Când iubeşti cu adevărat, Dumnezeu se exprimă prin tine! Nu tu iubeşti, ci Dumnezeu iubeşte prin tine!

iubire fara conditiiIubirea este o tornadă care mătură totul în cale. De aceea, este mai inteligent nu să te opui, ci să cooperezi cu ea, atunci când apare în viaţa ta. Nu mă refer la iubirea siropoasă, ameţită sau bleagă, ci la iubirea adevărată, sălbatică, crudă, primejdioasă, riscantă, spontană, curgătoare, vie. Această iubire este dincolo de lege, de reguli, de norme, de convenţii sociale rezonabile sau absurde. Este dincolo de aşteptări raţionale şi modele prescrise de comportament, dincolo de normalitatea îndrăgită de statisticieni, doctori şi psihologi. Iubirea este libertate. La această iubire mă voi referi în continuare. Fiind singura energie care există cu adevărat, iubirea este foarte dorită. Arată-mi o singură persoană care nu doreşte să fie iubită! Nu există aşa ceva!! Toţi oamenii aspiră, visează, tânjesc după iubire şi când, în sfârşit, par a o avea, depun eforturi ca să o controleze.

Doar că aici este o mică problemă. Următoarea: iubirea nu suportă să fie controlată; începe să se retragă, se teleportează, se evaporă, dispare, pleacă. Şi chiar dacă încerci să o controlezi nu vei reuşi. E ca şi cum ai încerca să controlezi o tornadă de gradul IV. Înţeleg prin control manipulările conştiente şi inconştiente la care oamenii recurg pentru a se asigura că primesc sau vor continua sa primeascǎ iubirea de care au nevoie. Totul începe, evident, în copilărie, când iubirea parentalǎ nu existǎ din abundenţă. Copilul dezvoltă spontan strategii de marketing şi PR pentru a se asigura cǎ primeşte bunul cel mai de preţ. Unul dintre aspectele cele mai interesante ale iubirii este acesta: nu este inclusǎ în dovezile, gesturile sau acţiunile materiale. Le poate însoţi, e devărat, însă nu e întotdeauna acolo. Un copil poate primi jucăriile cele mai scumpe şi niciun fel de iubire Cheltuind sume exorbitante pe jucarii, părinţii nu fac decât să-şi reducă propria culpabilitate. Un alt copil se poate simţi, extrem de iubit, deși primește jucǎrii modeste. Ceva mai târziu o femeie primește bijuterii, vacanțe, maşini, rochii costisitoare. Cu toate acestea nu se simte iubită. Ea suferă în tăcere, dincolo de privirile presei (deci este o vedetă sau partenera unei figuri publice). Cea mai bună prietenǎ, uneori un terapeut îi cunoaște drama.

Un alt aspect interesant al iubirii, pe care îl voi analiza mai departe, este gradul de permisivitate socialǎ. Am fost fascinat să descopăr cum iubirea  nu e permisă decât în anumite forme, contexte şi modalitǎți. Examinând aceste interdicţii, am aflat cǎ iubirea este periculoasă, în sensul că pune în pericol societatea, o tulbură, o zgâlţâie din temelii. Societatea a inventat reguli pentru a menţine iubirea sub control. Dacă nu respecţi interdictia, ştii ce face societatea? Bineînţeles că ştii! Te condamnă indirect. Cine sunt aceşti oameni? Mintea de psiholog îmi spune aşa: “Aceste persoane sunt oameni nefericiţi”. Iar eu întreb: “De ce sunt nefericiţi?” Iar ea răspunde: “Pentru că nu se simt iubiţi. Din acest motiv nu pot suporta fericirea aproapelui lor”. Altfel spus, capra vecinului trebuie sǎ moarǎ, nicidecum să trăiască şi să dea mai mult lapte. Dacǎ ai deja o parteneră nu ai voie să îmbrăţişezi o altă femeie, să o mângâi sau să o săruţi. Se pare eă iubirea trebuie oprită, limitată, închisă în perimetre speciale. E criminal periculos, care trebuie păzit 24 de ore din 24. Pentru aceasta, societatea şi-a dezvoltat numeroşi “ochi”, camere video ingenios amplasate pentru a te surprinde când faci un pas greşit. Este clar cǎ Iubirea este ceva primejdios pentru societate, altfel nu ar fi elaborat acest păienjeniş de instituţii, proceduri, coduri de comportament.

Și dacă ar fi invers? Dacă, de fapt, aceste reguli şi noime ar fi criminale, în sensul de nesănatoase dezechilibranle, toxice? Dacă cel mai înţelept lucru cu putinţă ar fi să-ţi exprimi afecțiunea pe care o simţi pentru soţul tău, pentru copilul tau şi pentru … colegul tău de serviciu, un bărbat inteligent şi amuzant, cu care te simţi foarte relaxată! Dacǎ ar sănătos să fii tandru şl cald cu prietena… prietenei tale fǎră ca asta să însemne că înşeli pe cineva?

