Ştii cine eşti?

cine estiPământul poate fi comparat cu o şcoală unde venim să învăţăm, să dobândim noi cunoştinţe pentru a ne descoperi pe noi înşine şi pentru a afla ce anume din noi trebuie schimbat ca să ajungem la fericirea perfectă – raţiunea noastră de a fi. Intr-adevăr, tot ce se întâmplă aici, pe pământ, se aseamănă cu ceea ce se întâmplă într-o şcoală. Orice acţiune, orice cuvânt, orice sentiment care se manifestă contra legii dragostei şi aduce suferinţă va fi retrăit, la un moment dat, de autorul său. Altfel spus, în fiecare viaţă acumulăm acţiuni, gânduri şi vorbe care nu sunt benefice, pentru noi sau pentru alţii, şi vom fi nevoiţi să le retrăim pentru a şti şi a simţi în inima noastră cum i-am făcut pe ceilalţi să sufere.

Aceasta este legea karmei (a cauzei şi a efectului). In fiecare viaţă trebuie să ne debarasăm de lucrurile acumulate în vieţile anterioare pentru a avansa pe drumul care ne conduce spre fericirea desăvârşită.

Toate evenimentele din viaţa ta au raţiunea lor de a fi: te învaţă să iubeşti mai mult! Atunci, în loc să te superi mereu şi să-i învinuieşti pe ceilalţi, observă-te pe tine şi încearcă să-ţi dai seama că tot ceea ce trăieşti acum face parte din planul tău de viaţă. O situaţie va dura atâta vreme cât o accepţi! Ii poţi opune rezistenţă o viaţă întreagă. Din momentul în care accepţi că e vorba despre ceva semănat de tine, de vreme ce tu îl recoltezi, de când începi să-ţi pui întrebarea: “Ce am de învăţat din asta? In ce fel pot învăţa să iubesc mai mult din această experienţă pe care o trăiesc?„, situaţia neplăcută se va resorbi mult mai repede. Tot ce ţi se întâmplă e trecător! Depinde numai de tine dacă va dura mai mult sau mai puţin!

Inchipuie-ţi sufletul ca pe un mic soare în interiorul tău. De fiecare dată când dăruieşti dragoste, când simţi în tine dragoste, când vorbeşti cu dragoste, soarele acesta creşte şi devine o imensă sursă de căldură în interiorul tău, o mare sursă de lumină. Cu cât creşte mai mult, cu atât răspândeşte în jurul tău mai multă lumină. Această lumină, această căldură nu te încălzeşte numai pe tine, ci pe toţi cei din jurul tău. Lumina soarelui tău interior îţi luminează gândurile, dorinţele, ţelurile.Totul devine mult mai clar. Lumina din tine îi ajută şi pe cei apropiaţi, care se vor simţi „luminaţi” în prezenţa ta. Iţi vei dezvolta darul de a spune cuvântul potrivit la momentul potrivit şi toată lumea îţi va mulţumi pentru această lumină. Aşa se comportă un suflet care îşi acceptă Dumnezeul interior.

O foarte bună metodă care te poate ajuta să te descoperi pe tine constă în a observa dacă valoarea ta se bazează pe ceea ce dăruieşti altora sau pe ceea ce primeşti. De multe ori, în loc să dăruim cu generozitate şi fără a aştepta ceva în schimb, ne târguim atunci când avem ceva de dat. Dacă te recunoşti în această descriere, înseamnă că te evaluezi după ceea ce primeşti de la alţii.

Când aştepţi prea mult de la ceilalţi, trăieşti multe emoţii. Iar atunci sufletul tău strigă: „Ajutor!”. In loc să ne iubim şi să ne acceptăm pe noi înşine, în loc să-i iubim pe cei din jur, avem tot timpul pretenţii de la ei; asta nu este dragoste! In fiecare zi, observă ceea ce dai fără să aştepţi ceva în schimb şi vei afla astfel cât valorezi! Nu poţi dărui decât ceea ce ai. Vei descoperi că nu mai e nevoie să faci atâtea eforturi ca să-ţi ordonezi viaţa. Lucrurile se aranjează de la sine dacă te concentrezi numai asupra valorii tale şi-ţi dăruieşti dragostea în mod necondiţionat.

Un alt mod de a dărui este iertarea. De îndată ce ierţi pe cineva, oricât de rău te-ar fi ofensat, îţi ierţi ţie aceeaşi greşeală, aceeaşi atitudine nepotrivită. Este uşor să ierţi când îţi dai seama că acela s-a comportat după cum ştia mai bine, că te-a ofensat din cauza propriei sale suferinţe şi nu dintr-o lipsă de dragoste faţă de tine. Tot ceea ce ţi se întâmplă are raţiunea sa de a fi, iar înţelegerea acestui lucru îţi va permite să elimini din viaţa ta consecinţele karmei.

Intr-adevăr, chiar dacă nu-ţi aminteşti să fi ofensat pe cineva în acest mod, ofensa căreia tu îi eşti victimă este rezultatul unui act pe care l-ai „semănat”. Dacă la un moment dat cineva îţi face un rău, înseamnă că şi tu ai făcut un rău cuiva, prin gânduri, vorbe sau fapte, fie în această viaţă, fie într-una anterioară.

Aşa cum spuneam mai înainte, sufletul nostru trăieşte experienţe diferite în fiecare dintre etape. Când începem o nouă viaţă, anumiţi factori sunt deja prestabiliţi. Astfel, sufletul a hotărât înainte de naştere părinţii de care va avea nevoie în următoarea viaţă, ţara şi oraşul unde se va naşte, a decis dacă va avea un trup mare sau unul mic etc. După cum vezi, multe lucruri au fost hotărâte dinainte. Dar ceea ce nimeni nu poate predetermina este maniera în care vei reacţiona la aceste alegeri. Reacţiile noastre, deciziile pe care le luăm în funcţie de experienţele trăite îi permit sufletului nostru să evolueze mai mult sau mai puţin rapid şi determină în ce măsură suntem fericiţi în viaţă.

