să fi urcat prea mult, ori prea repede, opreşte-te şi te uită în urmă: îi vezi venind pe ceilalţi? Dacă nu – nu-i nimic; nu zăbovi aşteptîndu-i! Nici o pasăre nu zboară prea sus dacă zboră cu propriile aripi ! Asigură-te numai că ai lăsat suficiente urme şi semne de sprijin, ca şi ei să găsească Drumul; dar mai ales, să te poată urma, urcîndu-l !

În Drumul tău s-ar putea să întîlneşti diverse lucruri: unele scăpate, altele aruncate, unele aflate acolo parcă de o veşnicie, altele abia atunci făcîndu-şi intrarea în lume. Ştiu că multe te vor atrage şi te vor îndemna să le iei, iar altele le vei dori înlăturate din calea ta. Însă, înainte de-a muta vreunul din aceste lucruri, zăboveşte o clipă de te-ntreabă: ce-ar fi dacă echilibrul marii balanţe a Universului ar sta în gramul de existenţă a acelui lucru? Eşti pregătit pentru haosul ce-l poţi produce în rosturile lumii?

Sau ai ceva de pus în schimb? Căci dacă nu vei pune nimic în loc, fii sigur: nici nu te vei alege cu nimic! Aceasta-i Legea Vieţii: nu poţi lua, fără-a da! Altfel n-ai cum mai fii !

Cînd te opreşti la popasul de noapte, nu-ţi pierde vremea cu focuri de tabără şi cîntece de chitară. Soarele răsare atunci cînd trebuie, şi dacă nu-ţi găseşte umbra paşilor în praful Drumului, să ştii de ce n-ai ajuns la timp!

În fiecare dimineaţă, înainte de a porni la Drum, rosteşte o rugăciune către Soarele tău. Dar fii cu băgare de seamă: rugăciunea nu-i o cerere! Iar în plus, între rugăciune şi blasfemie distanţa e-atît de mică!…De-aceea lasă-ţi mai bine Sufletul să vorbească: pentru că el, cu siguranţă e cel mai bun orator.

Iar tu, despovărat de această grijă, îndeletniceştete cu cele mai importante trei lucruri ale zilei:

primul, să-ţi aminteşti că exişti;

al doilea: să-ţi aminteşti încotro te îndrepţi;

al treilea: să-ţi aminteşti mereu de primele două… Acum eşti gata pentru Primul Pas !

Mai adu-ţi aminte că vulturii niciodată nu se grăbesc: ei sînt discipolii răbdării şi, tocmai de aceea, maeştri ai zborului. Şi ce altă pasăre este mai aproape de Soare ca ei?

Aurelian Burcu
Acest articol a fost publicat în Dezvoltare personală. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ghidul Calatorului pe Drumul catre sine

  1. dumitruichim spune:

    un blog f.interesant! Mulțumesc mult și salutări din Canada

    pr.dr.dumitru ichim
    kitchener, ontario

  2. ioan palamaru spune:

    Viata este o teorie care de cele mai multe ori nu este bine Inteleasa , dar asta este fiecare trebuie sa-si urmeze drumul lui .
    Mult respect !

  3. Ursula spune:

    Draga mea, iti multumesc pentru acest articol! Vine intr-un moment in care imi caut „Drumul”, de la care ma departez, de care ma reapropii si pe care intalnesc lucrurile de care vorbeai mai sus… cred ca cel mai mult ma ajuta faptul ca realizez ca fiecare este singur pe Drumul sau si ca asa este firesc sa fie!

    Te imbratisez cu drag

    • Solarris spune:

      fiecare are drumul sau, asa e… a spune ca un drum e mai bun sau mai rau decit altul, ar insemna o eroare spirituala.
      … si fiecare are puterea de a-si gasi gasi propriul drum, chiar daca – uneori – calauziti de oamenii din jur.
      fiecare om este o lectie, un reper…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s