Ce nu este iertarea

De multe ori, rănile aşa zis uitate au fost ascunse în subconştient şi, de acolo, continuă să-i chinuie pe oameni. Pentru a le trata şi vindeca este nevoie să fie readuse în conştient. Iertarea cicatrizează rănile emoţionale. Atunci ne putem aminti evenimentul fără resentimente. Nu mai suferim.

Iertarea nu este doar un act imediat al voinţei

Mulţi se simt vinovaţi sau îi învinovăţesc pe ceilalţi, pentru că nu iartă imediat. Dar iertarea nu este un act eroic de voinţă în care ne suprimăm emoţiile, ci este un act al întregii noastre fiinţe şi cere participarea tuturor puterilor noastre sufleteşti: inimă, inteligenţă, voinţă. Cine sare peste etapele transformării emoţionale şi ale vindecării nu face decât să panseze o rană infectată. Aceasta va sfârşi prin a se infecta şi mai rău.

Este nevoie de timp şi pentru vindecare şi pentru iertare; nu trebuie să bruscăm ceea ce se petrece în noi. E nevoie să discernem între simţirea mâniei şi dorinţa de răzbunare, fantasmele legate de „dreptatea” pe care trebuie să ne-o facem singuri, etc. Mânia (iuţimea) este o emoţie sănătoasă, o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să ne putem apăra integritatea. Nu mânia este greseala, ci ura şi patimile pe care le poate stârni. Important este să luăm decizia de a nu ne mai răzbuna, în nici un fel. Răzbunarea este inutilă şi devastatoare. E nevoie să facem pace lăuntrică, pace emotivă.

Iertarea nu înseamnă scuzare

A scuza înseamnă a nu-l considera responsabil pe cel care ne-a ofensat. Când cineva ne face un rău fără să vrea, sau fără să ştie, nu are de ce să ne ceară iertare, dar poate veni un moment cind isi poate cere scuze. Dar dacă cineva a voit să ne facă rău, a vrut să ne rănească, nu mai e vorba de scuze. Tendinţa de a-i gasi scuze celui care ne-a ofensat se bazează pe circumstanţele atenuante oferite de trecutul său sau de alte circumstanţe. Dar nici o vină, fie şi explicabilă, nu poate fi scuzabilă. Ea poate fi doar iertată!

Iertarea nu este sinonimă cu împăcarea

Iertarea se referă la fapta care a rănit relaţia. Împăcarea este o urmare a iertării, dar poate să nu aibă loc. Dacă după acordarea iertării, simţim că prin împăcare relaţia noastră nu ar creşte în profunzime sau nu evolueaza in mai bine, este intelept să renunţăm pur şi simplu la ea, pentru păstrarea păcii. Pacea înseamnă să nu te răzbuni şi să nu doreşti să te răzbuni. Pacea şi iubirea de vrăjmaşi nu presupune neaparat prietenie.

Din nefericire, mulţi oameni se împacă fără a-şi ierta unii altora ofensele ca să nu „mai dezgroape morţii”, dar fără recunoaşterea şi numirea suferinţelor pe care le-am produs sau pe care le-am suferit, nu există împăcare adevărată. Adevărul trebuie rostit. Împăcarea presupune iertare, iar iertarea presupune rostirea adevărului.

Iertarea nu se impune

Iertarea este o lucrare a iubirii. Persoana care iartă trebuie să-şi asume în mod liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva in schimb de la cel pe care îl iartă: „te iert daca nu mai faci asta„. Putem să ne dorim să fim iubiţi de cei din jurul nostru în ciuda faptelor noastre, dar nu le putem pretinde acest lucru. Iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde!

Iertarea nu este renunţare la ceea ce ni se cuvine

Iertarea nu exclude dreptatea. Un hoţ iertat nu este scutit de a restitui păgubaşului cele furate. Iertarea nu anulează consecinţele unei fapte rele sau a unui cuvânt rău. Iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire pentru reabilitarea celui vinovat. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa şi a urî greseala, ci iubindu-l pe cel ce a gresit.

Iertarea nu-l schimbă pe celălalt

Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu cel ce iartă, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt. Nu trebuie să iertăm aşteptând schimbarea celuilalt! A ierta pe celalalt nu presupune ca acea persoana isi va schimba brusc comportamentul, nemaicomitind greseli.