Eşti ceea ce vezi

Da, chiar aşa! Tot ceea ce vezi încearcă să-ţi arate cine eşti cu adevărat, ca o oglindă. Această teorie nu e uşor de acceptat. Deşi nu e complicată, e dificil de pus în practică fiindcă orgoliul nostru se simte profund lezat, mai ales dacă ceea ce observăm ne deranjează. Şi chiar atunci când admirăm pe cineva, uneori e greu să acceptăm că nu suntem o persoană atât de deosebită, că suntem într-adevăr imaginea celui pe care-l privim.

Ce vezi în jurul tău?
Cum îi vezi pe oamenii alături de care trăieşti?
Cum îi vezi pe cei cu care lucrezi?
Cum îi vezi pe oameni în general, pe stradă sau la cumpărături?
 

Tot ceea ce priveşti te reflectă pe tine. Dacă ai folosi această teorie a oglinzii măcar câteva momente în fiecare zi, în viaţa ta s-ar produce o schimbare importantă. Să presupunem că, pentru a fi ajutat să te cunoşti, să evoluezi şi să te vezi cu adevărat, ai fost înconjurat cu oglinzi. Oriunde mergi, orice faci, te poţi observa continuu într-o oglindă. In loc să vezi persoane agresive, oameni care te deranjează sau fiinţe extraordinare, înlocuieşte-le cu o oglindă şi viaţa ta va lua un curs complet nou.

Când te priveşti în oglinda din baie, e destul de clar că persoana la care te uiţi eşti tu. Indiferent dacă ai o faţă încruntată sau radioasă, veselă sau tristă, catifelată sau plină de coşuri, ştii foarte bine că este vorba despre tine. Dacă nu-ţi place imaginea pe care o vezi, nu te superi pe oglindă, nu-i aşa? Exact acelaşi lucru se întâmplă în viaţa ta: toate persoanele pe care le întâlneşti reflectă un aspect al propriei tale fiinţe. Felul în care te vezi pe tine este ceea ce proiectezi asupra celorlalţi. Spiritul tău conştient şi subconştient se hrăneşte cu ceea ce percep simţurile tale. Tot ce citeşti, tot ce captezi cu ochii constituie o hrană pentru spirit. Tu decizi dacă această hrană îl îmbogăţeşte sau îl îmbolnăveşte!

Eşti ceea ce spui

Fiecare cuvânt pe care îl foloseşti este, de obicei, expresia a ceea ce se petrece în interiorul tău. Dacă vrei să ştii cu adevărat cine eşti, dacă vrei să-ţi cunoşti gândurile cele mai ascunse, ascultă vorbele pe care le rosteşti. Ascultă-te când vorbeşti cu alţii!

Una dintre regulile fundamentale este să fii întotdeauna sincer(ă)! Aceasta nu înseamnă că trebuie să exprimi tot ce gândeşti, în fiecare secundă! Dar atunci când deschizi gura pentru a vorbi, pentru a răspunde la o întrebare sau pentru a te adresa cuiva, este extrem de important să-ţi exprimi adevărul, atât pentru tine, cât şi pentru cei din jur. A-ţi exprima adevărul înseamnă a exprima exact ce se întâmplă în tine.

Sinceritatea înseamnă să fii consecvent(ă) în ceea ce gândeşti, simţi, spui şi faci. De fiecare dată când începi o conversaţie cu cineva, ai grijă ca schimbul vostru de idei să fie benefic pentru amândoi. Dacă în urma conversaţiei nu simţiţi că aţi progresat cu ceva şi că v-aţi umplut de energie, fiecare cuvânt pronunţat reprezintă o pierdere de energie. De altfel, se spune că oamenii risipesc cea mai mare cantitate de energie prin folosirea nepotrivită a cuvintelor. Ştii, de bună seamă, că vorbim foarte mult şi, deseori, fără rost. Ţi s-a întâmplat până acum să te asculţi cu adevărat, să devii conştient(ă) de cuvintele pe care le foloseşti? Cuvintele şi expresiile de care te serveşti oglindesc foarte fidel ce se întâmplă în tine.

Eşti ceea ce gândeşti

Gândurile tale au o importanţă enormă în viaţa ta pentru că devii ceea ce gândeşti. Devii nu numai ceea ce gândeşti despre tine, ci şi ce gândeşti despre ceilalţi. Indiferent dacă o accepţi sau nu, ceea ce crezi despre alţii trece prin filtrele intelectului tău – şi este exact ceea ce gândeşti despre tine însăţi/însuţi. Toate gândurile pe care le emiţi formează în jurul tău o vibraţie. De îndată ce gândeşti ceva, gândul respectiv este recepţionat de cel căruia îi este adresat. Toate acestea se întâmplă în inconştient, pe plan invizibil.

Chiar dacă tu crezi că gândurile tale sunt secrete, ei bine, nu-i adevărat. Suntem cu toţii părţi ale unui întreg şi suntem legaţi din interior la aceeaşi sursă de energie. Este ca şi cum una dintre celulele corpului tău ar fi bolnavă, iar celelalte ar şti că are o problemă fiindcă milioanele de celule din corpul tău fac parte dintr-un întreg.

Gândurile care nu exprimă dragoste provoacă stingerea luminii interioare a celui care le emite. Ele ne împiedică să-l vedem cu adevărat pe celălalt şi să comunicăm cu el. Gândurile de dragoste emit lumină în jurul tău. Tot ceea ce trăieşte un om prin intermediul experienţelor reprezintă întotdeauna efectul gândurilor sale. Dacă nu-ţi place viaţa ta prezentă, în primul rând trebuie să accepţi că ea este aşa cum este datorită gândurilor tale. Gândurile reprezintă cauza; schimbă cauza şi vei obţine un alt efect. Intregul tău trecut poate fi schimbat începând de astăzi! Ceea ce gândeşti în momentul de faţă va crea minutul următor, săptămâna următoare şi anul care va veni. Experienţele pe care le trăieşti acum reprezintă efectul gândurilor pe care le-ai pus în mişcare ieri, alaltăieri, anul trecut, acum zece ani… Dacă în acest moment nu ai decât gânduri de succes, de prosperitate, de dragoste, de pace interioară şi dacă reuşeşti să menţii aceste gânduri întreaga zi, vei vedea că viaţa ta se schimbă!

