Urme pe nisip

Un om a visat odată că mergea pe malul mării alături de Dumnezeu. Pe cer au început să se arate, una câte una, scene din viaţa lui. În multe din ele a observat două urme de paşi pe nisip: urmele paşilor lui şi urmele paşilor lui Dumnezeu. A remarcat însă că, de multe ori de-a lungul vieţii lui, era doar un singur rând de urme. Şi tocmai în momentele cele mai triste şi mai grele! Pus pe gânduri, L-a întrebat pe Dumnezeu:

– Doamne, mi-ai promis că dacă Te urmez, vei merge alături de mine toată viaţa mea. Dar când am fost în multe necazuri, a rămas doar un singur rând de urme. Nu înţeleg de ce m-ai lăsat singur tocmai când aveam mai mare nevoie de tine!”

Iar Dumnezeu i-a răspuns:

„Scumpul meu copil, Eu te iubesc şi nu te voi părăsi niciodată. În momentele de încercare şi suferinţă, ai văzut doar un singur rând de urme, pentru că EU te-am ţinut în braţe!”

(text inspirat din poemul lui Ademar Baross – scriitor brazilian – sursa: internet)
Acest articol a fost publicat în Metafore terapeutice și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Urme pe nisip

  1. Carmen Biro spune:

    Niciodata nu suntem singuri!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s