Piedici din calea iertării

Unor oameni le este greu sa il ierte pe cel care l-a lezat cu ceva şi să-şi folosească puterile pentru a-şi face „dreptate”. Astfel:

Furia / Mânia e folosită pentru a ne simţi şi arăta puternici. Fără mânie, unii oameni au senzatia ca se simt dezarmati şi vulnerabili.

Frica nu mai e folosită pentru confruntarea cu necunoscutul ce trebuie cucerit şi se transformă în frica de a ne confrunta cu durerea şi fuga de recunoaşterea ei. Iertarea readuce durerea în prim plan pentru a fi vindecată. Perceperea şi acceptarea durerii este premiza iertării!

Scoaterea de sub învinuire prin justificarea comportamentului. Iertarea nu înseamnă scuzarea comportamentului care ne răneşte. Este nevoie de o evaluare sufleteasca lucidă a celor întâmplate. E nevoie de aşezarea responsabilităţii la locul care i se cuvine, dar fara a judeca si invinui. Iertarea este un act în întregime al celui care iartă. Nu depinde nici de înţelegerea, nici de comportamentul şi nici de acordul celuilalt.

Gândul că trebuie să-ţi meriţi iertarea. Iertarea este întotdeauna un dar gratuit, asa incat primeste-l cu sufletul larg deschis. Egoul va fi intotdeauna cel ce nu vrea sa primeasca iertarea, caci daca ar primi-o, rolul lui de victima ar inceta, iar sufletul ar fi vindecat.

Sursa: www.scribd.com

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Care este scopul meu în această viaţă?
Ce misiuni am de îndeplinit şi ce lecţii am de învăţat?
Cum îmi pot regăsi echilibrul interior şi cum pot avea relaţii (mai) armonioase cu cei din jur?
Care este cauza blocajelor şi fricilor care mă împiedică să am viaţa pe care o doresc?

Te invit alături de mine să păşim împreună cu curaj în aflarea acestor răspunsuri. Dacă te-ai decis să faci acest pas, scrie-mi pe adresa: solarris.coaching@gmail.com şi îţi voi oferi amănuntele referitoare la acest subiect.

Acest articol a fost publicat în Dezvoltare personală, Dezvoltare spirituala și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Ce nu este iertarea

  1. DRAGOS spune:

    „Greselile celorlalti” sunt doar proiectiile mintii noastre.De cele mai multe ori,ei nici nu stiu c-au gresit sau nu dau atata amploare faptelor.EGO-ul nostru,in baza noianului de experiente acumulate,JUDECA si CONDAMNA!Ori asa ceva nu este atributul nostru,ci doar al lui DUMNEZEU.Puteti spune celui mai „mare dusman”,”BINECUVANTEAZA-L DOAMNE” sau „TE IERT SI TE IUBESC X”?!Daca DA,atunci inseamna ca v-ati desprins de jocul meschin al MINTII(care este PRINCIPALUL si SINGURUL nostru dusman)si va indreptati catre divinitate.LINISTE SI PACE.

  2. nicoleta spune:

    Am invatat sa iert de mult.
    Poate viata nu a fost timpul atat de roza, dar iertand am simtitnd ca fac bine sufletului si mie implicit.
    La inceputul anului am trecut printr-o situatie ca ma putea tranfosrma intr-un mostru de ura, iar uitasem sa urasc si nu mai vroiam in sufeltul meu acel sentiment.
    Socul celor intamplate a fost puternic, am trecut intr-o secunda de la iubire la ura imensa. Am rezistat 3 zile si apoi mi-am zis ca e mai bine sa merg la biserica si ca ii cer lui Dumnezeu sa il ierte pentru durerea produsa.
    A fost un lucru bun pentru ca sentimentul de ura a disparut iar sufeltul meu s-a linistit.
    Uneori iertarea face mai mult bine decat ne putem inchipui cand am invatat acest stim sigur ca mai bine….
    IARTA! pe tine pe ceilalti.