Eşti ceea ce simţi

Un alt dar minunat pe care l-ai primit este intuiţia. Intuiţia reprezintă acea voce interioară care ia naştere la nivelul inimii şi pe care trebuie s-o asculţi! Când auzi, vezi, spui sau citeşti ceva, află ce se întâmplă în inima ta. Dacă totul este bine, dacă te simţi împlinit(ă), ştii că eşti în contact cu ceva care-ţi este benefic. Dacă însă nu ai această impresie de armonie, opreşte-te, verifică, pune-ţi întrebări şi determină dacă este într-adevăr ceea ce vrei. Graţie acestei facultăţi de a simţi ce se întâmplă în inima ta, îţi poţi dezvolta un profund discernământ care te va îndruma întotdeauna în direcţia cea bună.

Când inima ta e în armonie, ceea ce simţi faţă de tine şi faţă de ceilalţi degajă atâta energie încât se comportă ca un magnet care atrage spre tine persoane, situaţii şi lucruri, exact aşa cum le-ai simţit.

Deseori folosim în mod greşit această energie a sentimentelor şi una dintre cele mai nefericite situaţii este aceea de a te simţi vinovat(ă). Practic, oricine de pe acest pământ ar putea scrie o carte întreagă despre arta de a se simţi vinovat(ă) fără un motiv real.

Oamenii sunt specialişti în a fi vinovaţi pentru totul sau pentru nimic. De multe ori ne creăm un sentiment de vinovăţie fără a verifica dacă este cazul. De fapt, suntem vinovaţi cu adevărat atunci când facem, spunem, gândim sau simţim ceva cu scopul de a face rău, în mod conştient, unei persoane sau nouă înşine. Prin urmare, de fiecare dată când te simţi vinovat(ă) cu privire la ceva, verifică dacă aveai intenţia de a face rău în mod conştient.

Realitatea interioară are puterea de a ne transforma viaţa, iar comportamentul nostru va oglindi această schimbare. Oricine crede şi îşi menţine această convingere cu privire la toate lucrurile devine în mod necesar un învingător. Cei care iau contact cu această energie au o viaţă extraordinară şi degajă o bucurie care nu poate înşela pe nimeni. Oare adevăratul scop al vieţii nu este de a simţi această fericire interioară şi a o exprima în jur? Numai atunci putem afirma, cu toată convingerea: „Sunt lumina universului meu”.
 
 

Fragment din cartea „Ştii cine eşti tu?” – Lise Bourbeau

Acest articol a fost publicat în Dezvoltare spirituala. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Ştii cine eşti?

  1. ynamina spune:

    dragii mei, am descoperit ´´lumea asta´´ incepand cu filmul The Secret – il avem si in varianta online, in linkurile de pe blog -apoi, o vreme , pana in primavara- vara anului astuia , cannd am dat de cartea lui NEALE DONALD WALSCH – conversatii cu Dumnezeu , fusese o perioada neutra spre neinteresanta in viata mea…..pana am inceput sa citesc primul volum, si in acelasi timp sa revad filmul oridecateori simteam nevoia unei incurajari, asta faceam, puneam sa mearga filmul-dimineata pana ma pregateam sa merg la servici, seara inainte de culcare- …..
    trairile si starile care le-am avut in timp ce citeam cartea, si din clipa in care am invatat sa ma apreciez, sa imi intaresc increderea in mine , pot spune ca le am simtit la un nivel atat de inalt fata de altadata, vedeam ce mediocru am trait, am iubit ….acum, caut in continuare sa citesc,sa descopar, sa ma alimentez cu starile astea inaltatoare, cu sentimentele minunate care mi.au deschis sufletul, care m au facut sa infloresc, sa iubesc cu toata fiinta mea, sa traiesc cu tot sufletul si din toti rarunchii….

    incep sa vad, cum visul meu mediocru de a lucra afara sa mi adun bani pt o ´´viata mai buna´´ e inlocuit cu echilibrul si implinirea sufletului.
    nu mi ramane decat sa multumesc in fiecare clipa pt viata minunata care o am, si pt sufletul minunat cu care am fost binecuvantata.
    o zi minunata

  2. Adrian Octavian Bratu spune:

    Toate lucrurile pe care voi vreti sa le faceti sau sa le simtiti sau orice transcende aceasta lume de care incercam sa ne detasam sa fim diferiti, ne transformam, devenim duali; din punctele mele de vedere si chiar am mai multe (pentru ca vad din mai multe parti un singur adevar) va spun ca voi si eu nu putem avea niciodata 100% din ceea ce credem ca exista mai bun pe lumea asta…se numeste ABSOLVIRE. Nu azi, maine poate, dar cine stie cat va trebui sa ajungem la acest maine, toti avem speranta, dar inauntru nu este nici o sfintenie prea mare ca aceasta de care vorbesc acum este dreptul nostru la iubirea PURA…in schimb gasim dezolare si nedreptate, ura, patima, perversitate, masacrul cu adevarat se afla in corpul nostru. NU conlucram suntem DEZBINATI. Este o piatra care fiecare din noi refuza sa o vada!!! Dar o cara cu ignoranta. Orice floare, orice samanta, orice vietate este fericita acolo unde este locul ei. Acolo unde pamantul ii da ce ea are nevoie pentru a se HRANI, unde florile din jurul ei o influenteaza in BINE si nu ii fac RAU. Unde totul este combinat ca ea sa poata servi Intregului si viceversa.

