Drumul catre Adevar si Cunoastere este presarat cu obstacole. Doar cei care au renuntat la Ego au putut parcurge in intregime acest drum al carui scop final este Iluminarea.Cuvantul Ego este unul din acele cuvinte care este aruncat peste tot in jur in diverse forme si cu diverse intelesuri, in functie de context. Conform conceptiei psihanalitice exista: Id, Ego si Superego (Sine, Eu, Supreu). In conversatia de fiecare zi, vorbim despre Ego ca fiind partea din tine care crede ca esti o persoana individuala separata de toti ceilalti (si in general, de orice). In contextul cresterii spirituale suntem nevoiti sa ne ocupam de el pentru ca Ego-ul ne impiedica in a ne realiza Potentialul nostru Nelimitat.
Oamenii confunda Ego-ul cu propria persoana. Acesta este motivul pentru care nu au curaj sa renunte la el, de teama ca vor pierde ceva. Ego-ul este insa o iluzie, iluzia unor dorinte si ambitii pe care omul le identifica ca fiind proprii. Ele apartin de fapt lumii in care traieste, si nu Sinelui.
In cresterea spirituala, Ego-ul este „corpul pretentiei”. Definitia din dictionar pentru „pretentie” este „o afirmatie falsa”. Egoul pretinde ca este ceva ce nu este de fapt. Si ceea ce pretinde Ego-ul este ca el ar fi Sinele autentic. Ego-ul face tot ce poate ca sa mimeze Sinele autentic. Totusi, el nu este capabil sa fie acesta. Asa cum Ego-ul este fals si Sinele autentic este adevarat, tot ce poate sa faca Ego-ul este sa pretinda ca poate crea aceleasi calitati ca si Divinul.
De exemplu, Ego-ul incearca sa creeze domnia, ceea ce este un aspect bun, care inseamna a avea control asupra propriei vieti si persoane, dar nu reuseste decat sa creeze dominatia, care este control prin oprimare. Ego-ul incearca sa creeze iubire, dar nu reuseste decat sa creeze co-dependenta. Ego-ul incearca sa creeze pentru sine imputernicire (care este intotdeauna intovarasita de modestie), insa nu reuseste decat sa creeze putere si control, in deficitul altora. Ego-ul incearca sa creeze implinire si multumire in viata, dar nu reuseste decat sa creeze o fericire temporara, care curand dispare si se transforma in nemultumire. Ego-ul poate doar pretinde ca el creeaza calitatile sinelui Divin. Totusi el stie foarte bine sa se prefaca si de la o varsta frageda poate convinge ca el (sinele egotic) este cel adevarat.
Ego-ul se incrusteaza adanc in societate. El formeaza familiile noastre, scolile noastre, si locul nostru de munca. Chiar si religiile noastre sunt incarcate de Ego. Ego-ul este atat de raspandit incat multi oameni nici nu mai cunosc si altceva. Din aceasta cauza legatura noastra cu Sinele nostru autentic se pierde de la o varsta tanara, fiind inlocuita cu ceva care nu este adevarat, cu personalitatea falsa care este Egoul.
Pentru a vindeca ceea ce este Ego un lucru de folos este intelegerea modului in care Ego-ul se formeaza in noi, ca indivizi. Ego-ul este imbinat cu ranile noastre. Cand suntem copii mici suntem spontani in mod natural. Ne exprimam sentimentele pe moment. In multe familii insa emotiile spontane sunt desconsiderate si de aceea curand invatam sa le suprimam. Indata ce auzim primul „Nu” sau „nu e voie sa faci asta”, incepem sa ne schimbam. Un copil mic doreste in mod natural sa placa celor care il ingrijesc. Atunci cand cei care il au in grija exprima neplacere fata de exprimarea copilului, acesta, ca sa faca placere parintilor sai, va incepe sa-si suprime simtirea sa proprie. Ce se intampla atunci cand ne suprimam expresivitatea este ca suprimam chiar ceea ce suntem. Pretindem ca simtim altceva decat ceea ce simtim. Cand pretindem ca suntem ceva ce nu suntem, apare Egoul.