  3. crorazvan spune:

    Din 3 directii trebuie ceruta iertarea:
    1. de la cel fata de care am gresit;
    2. de la noi insine;
    3. de la Dumnezeu.
    Doar cand le vom avea pe acestea, vom putea sa primim mantuirea.
    Modalitatea cea mai buna de iertare este insasi Rugaciunea lui Iisus, sau Rugaciunea Inimii.

    • Solarris spune:

      rugaciunile ajuta f mult, dar nu numai pe acest lucru treb sa ne bazam.
      mai treb sa depunem si noi eforturi la nivel interior in sensul schimbarii, constientizarii greselii si nerepetarii ei.
      Dumnezeu ne ajuta mult, dar nu va face El munca in locul nostru si nici altcineva.

      • crorazvan spune:

        Rugaciunea este singurul lucru care ar fi bine sa fie in mintea noastra.
        cand spunem aceste cuvinte: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”, facem foarte multi pasi inspre Dumnezeu…
        si stii cum se spune, daca tu faci un pas inspre El, Dumnezeu face zece spre tine…
        Cand avem in minte Rugaciunea inimii, nu ne vom mai gandi la alte lucruri, frica nu va mai fi alaturi de noi si vom incepe sa simtim Iubirea Lui.
        Daca vom invata sa ne lasam in mainile Lui totul va veni de la sine, noi ne vom da sema care este scopul nostru Aici in Acum, insa totul depinde de noi…
        Rugaciunea nu se „fura”, nu se „toceste”, se invata practic, Rugaciunea se traieste, devine mod de viata, Rugaciunea te schimba total, te face sa redevii in Dumnezeu. Fara Rugaciune nu ai cum sa speri ca vei fi mantuit, ar insemna ca nu ai primit Duhul Sfant.

  4. deepinwhy spune:

    As vrea sa mai adaug la cele spuse de tine inca ceva completari.
    Da, iertarea nu trebuie sa depinda de celalalt, altfel ce fel de iertare ar mai fi? in schimb celalalt depinde de ea, si daca nu-l eliberezi, tu esti cel care trebuie sa fii iertat. A nu il elibera pe el inseamna a te tine prizonier pe tine.

    Semnul ca ai iertat cu folos este faptul ca te poti gandi la cel iertat, ca in ziua dinaintea motivului iertarii, nimic nu mai simti, nimic nu mai vezi, nimic nu mai spui, fiindca nimic rau n-a mai ramas. Ia-l in brate apoi, si vezi daca inima ta verifica toate astea.
    Si daca nu, ia-o de la capat ca n-a fost bine. La fel de bine poti s-o faci si mental. Are acelasi efect. Si asupra celor care nu mai sunt printre noi are acelasi efect.
    In urma iertarii sa nu astepti recunoastinta, mergi inainte si gandeste-te ca in principiu nu prea ai de ce sa te gandesti ca esti cel ce a patimit, tot ce primesti e de la dumnezeu spre propria indreptare, deci nu prea ai de ce sa fii suparat pe nimeni mai mult decat pe tine.

    Iar daca raul e prea rau si urat, fa-ti o cruce mare si da-l in paza domnului, el va sti ce trebuie sa faca.
    Mai e ceva, iertarea celuilalt nu trebuie sa depinda de propria ta iertare, de iertarea de sine vreau sa spun, uneori poti iubi pe altii mai mult decat pe tine insuti, si nu trebuie sa astepti altceva ca sa poti sa ierti.
    Ce vina are el ca tu esti suparat pe tine? Trebuie sa te grabesti s-o faci fiindca iertarea e ca si dragostea, daca n-o daruiesti la timp, poti s-o pierzi, sufletul omului e schimbator, iar destinul celui care depinde de iertarea ta, la fel.
    Grabeste-te s-o faci si-ai sa intelegi de ce si-ai sa te bucuri.

  5. daniel spune:

    ma intreb daca iertarea rapida, toleranta si facila nu cumva indeamna la savirsirea altor si altor greseli…
    poate ca iertarea, ce ascunde fara indoiala un simbure de traire divina, are o mare incarcatura de noblete sufleteasca, dar cred, ca ea , iertarea ar fi bine sa duca, prin felul cum o acordam,prin sinceritate ,caldura si emotie, la regretul profund al greselii ( iertate), astfel incat ea sa nu se repete…
    a gresi e omenesc ,a persevera …
    salutari solarris

    • Solarris spune:

      daniel,
      tot procesul asta al iertarii nu il poti face decit intreg si constient. daca e cu jumatati de masura sau pornind de la ideea care ai mentionat-o tu – apropo de repetitia greselii – aia e mimare de iertare.

      cred ca nu mai e nici o noutate ca din astral lucrurile se vad intotdeauna altfel, decit le dam noi sens. daca pe noi ne putem pacali si amagi, pe Altcineva nu putem (asta daca e sa ne gindim din pct de vedere spiritual-religios).