    Oameni de rand pana la maestri spun convinsi ca lumea este frumoasa doar prin contraste. Eu cred ca iubirea doar exista,… nu are nici un antonim, nu cred in cuvantul care a fost inventat de omul cu idei nascocite din dorinta de a echilibra orice, Dumnezeu te ia asa cum esti nu te compara cu altul.
    Un om prea patat ca mine, nu gaseste calea…stiu tot ce trebuie sa fac, sa simt, dar ma opresc, nu pot sa trec de zid, cateodata nici nu incerc, cum as putea, in fiecare zi sunt lovit din toate partile si pentru mine solutia este doar extremul, SOCIETATEA pentru mine, nu exista AZI.
    Lumea mea este societatea din ziua de azi si doar solitudinea ma accepta asa cum sunt, doar copacul, sau cainele, toate cate sunt si care doar nu vorbesc, cateodata nici ele. Asadar, sunt eu de vina ca nu gasesc calea sa iubesc intr-un ocean de prostie? Sunt doar o picatura de iubire…cum as putea sa rezist?! De ce prostie? pai oamenii nu stiu, nu au habar de ce se afla aici, nici eu, dar eu stiu ca trebuie sa aflu…

    Asa ca va provoc, voi cei plini de iubire si de patima pentru iubirea lui Dumnezeu catre voi, spuneti-mi cand veti fi IMPREUNA cu voi insiva si cu mine spre un singur scop???
    Maine te duci la munca nu-i asa??? nu vei putea maine… pacat. Eu nu sunt un diavol si nu sunt inger, dar sunt un om care a vazut ca drumul e bun, dar nu pe aici!!! Pana nu ne eliberam de tot ce ascundem in noi nu vom cunoaste iubirea asa cum este ea, o energie atat de puternica incat este capabila sa dea viata. Sa nu va indoiti ca tot ce se misca in Univers se datoreaza unei astfel de puteri. De aceea femeia este de necontrolat, priviti dragele mele la voi, filmati-va, faceti poze, scrieti , desenati , cantati cand sunteti insarcinate si veti vedea cine sunteti cu adevarat, caci in momentul in care iubirea este in voi va influenteaza si va stapaniti, ..poate, dar daca o faceti va e tare greu. Tot ce va doriti, to ce simtiti, tot ce faceti, cand sunteti insarcinate este purul vostru caracter si comportament, dar sexul este un alt subiect si cum nu aveam de gand sa va vorbesc despre asta ma opresc la provocarea de mai sus.

    Voie buna! Dumnezeu sa ne aiba in paza asa cum ne pazim noi intre noi.
    Caci iubirea lui trece peste multe, dar am impresia totusi ca nu uita nimic.

  3. Anca spune:

    Buna ziua, va salut si va respect pentru aceste convingeri!
    Sunt o pasionata a acestor teme, si a tot ce tine de Univers si Spiritualitate.
    Stiu in mare cine sunt, dar nu mi-am raspuns niciodata la intrebarea urmatoare, si pentru ca observ ca sunteti foarte intelepti, poate ma puteti ghida:

    Realizez ca nu pot fi clintita din traiectoria mea, (poate ca sunt prea incapatanata), dar vad ca nu sunt deloc influentabila, fie ca vine vorba de reclamele menite sa umble la subconstient, pe care le resping fara sa ma concentrez asupra lor, fie cand e vorba de persoane din mediul meu care incearca sa ma convinga asupra anumitor puncte.
    Incerc sa imi dau seama daca ma auto-apar? sau inseamna ca trebuie sa mai lucrez la flexibilitatea in gandire.
    Un sfat va rog:)

  4. claudia spune:

    nu-s asa evoluata ca oameni care au scris aici,dar vreau sa va spun ca ani de zile am fost dusmanul vetii,mereu mi-am dorit sa se termine,cand facem bine ma gandeam sa fie un sfarsit fara durere sa se intample in somnu.”am fost in germania la munca si am intrat intr-o biserica.l-am rugat pe isus sa ma ajute sa traiesc,nu sa supravetuiesc si bani sa fac cat crede ca am nevoie.cand am venit acasa ma sunat mama dupa 34 de ani,cand aveam 3 ani a plecat de acasa si am dusmanit-o toata viata ca ma parasit,in biserica am spus ca ii iert pe toti .si mai vreau
    2 ani sa faca copilul meu 18.nu stiu ce este cu mine dar acum am inima plina si sufletul e bucuros,iubesc viata si nu mai este o povara.voi trageti concluzia eu nu sunt filozof

  5. anukka spune:

    imi place mult atmosfera si calmul care domnesete aici discutiile sunt interesante si la obiect incarcate cu lumina si iubire chiar daca nu va cunosc si am poposit pentru o clipa la voi m am simtit in siguranta si chiar iubita,,,multumesc cu recunoastinta eu…….

  6. Sorana Kassem spune:

    Solarris, cand am crezut cu toata puterea ca ceilalti nu sunt oameni rai, ci Mantuitorii mei si ca agresiunea lor fata de mine nu este intamplatoare, ci o forma de a mi se arata ca ceva cu mine nu e in regula, lucrurile au capatat alt inteles. Am invatat sa nu mai judec, sa nu mai acuz si sa nu mai caut vinovati si pentru nimic in lume sa nu ma dezic de Dumnezeu si de ceea ce El vrea pentru mine…dar in prima faza, am avut niste neplaceri iesite din comun,pe toate planurile vietii. De asemenea, ma astept sa primesc pedepse mai aspre decat pana acum pentru greselile mele.
    Ma gandesc ca poate multi oameni pornesc pe acest drum, iar cand incepe purificarea lor spirituala, renunta. De frica. Pentru ca cu cat nazuiesti mai mult spre Dumnezeu, cu atat incercarile carora trebuie sa le faci fata cu iubire in suflet sunt mai mari.

    • Solarris spune:

      Sorana, nu intamplator se si spune ca doua dintre cele mai mari incercari care ni se dau atunci cand vrem sa pornim pe un drum spiritual sunt: fie de a nu pasi pe acest drum, fie de a abdica in fata greutatilor si testelor care ne apar in cale.
      … iar testele sunt pe masura, cu cat avansam pe aceasta cale spirituala.

