Nu există mod mai rapid de a evolua, decât prin procesul relaţiei tale cu ceilalţi

Dacă te simţi singur pe dinăuntru, dacă te simţi incomplet înăuntru, vei căuta tot restul vieţii în afara fiinţei tale ca să găseşti ce nu poate fi găsit. Şi, după ce trăieşti iar şi iar aceeaşi  experienţă, poţi sfârşi într-o serie de relaţii care nu durează. Relaţiile nu durează pentru că tu nu înţelegi ce faci aici. Tu încerci să găseşti împlinirea – în loc să creezi împlinirea. Încerci să găseşti bucuria – în loc să creezi bucuria. Încerci să găseşti realizarea – în loc să creezi realizarea. Crezi că relaţia e un proces de descoperire – şI nu este aşa. Este un proces de creaţie. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Viaţă. Spui că ai încercat să “creezi” bucurie, fericire şi împlinire în relaţie, dar uneori cealaltă persoană tot a plecat? Şi asta ţi-a luat bucuria, fericirea şi împlinirea din viaţă? Atunci ele nici nu erau acolo de la bun început. Nimeni nu poate să ia cu el ceea ce este înăuntrul tău. De aceea nu ai nevoie de o relaţie pentru a crea fericire şi împlinire. Toate există “înăuntru”. Foloseşte o relaţie pentru a putea trăi experienţa lor.

Odată ce ai o relaţie cu Viaţa, cu Dumnezeu, cu Tot Ce Este înăuntrul tău, relaţiile pe care le ai cu toate şi cu toţi din afara ta vor fi o adevărată experienţă de bucurie, fericire şi împlinire – pentru că pe acestea tu le-ai pus acolo. În nici un caz cealaltă persoană din relaţia ta. Pune asta pe umerii persoanei iubite şi va fugi de tine, pentru că va vedea în tine un gol pe care nu-l va putea umple.

Scopul relaţiei nu este să găseşti împlinirea, ci să-ţi împărtăşeşti propria împlinire. Nu să găseşti bucuria, ci să-ţi împărtăşeşti propria bucurie. Nu să găseşti fericirea, ci să îţi împărtăşeşti propria fericire. Dacă nu eşti fericit când intri într-o relaţie, nu vei avea ce fericire să pui în ea – iar în relaţiile omeneşti poţi să găseşti doar ce pui tu acolo.
Asta e un adevăr valabil pentru tot ceea ce e conţinut în Viaţă. Astfel că relaţia există ca un câmp Contextual, ca un suport sau ca un vas în care poţi să torni tot ceea ce eşti. Atunci, poţi să bagi mâna în el şi să scoţi de acolo orice aspect – sau aspecte ale tale – pe care doreşti să le exprimi şi a le experimentezi. Acum. Nu poţi să scoţi din acel vas ceva ce nu ai pus acolo. E o greşeală să aştepţi ca altcineva să-ţi dea lucrul respectiv.

Pe scurt, o relaţie înseamnă A DA, nu a primi. Înseamnă amândouă. Dar ceea ce primeşti într-o relaţie, primeşti de la tine. Iluzia este că primeşti de la celălalt. Şi astfel, ceea ce primeşti este doar ceea ce dai. Asta e secretul. Dacă îţi imaginezi că vei primi ceea ce nu eşti dispus sau capabil să dai, vei fi dezamăgit – şi îl vei dezamăgi şi pe celălalt. Tu eşti capabil să dai orice doreşti să primeşti. Nu există nimic din ce vrei de la o relaţie, pe care să nu-l poţi da într-o relaţie.

Analizează posibilitatea că ai intrat în relaţie pentru a-ţi aminti cum să fii mai măreţ decât eşti. Acesta este scopul tuturor relaţiilor şi a tot ce este viaţa.
Am spus că “scopul Vieţii este să te re-creezi pe tine însuţi, în următoarea versiune mai măreaţă a celei mai  înalte viziuni pe care ai avut-o vreodată despre Cine Eşti.” […] Scopul de bază al unei relaţii este evoluţia. Evoluţia este scopul de bază în toate cele. Şi nu există mod mai rapid de a avansa, decât prin procesul relaţiei tale exterioare cu altul.

Relaţia sfântă este aceea în care lăuntrul tău întâlneşte exeriorul altcuiva şi în care lăuntrul altcuiva întâlneşte exteriorul tău şi în care, în cele mai bune momente, exteriorul amândurora se topeşte la căldură ambelor lăuntruri, permiţându-le să se întâlnească, să se trezească la conştiinţa că sunt identice şi formează Unul – şi să trăiască această experienţă. Aceasta este, în lume, exprimarea a ceea ce tu numeşti Iubire.
Scopul unei relaţii este să ofere un câmp de experienţă în interiorul căruia să te găseşti, să te defineşti, şi – dacă aşa alegi – să recreezi în mod constant pe Cine Eşti.

Relatia – relatia ta cu tot ce este în jur – a fost creată ca un instrument perfect în activitatea sufletului. Din acest motiv, toate relaţiile umane sunt tărâm sacru. De aceea fiecare relaţie personală este sfântă. Căsătoria este o taină sacră, dar nu din cauza obligaţiilor sacre pe care le implică, ci, mai degrabă, din cauza oportunităţii unice pe care o reprezintă. Să nu faceţi niciodată în cadrul unei relaţii ceva numai din obligaţie. Orice faceţi, să fie datoria oportunităţii minunate pe care v-o oferă această relaţie pentru ca să decideţi şi să fiţi Cine Sunteţi cu Adevărat.
A păstra o relaţie nu înseamnă că aceasta e una reuşită. Încearcă să nu confunzi longevitatea cu o treabă bine făcută. Adu-ţi aminte că misiunea ta pe această Planetă nu este să vezi cât de mult timp poţi să păstrezi o relaţie, ci să decizi şi să trăieşti experienţa lui Cine Eşti cu Adevărat.  […] Relaţiile de lungă durată oferă oportunităţi remarcabile pentru a creşte împreună, a vă exprima împreună şi a vă desăvârşi împreună – aceasta fiind recompensa pe care o primeşti.