Parintii, scoala si societatea au anumite asteptari despre cum ar trebui sa actionam si ce ar trebui sa fim. O mama doreste ca fiica ei sa fie o printesa, cand ea de fapt se simte mai bine jucandu-se ca un baietoi. Fetita incearca (pretinde) a fi printesa ca s-o multumeasca pe mama ei, si astfel apare Egoul. Un tata vrea ca fiul lui sa fie campionul sportiv care el n-a reusit sa devina el insusi, cand de fapt fiul este interesat mai mult sa cante la chitara. Baiatul isi suprima dorinta de a exprima muzica si incearca sa devina campionul sportiv, ceea ce i-a cerut tatal lui sa fie. El se schimba in altceva care nu este de fapt, si atunci apare Egoul.
Abuzul de orice forma, fie fizic, fie emotional, cauzeaza trauma. Trauma (ranirea) apare atunci cand, copil fiind, una din necesitatile noastre de baza nu este indeplinita. Trei asemenea necesitati sunt: iubirea, acceptarea si aprobarea. In momentul in care ne sunt refuzate aceste necesitati apare trauma. Schimbarea Sinelui in altceva, pentru a face placere altora, da nastere unui Ego.
Datorita faptului ca suntem adanc inradacinati in Ego, ne este dificil sa cunoastem cine suntem. Fiecare strat al Egoului ne taie contactul cu Sinele nostru autentic, cu Sinele Divin. Pentru majoritatea oamenilor nu este cunoscut decat atat, falsul Sine sau Ego-ul. Datorita faptului ca ei traiesc fixati in spatiul Sinelui fals, vietile lor sunt in mare parte false. Tot ce stiu ei este ceea ce incearca Ego-ul sa creeze.
O persoana poate sa intre intr-o relatie sau sa iasa din ea, de exemplu, incercand sa afle ceea ce ei cred ca este „iubire”. Cu toate astea incercarea Ego-ului de a iubi se dovedeste ca nu este nimic mai mult decat o forma de co-dependenta. Co-dependenta apare atunci cand incercam sa determinam pe cineva sa ne implineasca anumite necesitati pe care le avem si pe care doar noi insine le putem implini. In relatia co-dependenta, nici una din partile implicate in relatie nu si-a indeplinit lucrul pe care trebuiau sa-l faca pentru propria vindecare. Golurile din corpul lor energetic atrag pe altii care ei cred ca le pot umple golurile respective. Ei se simt minunat cand sunt cu cineva care poate sa le umple energetic si emotional golurile. Ei cred ca aceasta este iubire. Dar nu este iubire. Este co-dependenta, care porneste de la Ego. Atunci cand o persoana nu si-a facut vindecarea necesara si cand cealalta persoana pleaca, golurile lor raman larg deschise si ei simt o mare durere. Aceasta este co-dependenta. Fiecare persoana depinde de alta ca sa-i umple golurile.
Ca oameni, fiecare avem necesitati de baza, in a primi de la alti oameni iubire, companie, si asa mai departe. Cu toate acestea, atunci cand necesitatea este una care nu a fost indeplinita in copilarie, cum ar fi iubirea, acceptarea si aprobarea, si cand un gol s-a format deja, numai noi insine putem sa implinim aceste necesitati, de-la-sine-la-sine. Incercarea de a face pe altcineva sa ne umple un asemenea gol este Ego. Este incercarea Ego-ului de a crea iubire.
Relatiile care sunt cele mai capabile sa evolueze cel mai profund in iubire si intimitate adevarata sunt cele in care ambele parti si-au facut lucrul de vindecare prin care sa-si vindece ranile si sa-si umple golurile. In asemenea relatii iubirea adevarata, care nu poate sa vina decat de la Sinele autentic, poate creste si inflori. Ego-ul este atat de impregnat in societate si indivizi incat de cele mai multe ori oamenii nu cunosc alt punct de referinta. Ceea ce o persoana obisnuita descrie ca fiind fericire, iubire, implinire, libertate, putere, si asa mai departe, nu sunt nimic mai mult decat imitatii create cu istetime de catre Ego. Nu este de mirare deci, faptul ca oamenii au atatea dificultati in relatii, cariera si familie. Cele mai multe idealuri sunt bazate pe ceva creat de catre Ego. Adevarata iubire, putere, implinire si libertate nu pot sa vina decat de la ce este cu adevarat Sinele autentic sau Sinele Divin.