      • Bratu Adrian Octavian spune:

        Parerea mea:
        Sunt foarte multi psihopati care au ajuns pe evrestul manipularii in masa fara sa fie masoni, numiti oameni spirtuali sau sfinti chiar. Prin ce concept consideri, ca te pui de unul singur in situatii nefaste, grele, samd atunci cand mergi pe drumul spiritual? Consider ca multi oameni de aici stiu deja ca ei scriu cartea vietii lor in fiecare zi cu propria dorinta (care nu este nelimitata), doar uitarea acestui aspect te aduce in pragul unei vieti pline de greutati.
        Pot fi toti oamenii prosperi si fericiti? …Da… Cum? In clipa in care se vor gandi tot mai multi cu acceptare si iubire spre aceasta „poveste fara sfarsit”. Aerul dintr-un balon face sa se ridice materia doar prin incalzirea lui. Cred ca e un exemplu ce merita atentie. TOT CE CRED CA GRESIM IN VIATA ESTE UITAREA LUCRURILOR VALOROASE SI ACCENTUL MARIT ASUPRA ASPECTELOR NEGATIVE.
        De ce iti este usor sa crezi ca daca ai pornit pe calea spirituala, trebuie sa suferi in vreun fel, cand tu i-l cauti pe Dumnezeu, cum poate fi aceasta o calatorie incununata de durere??? Natura nu sufera, planetele nu sufera, nimic nu este menit sa faca rau pe Pamant!!! Ai stii aceasta, afland ca oameni istorici foloseau substante pe care tine te-ar omori intr-o clipa, in dozaje mici apoi mai mari au devenit imuni si foloseau beneficiile lor in scopuri nestiute si nebanuite de omul de rand.
        VIATA…DUMNEZEU…NU INSEAMNA CHIN, DURERE, SUFERINTA….ESTE DOAR O CALATORIE CATRE ORIGINEA NOASTRA NU O PURIFICARE LA DEZINTOXICARE PLINA DE SEVRAJE!!!

        Voie buna!

        • Solarris spune:

          Adrian, cu cat cunosterea spirituala a unei persoane este mai mare, in aceeasi masura apar si testele (fie ca o consecinta a vietii prezente, fie sunt legate de existente anterioare cand nu au fost trecute aceleasi teste). De ce? Pentru ca tot ceea ce dobandim la nivel teoretic trebuie sa fie pus si in practica, altfel ramanem doar cu teoria, in cel mai bun caz.
          Iar aceste teste / lectii sunt de natura nu sa ne faca sa suferim, ci sa devenim tot mai constienti si sa ne incheiem – atat cat putem si suntem in stare – misiunea pentru care am venit aici, fiecare in parte.

  7. Michelle spune:

    Iti multumesc mult Sollaris ca mi-ai reamintit….de ceva vreme uitasem si recunosc ca este minunat sa afli, din perspectiva celor citite in acest fragment, cine esti …..
    Am aflat asta, acum cativa ani, citind prima carte a lui Lazarev si trebuie sa spun ca a fost o bucurie imensa sa ma uit doar la mine , sa ma simt doar pe mine , sa incep sa daruiesc iubire intai mie si sincer spun ca TOATE au venit de la sine ….tot ce credeam pana sa ma regasesc ca sunt/am „nevoi” sau „necazuri”/”probleme”…toate aceste motive de „suferinta” s-au risipit, foarte lin, f frumos.
    Totul s-a petrecut intr-un timp relativ scurt , insa eram plina de iubire , plina de recunostinta si plina de pace si atunci am simtit cat de mult primesc , cat de multe am si da…tot ce mi-a trebuit a venit, cu mare usurinta si-am realizat ca TOTUL este langa noi, tot ce ne trebuie, indiferent ca vorbim de lucruri materiale , iubire, acceptare, fericire, multumire, apreciere, etc…iar acum ca am citit postul tau, iti multumesc pt ca mi-ai reamintit , o sa fac o introspectie chiar de azi si cat de curand sa ma regasesc.

  8. cenacluldinbar spune:

    Orice acţiune, orice cuvânt, orice sentiment care se manifestă contra legii dragostei şi aduce suferinţă va fi retrăit, la un moment dat, de autorul său. Altfel spus, în fiecare viaţă acumulăm acţiuni, gânduri şi vorbe care nu sunt benefice, pentru noi sau pentru alţii, şi vom fi nevoiţi să le retrăim pentru a şti şi a simţi în inima noastră cum i-am făcut pe ceilalţi să sufere.”

    Observ in jurul meu din ce in ce mai mult rau, cum oameni buni isi arata surprinzator fata urata. si ma intreb daca sunt „nevoiti” sa „retraiasca”, adica sa se intoarca dintr-un drum deja parcurs. Ma intreb cata evolutie exista in jurul meu daca nu am reusit sa trecem de pragul animaliciei care presupune sa am doar eu, sa fiu eu si nu tu, aproapele meu.
    Am citit aici ca nu trebuie sa duci crucea altora. Dar crucea lui Iisus a fost doar a lui? Cand poti sa alegi in viata nu neaparat sa-ti fie bine, ci accepti sa-ti fie rau pentru o idee de iubire?
    Apoi mai exista situatia cand, tot din iubire, poti fi singur impotriva tuturor, o forma inalta de iubire care nu a atras nici un om.
    Cred ca astfel de cuvinte sunt frumoase si conduc la echilibrul individului, dar a fiecaruia in parte doar. Eu nu sunt singur, eu sunt… noi. Si-atunci deciziile si faptele nu se mai potrivesc jocului, atunci totul se amesteca, totul devine posibil. Iar viata, sensul si frumusetea ei se rezuma la inganarea unui cantec anume.

    • Viorel spune:

      Draga Cenacluledinbar,
      Accept critica ta deoarece ataca aparentele dincolo de care nu ai avut rabdare sa poposesti. Am folosit „cruce” in sensul de „karma”. Daca iti asumi karma altuia/alteia ori ti-o impletesti cu el/ea excesiv de mult, chiar avind cele mai altruiste motive, atunci, da, duci o cruce in plus si il robesti pe celalalt/cealalta de prilejul de a lucra intens si serios asupra tarelor lui/ei. Atacul tau devine „ad hominem” atunci cind presupui ca eu si altii ca mine nu am reusit sa trecem de „pragul animaliciei” (interesant substantiv, ca si oximoronul „cenacludebar”). Ceea ce tu ai cistigat din aceasta intilnire pe Net este ca ai realizat ca evolutia continua nestingherita intr-un perimetru restrins din jurul tau in timp ce altii se lupta cu instinctele de patruped. Ceea ce am cistigat eu – si, sincer, iti multumesc pentru acest prilej, este ca sint departe de omul care as vrea sa fiu. Pinza de paianjen a egoului meu inca mai prinde insulte si sarcasme care ar trebui sa treaca prin mine ca vintul printr-o casa fara usi. Ramii cu bine.

