Oamenii vor sa fie fericiti, dar in fiecare dimineata se trezesc suparati pe viata, suparati pe lumina care intra pe geam, suparati ca incepe o noua zi in care trebuie s-o ia din nou de la capat.
Oamenii vor sa fie fericiti, dar imbraca haine mohorate, pe strada merg cu capul aplecat, saluta tristi si cu jumatate de gura, numara crapaturile din asfalt si gaurile din sosea.
Oamenii vor sa fie fericiti, dar intra apasati si stresati la locul de munca, se grabesc sa-si judece colegii si sa-si invinuiasca sefii pentru tot ceea ce-i nemultumeste.
Oamenii vor sa fie fericiti, dar pleaca spre casa cocosati de stresul de la munca, pe care nu ezita sa-l imprastie si in casele lor. Oamenii vor sa fie fericiti, dar cresterea copilului a devenit o povara si dorinta lui de joaca un stress in plus.
Oamenii vor sa fie fericiti, dar stau tintuiti in fata televizorului la stiri, se ingrozesc la filme comerciale si se infurie la emisiuni politice.
Oamenii vor sa fie fericiti, dar acopera cerul noptii cu jaluzele opace, la culcare isi invart in cap gandurile de peste zi si pentru insomnie dau vina pe viata.
Oamenii vor sa fie fericiti, dar meditatia li se pare timp pierdut, rugaciunea o naivitate, iar linistea greu de suportat.
Oamenii vor sa fie fericiti dar n-au timp pentru ei.
Oamenii vor sa fie fericiti, dar n-au timp de fericire.
Oamenii n-au timp sa descopere ca fericirea e in ei, in cerul diminetii, in zambetul cu care saluta oamenii, in ochii colegilor de la munca, in joaca copilului, in linistea casei, in stelele de pe cer si-n rugaciunea de dinainte de culcare.
Da, Doamne, ca oamenii sa invete sa fie fericiti!
drumuricatretine.wordpress.com 
Noi oameni , am uitat cine suntem, am uitat ca tot ceea ce ni se intimpla este o realitate creată de minte .suntem atit de identificați cu mintea și acest corp incit atunci cind citim ceea ce ne-ați transmis chiar credem ca este adevarul nostru ….
In acest moment ne putem trezi și observa ca cel ce citește și cel care scrie nu sunt separați , și ca exista un spațiu un centru, aici nu ne poate afecta nimic pentru ca știm cine suntem, știm ca nu suntem ceea ce credem ca suntem , suntem separați de iluzia in care credem ca trăim …
suntem posomorâți, nu ne bucurăm de lumina dimineți, tot ceea ce ne este transmis aici , este percepția minți … dacă nu aflam cine suntem , vom crede la nesfârșit aceasta realitate ….
Foarte bine punctat. Oamenii au uitat sa se bucure de lucrurile simple, de o raza de soare, de peisajul de toamna colorat sau pur si simplu sa fie recunoscatori ca se trezesc dimineata. Carpe diem!