Din copilarie noi adunam Ego, foaie peste foaie. Parte din calea noastra spirituala este desprinderea acestor straturi de ego, asa cum desprindem foile de ceapa. Pe masura ce desprindem fiecare foaie ne apropiem mai mult de ceea ce este adevarat in Sine. Ego-ul se impregneaza in noi la o varsta foarte frageda. Ca o boala genetica el ne este dat mai departe de catre parintii nostri. Egoul este principala sursa a disfunctiei din familiile si societatile noastre. Toti suntem traumatizati mai mult sau mai putin. Aceasta traumatizare este cea care provoaca probleme potentialului nostru. Ea se manifesta prin dificultati in relatiile dintre noi, nefericire, lipsuri. A vindeca Ego-ul si a reveni la Sinele autentic este ingredientul esential prin care putem sa ne realizam Potentialul nostru Nelimitat.
Ca sa ne realizam potentialul nelimitat trebuie sa devenim deci constienti de felul in care Ego-ul ne blocheaza. Trebuie sa identificam locul unde viata noastra este construita pe fals, pe pretentie. Primul pas este constientizarea. Fii constient de felul cum lucrezi. Fii constient de mecanismul propriei gandiri. Noteaza-ti cum raspunzi si cum reactionezi la anumite situatii, persoane si lucruri. Fii constient de orice fel de obiceiuri pe care le ai atunci cand raspunzi. Fii martor si observa-te pe tine insuti/insati in fiecare aspect al vietii tale.
Un procedeu de dezmembrare a Ego-ului
In continuare este prezentat un procedeu care, atunci cand este folosit in mod perseverent, va incepe sa dezmembreze Ego-ul. In orice situatie, intreaba-te acest lucru: „sunt eu complet cinstit cu mine insumi/insami?” Pune-ti aceasta intrebare inainte de a lua o decizie, oricat de mica sau de mare ar fi ea. Intreaba-te inainte de a incepe sa spui cuiva ceva. Intreaba-te inainte de a cere ceva cuiva. Fii constient de ceea ce gandesti. Atunci cand chibzuiesti sau eziti intre doua alternative, intreaba-te daca esti complet cinstit cu tine.
Fa-ti un obicei din a trai cu integritate. Integritatea este legata de cuvantul „integral”. A fi integral sau integru inseamna a fi intreg sau nedivizat. Ego-ul creeaza compartimentari in sine. Ne schimbam depinzand de persoana cu care suntem. Fiecare schimbare a Sinelui este echivalenta cu o sub-personalitate. Deseori aceste sub-personalitati nu se cunosc una pe alta. Acest lucru este un teren fertil pentru Ego. Atunci cand avem sub-personalitati nu suntem intregi sau integrali. Pentru a avea integritate trebuie sa fim complet cinstiti cu noi insine.
Cu fiecare actiune, intreaba-te: „actionez eu cu integritate?” Tine-ti atentia treaza atunci cand lucrezi cu acest procedeu. Noteaza orice fel de rezistenta pe care o simti. Pe masura ce lucrezi cu acest procedeu, vei incepe sa stirbesti si sa slabesti stransoarea pe care o are Egoul asupra ta. Acest lucru va permite nelimitarii sa curga prin tine!