    • Solarris spune:

      Exista o diferenta de intelegere in ceea ce priveste conceptul de a ne dedica unor scopuri umanitare, nobile, inalte si cel de a duce cruce altora; linia de demarcatie este foarte fina si, adeseori, tindem sa le amestecam si confundam.
      Crucea altuia reprezinta, in fond, propria lui viata si lectii spirituale pe care acea persoana si le-a ales a le invata in aceasta existenta. Intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem in momentul in care suntem tentati sa luam crucea altuia sau cand simtim imboldul de corecta viata altuia dupa modelul pe care il consideram noi bun, ar fi: „in ce masura am cunoasterea necesara asupra lectiilor pe care un om le are de traversat?” Si aici nu vorbim de asa-zisa „cunoastere” provenita din ego (care le stie pe toate), ci de o forma de cunoastere mai subtila care ne atentioneaza ca nu putem oferi sprijinul cuiva atat timp cat nu ne este cerut, ca trebuie sa respectam liberul arbitru al celuilalt si sa nu ne mai simtim tentati sa facem „ordine si disciplina” prin vietile celor de langa noi.
      Daca vom lua la nesfarsit crucile altora si le purtam noi pe umeri, ii lipsim de cel mai dar: acela de a invata, de a evolua si de a-si duce la indeplinire misiunile spirituale.
      …iar daca chiar ne dorim sa schimbam ceva, ar trebui sa incepem cu noi, nu cu ceilalti: „Fii tu schimbarea pe care o doresti sa o vezi in lume!

      • cenacluldinbar spune:

        da, asa a spus Gandhi.
        ce inseamna sa duci crucile altora? inseamna sa te implici cu iubire atata cat poti sa faci. daca mergem pe strada multi oameni ne cer ajutorul intinzand mana, unui jeluiesc, altii spun ca n-au mancat de nu stiu cat timp. si dai banutul de prisos. sunt oameni care nu cer ajutorul, dar sufera cumplit. nu cer fiindca li se pare injositor, probabil., dar ii simti ca au nevoie de ajutor, macar de un sfat. daca mi se atata mie, daca gandul acelei persoane este recunoscut de gandul meu, fac mai mult decat sa-i trimit alt gand. sunt oameni care se roaga lui Dumnezeu sa li se dea una sau alta, sunt altii care nu se roaga , fiindca se simt probabil pedepsiti sau li-e rusine sa-L deranjeze. Dar Dumnezeu stie, numai prin faptul ca suferi, deja ai nevoie de ajutor.
        vazand poporul meu cum sufera, discuitand cu multi oameni care se simt fara putere de a se opune valului de rautati care se tot abate asupra fiintei umane, vazand oamenii cum ingenuncheaza si se roaga la Dumnezeu sa faca dreptate, fie si distrugand planeta in intregime sa se termine odata cu tot chinul, ei bine, nu mai este nevoie sa strige special cineva sa-l ajuti, ci incerci sa gasesti o solutie si Dumnezeu probabil ti-o va da daca o meriti, astfel incat sa fie mai bine pentru cei din jur, un mai bine inteles de tine si acceptat/dorit de cei din afara ta.

    • cenacluldinbar spune:

      eu nu v-am criticat, ci am facut un pas inainte.
      de cativa ani buni viata oamenilor incepe sa capede un nou sens, o inaltare ce se vrea spirituala.
      au aparut carti multe, nevasta-mea are un blat de sifonier, si ma obliga sa citesc. dar eu stiu ce se scrie in ele. rareori, cand discutam, ii dau solutii de viata, pentru ca ea citind o carte , crede in ea , dar trebuie sa renunte la cea de dinainte in care, tot asa , a crezut.
      am citit din obligatie “cartea alba” cu Ramtha. si scria acolo ca daca vreau sa vina la mine este suficient sa-l chem. Si l-am chemat, dar nu a venit. nu neg astfel de carti fiindca il sensibilizeaza pe om, ii da curaj si credinta in Dumnezeu, dar , datorita astfelor idei, nevasta-mea chiar credea aseara ca lumea se va sfarsi. iar cei care au declansat aceste grozavii nu patesc nimic, niciodata nu patesc.

      in intervetia mea am spus ca eu sunt noi, asa cum era si Iisus.
      Isaia 65 spune ca Dumnezeu va face o lume in care alesii sai vor construi case, dar nu sa locuiasca altii in ele, vor sadi vii, dar nu sa manance altcineva strugurii, ci fiecare se va bucura de rodul muncii sale.
      inteleg de aici ca lumea de azi este altfel decat o doreste Dumnezeu. Si ma impiedic de oameni care la tot pasul propovaduiesc despre fericirea launtrica si despre evolutia asa zis spirituala. poate sa-I fie pe plac un om care s-a preocupat doar de sine si a contribuit zilnic incat lumea sa sa se indeparteze de aceea pe care o viseaza Creatorul?
      cred ca avem o moda in care ne dam cu presupusul si suntem fericiti ca apartinem unei tagme a spiritualitatii. este numai poetic sa fii astfel. succes!

