Planul egoului |

Sa te convinga de faptul ca esti special este jocul secret al egolui si il joaca fara incetare. La un moment dat esti cel mai bun, in clipa urmatoare esti cel mai rau. Intr-o situatie crezi ca stii cel mai bine, iar in alta te lasi in seama planurilor altuia. Caderea ta in starea grandomana de a fi special sau in cea depresiva depinde de context. Poate ca in mariajul tau tinzi spre starea grandomana de a fi special: sa fii dominant sau tiran. Dar apoi mergi la serviciu, unde iti asumi starea depresiva de a fi special: sa fii supus superiorilor si sa te simti ca o victima.

Egoul nu este ceva rau, de fapt nu este nici macar „ceva”. Este doar un construct mintal ce se regenereaza constant, bazat pe identificarea inconstienta cu povestile pe care ti le-ai spus singur (in forme doar putin schimbate) incepand din copilarie. In timp ce fiecare este unic, atunci cand vorbesc despre cum egoul te face sa te simti special, ma refer la calitatea emotionala a senzatiei tale de separare, fie ca te simti superior sau inferior, grandoman sau depresiv. Fiecare pol influenteaza major felul in care te vezi pe tine si reactionezi la oameni si situatii. Grandomania tinde spre furie si nerabdare; depresia tinde spre supunere si retragere.

Problema este ca rareori vedem clar si transcendem aceasta nevoie de a fi speciali. In schimb, ne traim viata facandu-ne sa ne simtim pe noi insine importanti sau neimportanti, fericiti sau nefericiti (si speciali din aceasta pricina)….gand dupa gand. Ne identificam inconstient cu gandurile despre ceea ce suntem (sau nu suntem) si devenim orice ne spun gandurile ca suntem.
Cand este vorba de vindecare, egoul isi apara interesele, ca sa spunem lucrurilor pe nume intr-o forma usoara. Nu ii pasa cu adevarat daca te faci bine sau descoperi autentica pace interioara. Are doar nevoie sa se asigure ca te simti mereu special intr-un anume fel. Astfel iti va spune ca te poti descurca singur, ca nu ai nevoie de nimeni, ca meriti tratament deosebit, ca ai cei mai buni doctori sau ca esti un luptator, un supravietuitor impotriva sortilor. Iti va spune orice este nevoie pentru a-ti revigora sentimentul superioritatii si importantei de sine. Desigur, daca egoul nu te poate face sa crezi povesti despre tine care te fac sa te simti superior, le va cauta atunci pe cele care sa te faca sa te simti inferior, in schimb. Iti va intoarce gandurile spre povesti care te fac sa te simti slab si nevaloros, ca si cum ai fi un neajuns, o povara pentru altii, un ratat, neatragator, incapabil sau prost.

Egoului tau nu ii pasa deloc ca aceste credinte despre tine insuti te fac fudul sau nefericit. Nu ii pasa ca majoritatea povestilor reprezinta judecati dure si exagerate. Tot ce il intereseaza este continuitatea propriei existente, ceea ce presupune sa te faca sa crezi ca esti o persoana superioara sau inferioara. Egoul inseamna identitate – nu constiinta sau cel care esti cu adevarat. Si fie ca esti nefericit si coplesit de rusine, fie ca esti mandru si plin de importanta de sine, orice identitate este la fel de speciala ca si alta, in felul ei propriu. Din acest motiv egoul nu te poate lasa sa devii complet prezent, fiindca din clipa in care esti astfel, el se retrage si ramane doar constiinta, doar fiinta. Iar lucrul acesta il sperie de moarte pe ego, fiindca nu si-a inteles inca relatia cu constiinta.