Nevoia noastră de a avea dreptate înseamnă să admitem că suntem egocentrici. Cineva care are nevoie să aibă dreptate, rareori o şi are – şi atunci când are dreptate, asta îl costa mult pe el şi pe ceilalţi. Îngâmfarea şi mândria intelectuală stau în calea trezirii noastre. Ele scurtcircuitează procesul nostru de instruire. Atunci când suntem prea ataşaţi de ceea ce ştim, uităm că, de fapt, că nu ştim prea multe. Începem să ne luăm mult prea în serios. Şi asta înseamnă că avem mai puţini prieteni şi mai puţină pace a minţii. Dacă vrem să trăim paşnic, trebuie să recunoaştem că nevoia noastră de a avea dreptate este un semn de imaturitate intelectuală şi de slăbiciune emoţională. Aceasta nu-i foloseşte nevoii noastre de a evolua, sau de a ne împlini în relaţiile noastre cu ceilalţi. (Paul Ferrini)
drumuricatretine.wordpress.com 
ok, dar ce ne facem cu apartenenta la „gloata”? nu putem avea pareri personale? opinii distincete?? chiar daca deranjeaza? da, poate egoul meu este inca mare, ma voi stradui… nu stiu daca am sa pot….
Manuela, cat de mult de identifici cu parerile care parvin din exteriorul tau in momentul in care iti expui si impartasesti opiniile? Observa cu atentie, dar fara judecata tot ceea ce ceilalti scot la iveala din tine… atunci vei sti asupra a ce mai ai de lucrat asupra ta!
Foarte, foarte frumoase imagini si foarte adevarate si intelepte cuvinte. Bravo! Am gasit aici explicatii care imi lipseau! Multumesc!
In concluzie: Am o perceptie gresita considerand ca (in opinia mea si-a altor prieteni) nu-i corect ca politicienii sa ne fure jecmanind tzara, cand noi (unii chiar cu stiudii superioare terminate pe vremea cand se intra in facultati pe baza de concurenta, nu cumparare de diplome) acum nu avem bani suficienti nici macar sa ne mai platim facturile, darmite sa mergem in vacante sau sa ne cumparam… cizme. Politicienii si toti hotii care jecmanesc tara asta trebuiesc iertati, fiindca nemultumirea noastra de a ne duce traiul cu chiu cu vai de la o luna la alta este de fapt … o disfunctie colectiva !
Și suntem atât de singuri …
Atunci când suntem într-un conflict sau când cineva ne acuză pe nedrept cea mai înaltă dovadă de iubire si autocunoastere este lipsa de reactie. Lipsa de reactie ia nastere din pacea inimii. De fapt, este o replica tăcută adresată lui Dumnezeu. La urma urmei, totul este între noi si Dumnezeu.
” La urma urmei, totul este între noi si Dumnezeu.” – trebuie sa ne amintim mai des, adica sa nu uitam asta niciodata.
Multumesc, Adrian. Multumesc Solarris pentru postare.
mai degraba intre fiecare cu el insusi