  9. mariana spune:

    imi cer scuze ca tulbur frumusetea acestui mesaj.
    va salut de undeva de jos… de foarte de jos…de acolo de unde toate astea sunt doar povesti asemeni celor cu fat-frumos si ileana cosanzeana….aripile-mi sunt frante…speranta m-a parasit…intunericul ma cuprinde si ma patrunde….tanjesc si invidiez pacea si dragostea voastra.
    va salut,va iubesc si ma bucur pentru voi…iertare…

    • Viorel spune:

      Namaste, Mariana. (Adica: Divinul din mine se inchina Divinului din tine.). Nu ne invidia, pentru ca TU esti intr-o pozitie de invidiat: Marelui Pastor nu-i pasa atita de mioarele deja adunate in strunga cit de cele care nu au aparut la apel. Ce bodyguard ai! Acesta nu este Clubul Optimistilor. Mai toti ne acoperim ochii umflati de plins si vinataile cu makeup si esarfe si purtam haine lejere care ascund madulare frinte si puse in ghips. Nu-i este usor nimanui sa-si poarte crucea. Unii dintre noi, neghiobi, o purtam si pe a altora.
      Si Baudelaire a suferit in tina lumii si s-a simtit neputincios, asemenea unui albatros zacind inert pe puntea corabiei, cu aripile desfacute, in timp ce marinarii il loveau cu pipa, dar nu s-a lasat intimidat de florile raului. Citeste-l, sa vezi ce buchete poti zamisli chiar din mucegai. Stai cu mine in banca la scoala Terrei. Am fost corigent si repetent vieti la rindul. Invat incet si uit repede, dar stiu ca ziua ultimului bacalaureat va fi cea mai frumoasa si ca vei zimbi si tu fericita.

    • Solarris spune:

      Momentele de „foarte jos” pot fi si acele clipe sau etape din viata cand trebuie sa gasim in noi forta de a tasni inspre „foarte sus”.
      Schimbarea directiei si a traseului calatoriei noastre este, in fond, o alegere personala, o decizie interioara care apoi trebuie transformata in actiune.
      Orice calatorie incepe odata cu un pas! Tu decizi cand si daca pasul pe care il vei face va fi inainte sau inapoi… Ne decidem restul vietii in functie de pasii pe care ii alegem sa ii facem!
      Sa ai Credinta ca aripile, speranta si Lumina sunt deja in tine!

    • Lacky spune:

      Bun gasit, mariana!

      Nu trebuie sa-ti faci probleme si nici iluzii ! Asa cum spunea si Viorel,aproape toti suntem inca cu gipsul pe noi .Foarte putini au scapat ,iar cei care au scapat nu prea mai au timp sa comenteze pe net ! Deci…esti printre ai tai .Ca atare,nu ai de ce sa-ti ceri scuze ,nu ai facut nimic regretabil,si ,mai ales ,nu e cazul sa te consideri vinovata ,culpabilizarea ,in general,consuma o energie foarte pretioasa.
      Ai grija de tine si tine minte :

      ,,Cerul ne judeca mai putin dupa reusite si impliniri ;adevarata judecata e dupa stradania fiecaruia,dupa intensitatea efortului si calitatea intentiei ! „

  10. Razvan spune:

    „…în loc să te superi mereu şi să-i învinuieşti pe ceilalţi, observă-te pe tine şi încearcă să-ţi dai seama că tot ceea ce trăieşti acum face parte din planul tău de viaţă. „
    Imi place asta. Cand suntem in starea de acceptare a tot ce este in jur, ne bucuram de tot ce ne incoanjoara si nimic nu ne mai enerveaza/deranjeaza.
    Nici sunete, nici lucruri, nici oameni.
    Nimic nu mai creeaza tensiune, deoarece simtim ca totul face parte din noi.
    Dispare starea de aparare generata de frica/conservare si intram in starea de iubire/acceptare/bucurie. Starea in care actionam, in loc sa reactionam.
    Bine zicea SN LAzarev undeva ca pentru a ramane sanatosi „Nu trebuie sa folosim niciodata emotiile pentru aparare, ci doar pentru deschidere/daruire/ iubire”

  11. Slightly spune:

    De acord cu Lacky. Cu acest post nu sunt de acord decat intr-o mica masura.

    „In fiecare zi, observă ceea ce dai fără să aştepţi ceva în schimb şi vei afla astfel cât valorezi!”Totul este asa cum este si este perfect , in perfecta armonie cu scopul nostru interior. Nu trebuie judecat ca fiind bun sau rau, totul doar ESTE. Oamenii nu valoreaza, oamenii SUNT, EXISTA. Eu cred ca a vorbi de valoare inseamna a-ti impune punctul de vedere din perspectiva EGO-ului neconstientizat.

    „Esti ceea ce vezi” Ce simplu ar fi🙂

    Este adevarat ca unele actiuni au parte de reactiuni pe masura. Dar nu cred ca este totul atat de „mecanic” si bine stabilit. E mult mai complex decat poate intelege MINTEA.

    Acesta e punctul meu de vedere .

    • Lacky spune:

      Slightly,te salut

      Vreau sa fiu inteles bine: esti liber sa fii de acord cu mine( pe undeva chiar ma bucur sa avem puncte de vedere comune ) si sa nu fii de acord cu postul,dar eu nu am spus ca nu sunt de acord cu postul ! Eu nu am nimic impotriva faptului ca el exista …in general nu prea mai am chef de impotriviri,eu vreau doar sa inteleg !
      Sa inteleg mai mult din punctul de vedere al celuilalt ,alaturand si punctul meu de vedere si incercand sa fac acest lucru in asa fel incat sa nu ofensez. Daca am lasat sa se inteleaga altceva ,te asigur ca e doar o greseala de exprimare si imi cer scuze !
      Daca ceea ce ai scris ( ai scris cuvinte cu adevarat mari ) e din carti ,ma inclin in fata curajului si calitatii intuitiei tale;daca mai intai ai trait ceea ce ai scris acum,ei bine,atunci ma inclin pana la pamant !

      Sa ne avem bine !

    • Solarris spune:

      perspectiva autoarei Lise Bourbeau poate fi inteleasa mai bine daca reusim sa parcurgem in intregime cartea din care am extras fragmentul si care poate fi gasita cu usurinta pe internet.
      de altfel, recomand a fi parcurse toate cartile scrise de ea pentru cine isi doreste sa descopere mai multe informatii despre subiectele pe care le abordeaza in cele 15 carti publicate.