Potentialul Nelimitat – Kristopher Raphael
drumuricatretine.wordpress.com 
egoul se formeaza din copilarie,,,conditionarile noastre ne sunt implantate de mici,,,,suntem de mici educati in gradinite si scoli de oameni deja infesatati de egou–care cred ca procedeaza f bine….de aia noi nici nu ne dam seama de cele mai multe ori cine suntem….si cum se stie ca cei 7 ani sunt cei care formeaza personalitatea copilului,,,se da o munca asidua in conditionarea noastra si in a ne pune limite…cred ca este si un interes de a deveni ce trebuie pentru perpetuarea societatii actuale,,pentru a nu transforma intr-o societate bazata pe ceea ce suntem cu adevarat….a nu ne trezi…
am vaga impresie ca am fi ajuns mult mai departe daca ne bazam pe natura noastra reala…deci intr-adevar e f greu….insa odata constientizat,totul isi urmeaza cursul…caci cine si-a dat seama de existenta egoului,chiar daca mai cade, totusi inapoi nu mai poate da…ma gandeam de ce are succes atata internetul???pentru ca ne putem arata asa cum suntem noi cu adevarat,,,stiind ca dincolo e cineva pe care nu-l stim si careia ii putem spune cele mai intime ganduri ale noastre, pe care nu le spunem nici persoanelor apropiata…in fata calculatorului suntem de multe ori singuri cu noi insine….asa ar trebui sa fim si in viata reala si atunci totul s-ar schimba…ce e invechit ar cadea,lasand loc noului….vindecarea noastra incepe cu privirea in interiorul nostru,cu vindecarea egoului,si pentru ca realitatea e oglinda noastra,ea se schimba singura….deci niciodata nu trebuie sa actionam asupra oglinzii,ea doar reflecta imaginea noastra….daca vrem sa schimbam realitatea exterioaratrebuie sa schimbam interiorul……e atat de simplu si atat de greu in acelasi timp….de aia pentru a pastra societatea actuala ,,,se actioneaza de mici asupra psihicului nostru…pace,lumina si iubire!
Eliberearea de Ego este un drum lung si anevoios. O spun din experienta. Contrar a ceea ce obisnuiam sa cred, ca el „cade” dintr-o data, intr-o clipa de iluminare. Nimic mai gresit! Imi pare bine ca am trecut de aceasta falsa credinta, ca am vazut ca eliberarea aceasta nu inseamna un singur gest, o singura minune, o singura deschidere a simturilor, ci toate acestea si mult mai multe facute in mod constient si asiduu, insa in niciun caz ca si o lupta (pentru ca am trecut si prin aceasta etapa). Renuntarea la lupta de a fi un „eu” (dar nu ego) autentic este poate un fel de „lupta” mai grea: lupta cu tot bagajul inoculat de-a lungul vremii, sub forma educatiei, a informatiilor de tot soiul, a „imaginii” impuse si/sau create, chiar si a traumelor pe care asa usor le traim, in drama noastra de zi cu zi. Caci incep sa observ ca de fapt ne traim dramele, nu vietile. Momentele de placere, fericire ori multumire sunt doar escapade din drama, care se perpetueaza cu atat mai mult cu cat aceste momente dispar ori se consuma.
Ego-urile noastre ne impiedica sa comunicam in mod autentic. Doar mastile noastre comunica. Daca ai inceput sa fii constient de distanta dintre tine si Ego-ul tau, cred ca reusesti sa intelegi mai bine comportamentul celuilalt, de fapt, influenta Ego-ului asupra comportamentului celuilalt.
Totusi, ce te faci daca pentru celalalt nu exista decat Ego? Daca vede un singur adevar – adevarul lui – si considera ca are intotdeauna dreptate? Daca celalalt, in mod inevitabil in astfel de conditii, greseste mereu sau, oricum, nu este la inaltimea lui? Cum te-ai putea intelege cu un astfel de om si cum ai putea comunica cu el? Si cum te-ai putea imbogati sufleteste dintr-o astfel de relatie?
Cred ca cel care vrea sa se inteleaga cu un astfel de om , are deja o avutie sufleteasca considerabila !
Ce- ar avea de pierdut daca daruieste o parte ?! …
Uneori ii asteptam noi pe altii sa ne ajunga din urma,alteori ne astepta altii pe noi;asa e viata! ,,Un paienjenis de intamplari care culmineaza intr-un plan sublim ” . In final nu mai conteaza un prapadit de ego,un nenorocit de orgoliu;ramane doar bucuria de a ne cunoaste si de a fi alaturi .
Iti multumesc pentru raspuns.
E randul tau…Nu e usor,dar e randul tau !Nu conteaza daca e o proba sau daca e un fenomen de rezonanta cu o parte mai putin finisata din tine : cand e randul tau sa intri pe scena, trebuie sa arati ca o zana si sa fii ca un inger ! Cine ar putea sa-ti reziste fara sa intelega ?!
Lumea se schimba in jurul zanelor,Levantica;au un parfum aparte si lumea se schimba…Am vazut asta de multe ori.Probabil ca asa se nasc ingerii…
Priveste atenta la aceea ce a scos la suprafata din tine interactiunea cu aceasta persoana; orice relatie reprezinta o oglinda a ceea ce sintem noi cu adevarat.
