Urme pe nisip

Un om a visat odată că mergea pe malul mării alături de Dumnezeu. Pe cer au început să se arate, una câte una, scene din viaţa lui. În multe din ele a observat două urme de paşi pe nisip: urmele paşilor lui şi urmele paşilor lui Dumnezeu. A remarcat însă că, de multe ori de-a lungul vieţii lui, era doar un singur rând de urme. Şi tocmai în momentele cele mai triste şi mai grele! Pus pe gânduri, L-a întrebat pe Dumnezeu:

– Doamne, mi-ai promis că dacă Te urmez, vei merge alături de mine toată viaţa mea. Dar când am fost în multe necazuri, a rămas doar un singur rând de urme. Nu înţeleg de ce m-ai lăsat singur tocmai când aveam mai mare nevoie de tine!”

Iar Dumnezeu i-a răspuns:

„Scumpul meu copil, Eu te iubesc şi nu te voi părăsi niciodată. În momentele de încercare şi suferinţă, ai văzut doar un singur rând de urme, pentru că EU te-am ţinut în braţe!”