    • Lacky spune:

      Si inca ceva :“In fiecare zi, observă ceea ce dai fără să aştepţi ceva în schimb şi vei afla astfel cât valorezi!” ;“Esti ceea ce vezi”…
      Acum ,in aceste zile ale noastre ,momentan, chiar asta suntem ca si creatie – ceea ce vezi -; esenta e inca departe.Priveste in jurul tau ,iti place ce vezi ? Asta esti tu cel de azi,asta sunt eu ,astia suntem …si e aproape groaznic ce am facut cu noi.Ce am facut cu noi uitand sa daruim,sa daruim frumusete si incantare,blandete ,pace si bucurie…Din acest punct de vedere instantaneul luat de autor e cat se poate de corect,deci stie ce spune .Pe ,,felia lui e cat se poate de tare . In rest,da ,ai sesizat corect : m-a cam scos din pepeni …ca sa-i apar ,sa-mi apar recolta! De ce amesteca lucrurile ?! Ce sa mai intelegem ? Cand spune cineva : Stii cine esti ? ; ma astept sa precizeze si despre ce nivel vorbeste. Se refera la lucruri pamantene, sau la locurile sfinte ?! Vorba lui Paunescu ( Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ) care cita pe cineva : Una-i una si alta-i alta,si una nu-i deloc,ca alta !

  12. carmen spune:

    esti minunata,Solarris,cu tine am invatat sa ma uit in oglinda.La inceput era o oglinda nestearsa, murdarita de problemele vietii, dar ce mult conteaza si carpa cu care stergi aceasta oglinda. La mine simt ca straluceste si o s-o lustruiesc zi de zi sa pot vedea zambetul si iubirea sufletului meu. M-am schimbat mult de cand am gasit acest site, dar e prima oara cand scriu un comentariu, inca mai am putina retinere,deci trebuie sa mai lucrez,poate intr-o zi voi vedea si acea raza orbitoare pe fundalul oglinzii mele.

    • Solarris spune:

      esti binevenita oricand, Carmen, in acest spatiu.
      daca este sa facem un joc de cuvinte pornind de la cele afirmate de tine, poate mai important decat carpa sau ustensilele pe care le avem la dispozitie este dorinta de a vrea sa stergem acea oglinda.
      din momentul in care ne-am exprimat intentia – fie si la nivel de gand – Universul are grija sa ne sprijine si sa ne trimita tot ce ne este necesar si benefic pentru a transforma intentia in rezultat.

  13. hopequeen19 spune:

    Lise Bourbeau este de departe printre cei mai buni doctori ai sufletului.
    Randurile postate de tine ajuta incontinuu, trezesc lumini stinse si .. aduc speranta in suflete de copii amagiti ,deznadajduiti..
    Nu constientizam cata putere avem,dar si cat de responsabili suntem de ea. Suntem niste copii ce au pe mana cele mai puternice „baghete magice” : Gandul si Cuvantul.
    de care magie este, tine acum de fiecare..

  14. ana latis spune:

    Totul este asa de simplu si complex in acelasi timp. Totul, parca, este ca un rau, care curge pe calea cea mai scurta intre doua puncte. Oare de ce noi complicam asa de mult vietile noastre? De ce alegem mereu calea cea mai sinuoasa? De ce mai intai gresim, ii ranim pe ceilalti ca apoi sa ne doara si apoi sa invatam? …daca invatam…

    • Solarris spune:

      raspunsul se afla chiar in cele scrise de tine: pentru ca alegem… alegem in permanenta, cu fiecare decizie si pas pe care il facem. intrebarea care s-ar ridica este daca stim sa alegem in mod constient, deplini responsabili de efectul si consecintele alegerilor noastre.

  15. Lacky spune:

    Cu tot respectul ,dar cred ca autorul ar trebui sa faca o demarcatie clara intre domeniul dezvoltarii personale si cel al evolutiei spirituale!
    Din punctul meu de vedere ceea ce vedem ,ceea ce simtim .ceea ce gandim,ceea ce spunem,ne defineste pe moment ( sunt un fel de coordonate ) ne defineste ca personalitate si caracter , si ne influenteaza fundamental traiectoria in viata ,dar nu se poate spune ca asta suntem in esenta noastra! In cele mai multe cazuri asta ar fi o catastrofa !Cei mai multi dintre noi nu am mai putea face nici macar un pas mai departe…

    Metoda oglinzi ( despre care am aflat de aici ,si sunt incantat si recunoscator ) e ceva grozav de puternic ,dar nu cred ca poate raspunde la intrebarea – cine sunt . Raspunde foarte bine la intrebarea : Unde sunt,unde ma aflu ? Asta e adevarat ,aici se pricepe foarte bine.Ca sa intelegem insa cine suntem cu adevarat e nevoie de altceva ,care se gaseste mai rar …
    Si daca intrebarea din titlu mi-ar fi adresata mie( ceea ce prin extensie e si foarte plauzibil ,nu ?! ) la adevarata ei valoare ,ar trebui sa va cant ,sa va cant ceva extraordinar de frumos !Numai ca eu nu ma pricep sa cant…dar stiu un citat frumos : ,,In esenta mea sunt iubire pura,pace absoluta ,cantec si triumf al vietii ”

    • Lacky spune:

      Ai dreptate ! Privind prin prisma logicii ai dreptate.Nu am nici un argument sa sustin ca ar putea fi altcumva.Poate doar asta suntem , ganduri,emotii sentimente ,vorbe,un fel de realitate aplicata…numai ca mie mi se pare cam putin ! De prea multe ori se vorbeste de o maretie incomensurabila care reprezinta fiinta noastra interioara ,si nu cred ca sunt simple povesti ! Daca punem la socoteala faptul ca exista si experiente directe in aceasta directie …aproape ca inseamna ca vorbim de doua lucruri diferite !
      Cat priveste ,,catastrofa’,eu nu am spus ca s-ar ajunge la o catastrofa;am spus ca pentru multi ar fi catastrofal. Fara un vis frumos despre el insusi omul nu poate sa mearga inainte,se va ineca in propria lui teroare.Daca la un anumit nivel nu suntem deja mult mai mult decat ceea ce putem palpa in mod obisnuit, insemna ca nici nu putem deveni mai mult ,ori acest lucru nu tine de creatie.
      Nu inteleg de ce ai introdus liberul arbitru in discutie ?!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s