      … si chiar din pct de vedere karmic, situatia sta la fel. echilibrul exista in tot si in toate, efectulul vine mai devreme sau mai tirziu.

      si atunci: la ce bun sa ne jucam cu destinul nostru?

  6. menrath dana spune:

    citeste cartile dnei LUULE VIILMA, sunt lamuritoare;te invata ca, inainte de a putea ierta pe altii, trebuie sa te ierti pe tine insuti!…pare simplu, la indemana, dar nu este deloc astfel!…intr-adevar, de cele mai multe ori ,aparentele inseala!…IERTAREA, un lucru aparent simplu, banal aproape, cu siguranta minimalizat, poate aduce iluminarea!…am invatat in ultima vreme ce minunat este sa te poti ierta…cu cat mai simplu este, cu atat mai imposibil pare!

  7. Mihneea spune:

    Un articol superb despre iertare, in cuvinte simple… De-ar fi si iertarea la fel de simplu de trait!🙂

    Bianca,
    dorinta de a vedea aceea persoana ca sufera cum am suferit eu” – aici este, cred eu, nu neaparat o nevoie de razbunare, cat o nevoie de a fi inteleasa (nu rational, ci cu sufletul); cineva care ar suferi ca tine, ar intelege prin ce treci.
    Ma gandesc ca, poate, asa se traduce ceea ce spui tu. Dar a fi inteleasa se poate realiza altfel, nu facandu-l pe cel vinovat sa sufere; se poate realiza vorbind (cu tine insati sau altcineva), exprimandu-te, exteriorizandu-te etc. Dar mai ales, punand problema corect… si incercand sa te vezi pe tine insati, in aceasta situatie, dincolo de furia care te copleseste acum.

  8. bianca spune:

    citesc despre iertare…….dar eu de exemplu cineva mai demult mi-ai facut mult rau incat dupa 2 ani nici acum nu pot ierta aceea persoana,din contra,pe zi ce trece furia mea creste pentru ca aceea persoana nu a platit pentru ce a facut……si totusi de multe ori m-am gandit sa iert aceea peroana dar nu pot,este prea puternica furia,dorinta de a vedea aceea perosoana ca sufera cum am suferit eu, cand m-a ranit.

    • Solarris spune:

      bianca,
      nu cade in sarcina noastra, ca si oameni, sa facem dreptatea pe care si-ar dori-o mintea sau ego-ul nostru.
      Dumnezeu aseaza lucrurile intr-o maniera absolut perfecta si corecta pt fiecare. ai incredere in El, caci stie mai bine decit noi ce avem nevoie fiecare si cind e momentul sa primim ce se cuvine.

      nu stiu in ce masura ai reusit sa parcurgi cele citeva titluri de carti pe care le am in dreapa blogului, despre iertare, sau restul materialelor pe aceeasi tema. ma gindesc ca poate ti-ar fi de folos, intr-o prima faza, dar rezultatele viabile depind doar de tine. retine ca e doar alegerea ta si numai a ta, nimeni nu poate face aceasta munca in locul tau – cel mult poti fi indrumata de oamenii de linga tine.

      un pic de curaj si un prim pas incearca sa il faci… stiu ca poti🙂

      • Mihaela spune:

        Solarris, ai mare dreptate! ego-ul si mintea sunt cei ce se interpun intre noi si divinitatea din noi. sunt cele care creaza senzatia de separare de restul.
        Dar cand ajungem sa acceptam ca ceea ce ni se intampla este in perfect acord cu alegerile noastre, ca totul este perfect asa cum este si ca nimic nu trebuie schimbat, atunci chiar nimic nu mai conteaza! Atunci putem ierta, iubi fara conditionari si mers mai departe pe drum spre lumina.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s