Ai la dispozitie un mare dar, asa cum avem cu totii: este liberul arbitru prin care numai tu decizi ce faci mai departe.
Atunci cand incep sa se desfaca foile multiplelor ego=uri ale noastre, incepe sa renasca Spiritul din noi. Adica sa se faca simtit. Cel mai adesea doare rau de tot. Muchia subtire dintre agonia purificarii si extazul Iubirii Sinelui este un loc plin de miracole.Intre suferinta dualista a ego-urilor noastre si Gratia Divina izvorata din starea de 0 exista o diferenta care nu poate fi confundata.
Cand se pierde legatura cu Sinele, doare. Se simte o mare durere chiar si fizica atunci cand reintram in cochilia ego-urilor inca neconstienzate Pentru ca poarta catre Sine se inchide si dialogul interior se diminueaza, pana la separare. Refacerea imediata a acestui dialog interior este un mod rapid de a intelege cat de important este sa dam continuitate relatiei dintre Sinele nostru si noi. Uneori este dificil de reluat legatura daca ego-urile reactivate au prins putere prea mare. Se blocheaza canalele fine, Lumina se blocheaza exact in punctele unde sunt reactivate ego-urile. In stare de meditatie prin obiectivare se poate simti unde este blocajul… si pentru cel ce aspira sa-si pastreze zborul si constiinta treaza actiunea de tipul Aici si Acum, de reparare, de vindecare egotica si de smerenie (ascultare) a Sinelui, este o prioritate. Cand nu mai ascultam Sinele, suntem in Ego. Cand nu mai auzim ego-ul, suntem in Linistea plina de Iubire a Sinelui.
Subiectul articolului, dupa parerea mea, este de o importanta cardinala. Cel/cea care se poate descotorosi de balastul inrobitor al Egoului devine liber sa-si deschida aripile si sa reia zborul imaginatiei cu adevarat creatoare.
„Sinele nostru autentic se pierde de la o varsta tanara, fiind inlocuita cu ceva care nu este adevarat, cu personalitatea falsa care este Egoul.” Foarte adevarat, din nefericire. Cei sapte ani de-acasa ar trebui sa insemne nu insusirea de reguli rigide si etica ingusta, ci friul liber dat imaginatiei si puterii creatoare de care numai copiii sint capabili. In multe utopii (nu distopii, precum cea zugravita de Aldous Huxley in „Brave New World” – „Minunata Lume Noua”) tinerele vlastare nu sint educate de parinti, ci de adevarati educatori care se lasa calauziti de principii celeste, nu de un Ego limitativ.
„Persoana” este un cuvint de origine latina si inseamna „masca” (persona,-ae). Atit Egoul cit si Persoana pe care o adoptam ne separa de realitate, de ceea ce intr-adevar sintem noi. Egoul poate fi intilnit in carti si dictionare, dar nu in fiinta noastra, indiferent in cite particele am diseca un corp neinsufletit. (Si sa nu uitam ca, pe cit disecam mai mult si observam totul la microscop, cu atit realizam ca soliditatea materiala este si ea un mit.)
Egoul este un nod gordian invizibil cu care singuri ne-am legat fedeles. Nu-l asteptai pe Alexandru, ca Alexandru nu mai vine. A ne de-masca e relativ dificil. Unii dintre noi ne-am simti in largul nostru goi pusca intro-multime de oameni, dar nu tot asa fara masca noastra cea de toate zilele, pentru ca aceasta ar constitui o totala lipsa de pudoare. Poate singura exceptie este intilnirea cu un strain, caruia ne aratam in adevarata noastra lumina (si umbra) intr-o discutie intima pe care nimeni nu o aude si pe care o credem uitata odata ce ne despartim.
Mai toti aparem in trei ipostaze: asa cum ne vede lumea, asa cum ne vedem noi, si asa cum sintem in realitate. Dind uitarii primele doua si faptul ca egoul este o fictiune care, neglijata, se usuca si cade ca un neg impertinent, s-ar putea sa avem revelatia celei de a treia ipostaze. Sa dea Dumnezeu.