În primul rând asigură-te că începi o relaţie din motive corecte. Majoritatea oamenilor încep o relaţie din motive “greşite” – să nu mai fie singuri, să umple un gol, să fie iubiţi sau să iubească – şi acestea sunt câteva dintre motivele mai bune. Alţii o fac să-şi salveze ego-ul, să scape de depresie, să-şi îmbunătăţească viaţa sexuală, să-şi revină după o altă relaţie sau, poate, să scape de plictiseală.

Tu spui că nu ai intrat în nici o relaţie din aceste motive, ci pentru că “te-ai îndrăgostit”. Nu cred că ai analizat vreodată de ce te-ai îndrăgostit, nu cred că te-ai gândit vreodată căror cerinţe îţi răspunde acest sentiment, ce nevoi îţi erau astfel satisfăcute. Pentru majoritatea oamenilor, dragostea vine ca un răspuns pentru a-şi satisface anumite nevoi. Amândoi vedeţi unul în celălalt şansa de a vă satisface aceste nevoi. Din acest moment cădeţi de acord în mod tacit asupra unui târg. Eu îţi dau ce am, tu îmi dai ce ai. Este o tranzacţie despre care nu spuneţi adevărul. Nu spuneţi “negociez cu tine”, ci “te iubesc pe tine”.

Mă întrebi ce este greşit să te îndrăgosteşti până peste cap, fără să stai să te gândeşti la asta? Nimic. Îndrăgosteşte-te de cât de multe persoane doreşti. Dar dacă intenţionezi să creezi cu ele o relaţie pentru o viaţă, s-ar putea să vrei să mai şi gândeşti puţin.
Pe de altă parte, dacă îţi place să treci printr-o relaţie că prin apă – sau, încă şi mai rău, să rămâi într-una  deoarece consideri că “aşa trebuie” şi să trăieşti o viaţă de disperare tăcută – dacă îţi place să repeţi aceleaşi tipare din trecut, dă-i înainte şi fă ce faci acum.

Dar, dacă vrei o relaţie reuşită pe termen lung, asigură-te că începi relaţia cu un scop, că amândoi cădeţi de comun acord la nivel conştient că acest scop este de a vă crea o oportunitate, nu o obligaţie – o ocazie  pentru ca să vă dezvoltaţi, să vă exprimaţi pe deplin Sinele, să vă ridicaţi vieţile la potenţialul lor cel mai înalt, să vă alungaţi orice gând fals sau idee meschină pe care aţi avut-o vreodată despre voi înşivă şi să vă uniţi în cele din urmă cu Dumnezeu, prin comuniunea celor două suflete ale voastre – dacă faceţi acest jurământ, în locul jurămintelor pe care le-aţi făcut, relaţia are un început foarte bun. Aţi pornit foarte bine!

Trebuie să ştii şi să înţelegi că vor fi provocări şi momente destul de grele. Nu încerca să le eviţi. Salută-le cu recunoştinţă. Consideră-le drept daruri minunate de la Dumnezeu; ocazii splendide pentru a îndeplini ceea ce te-a făcut să intri în relaţie – şi în viaţă. Străduieşte-te că în tot acest timp să nu-ţi consideri partenerul drept un duşman, drept un oponent. De fapt încearcă să nu vezi pe nimeni şi nimic ca pe un duşman; nici măcar că pe o problemă. Învaţă tehnica de a-ţi considera toate problemele că pe nişte oportunităţi de A Fi şi A Decide Cine Eşti cu Adevărat.

În cazul acesta, lărgeşte-ţi orizontul, extinde-ţi profunzimea vederii, vezi că este mai mult în tine decât ţi se pare. Vezi că este mai mult şi în partenerul tău. Pentru că există mult mai mult. Doar frica îl opreşte să îţi arate. Dacă el observă că tu vezi mai mult, se va simţi în siguranţă să-ţi arate ce tu ai văzut deja.  Pentru că oamenii au tendinţa să vadă în ei înşişi ceea ce vedem noi în ei. Cu cât viziunea noastră e mai grandioasă, cu atât mai grandioasă este dorinţa lor de a atinge şi de a arăta partea din ei pe care noi le-am arătat-o.

Nu aşa funcţionează toate relaţiile cu adevărat binecuvântate? Nu este aceasta o parte din procesul de vindecare – proces prin care le permitem oamenilor să “alunge” orice gând fals pe care l-au avut vreodată despre ei înşişi?”

Fragmente din  „Conversaţii cu Dumnezeu” şi „Dumnezeul de mâine”  de Neale Donald Walsch

Care este scopul meu în această viaţă?
Ce misiuni am de îndeplinit şi ce lecţii am de învăţat?
Cum îmi pot regăsi echilibrul interior şi cum pot avea relaţii (mai) armonioase cu cei din jur?
Care este cauza blocajelor şi fricilor care mă împiedică să am viaţa pe care o doresc?

Te invit alături de mine să păşim împreună cu curaj în aflarea acestor răspunsuri. Dacă te-ai decis să faci acest pas, scrie-mi pe adresa: solarris.coaching@gmail.com şi îţi voi oferi amănuntele referitoare la acest subiect.

Hotărăşte-te să faci primul pas pe drumul către tine!