Corpurile noastre sunt vii şi pentru că totul circulǎ prin ele pentru cǎ se produc schimburi, deplasări, transformǎri. Când ceva stagnează, nu se mişcă, apare imediat boala. Trebuie chemat doctorul. Cum ar fi dacă sângele ar spune: “Voi circula prin ficat, însă sub nicio formǎ nu voi iriga pancreasul”. E absurd? Şi interdicţiile sociale în materie de iubiți nu sunt la fel de absurde? De ce nu ar valabil pentru suflet ceea ce e valabil pentru corp? Când energia iubirii nu mai radiazǎ, cand e oprita circulaţia, ce se întâmplă cu sufletul? O să-ţi spun: sufletul se îmbolnăveşte, se ofileşte, devine anemic, subnutrit, slab, vulnerabil. Societatea, însă, a inventat un mecanism uluitor pentru aceste cazuri. Ea numeşte un fenomen experimentat de majoritate ca normal.

Prin acest truc, nevroza socială este echivalentă cu normalitatea, pe când oamenii cu adevărat sănătoşi par dezadaptaţi, rebeli, pericole pentru ordinea socială. Iubirea este obstrucţionată, faultată, i se pun mereu piedici. Ce faci dacă o placi pe femeia de lângă tine şi ea te place, de asemenea (dar are un partener)? Te prefaci că nu te interesează. Începi să minţi. La fel face şi ea. Şi asta în ce scop? Pentru a proteja vulnerabilitatea unui om nesigur (partenerul), căruia îi lipseşte încrederea că ar putea găsi oricând o altă parteneră. Pentru a-ţi proteja propria vulnerabilitate la critici şi respingere socială. Evaluează atent şi spune-mi dacă merită preţul. Spune-mi dacă ceea ce câştigi (aprobare socială liniştea de suprafaţă a unei relaţii) contrabalansează ceea ce pierzi (autenticitate, viaţă în adevăr, radiaţia în exterior a unor sentimente frumoase). Oare de ce trebuie să ascunzi sau să maschezi ceva aşa de frumos, aprecierea, admiraţia, bucuria pe care ţi-o trezeşte o altă fiinţǎ? Comuniunea, împărtăşirea, rezonanţa profundă sunt aspecte magice ale vieţii de ce trebuie limitate la o singură persoană? Cui foloseşte aceasta închistare şi lipsă de orizont? De ce să nu te bucuri de aceste momente minunate, când ele se întâmplă, după care să le laşi să se dizolve pentru a te deschide pentru altele ?

Din alt punct de vedere, cum crezi că au ajuns alții (partenerii, familia, prietenii, grupul social) să aibă control pe sentimentele tale şi libera exprimare? Ți se pare că eşti un om liber dacă trăieşti astfel? Mie îmi pari doar o marionetă manevrată de pulsiuni şi de fricile inconştiente ale semenilor tăi. Cineva mi-a spus, referindu-se la o altă carte (Despre iubirea neposesivă şi exuberantă) cǎ ideile de acolo sunt foarte frumoase, dar nu pot aplica în lumea reală (adică sunt utopice!). Totuşi, ce numim lume reală? O lume mustind de frică, invidie, posesivitate, gelozie, dominație, narcisism, dependentă? Tu ai numi aşa ceva viaţǎ? Dacă ai fi pe undeva în Cer, ai face cerere pentru a te naşte pe Pământ şi a trăi aşa ceva? Eu cred că am făcut o astfel de cerere şi mă întreb acum ce-o fi fost în capul meu. Oare sunt masochist? N-aş fi putut alege altă planetă din altă galaxie? E ca şi cum, în concediu fiind, aş solicita unei agenţii de turism locuri în sudul Libanului, la o pensiune Hezbollah.

Cine are de pierdut într-o lume mai iubitoare mai liberă, mai lipsită de prejudecăţi, mai spontană, mai conectată la senzaţii şi emoţii tandre? Toţi cei care sunt focalizați, pe profit, care muncesc nu pentru bucuria de a face un anumit lucru, ci pentru beneficiile materiale pe care acel lucru le generează. Marele adversar al profitului este iubirea, deoarece iubirea nu pare a fi profitabilă. Când iubirea creşte, vânzările scad! Oamenii cumpără mai puţin deoarece nevoia de înlocuitori scade. E firesc când încep să iubească şi să se simtă iubiţi nu mai există goluri pe care să le umple cu haine de firmă, maşini, telefoane mobile, case, dulciuri, excursii exotice.

Iubirea are adversari puternici, bine echipaţi. Ei folosesc instrumente de ultimă generaţie pentru a ispiti şi cuvinte simandicoase pentru a convinge. Astfel, companiile pun accent pe valori, misiune nivel de performanţă, leadership, randament, rezultate, atingerea obiectivelor. Ce se găseşte dincolo de aceste cuvinte mari, respectabile? Dincolo sau în spatele lor sunt oameni. Oamenii au temeri, nelinişti, îngrijorări, complexe, frustrări, vise reprimate. Oameni prinşi într-o competiţie și o goană bizară, numind agitaţia lor “dinamsm” şi incapacitatea de a simţi pacea interioară “dorinţǎ de dezvoltare”.
Am senzaţia acută cǎ oamenii au uitat (unu, poate, n-au ştiut niciodată) că a iubi este o mare, o uriaşă plăcere. Iubeşti nu pentru a obţine ceva în schimb, ci pentru a experimenta bucuria. Când iubeşti, tu eşti primul care câştigi, iubirea e binefăcătoare în primul rând pentru tine. Este o energie care circulă prin tine, te curăţă, te purifică, te înalţă, te armonizează, te limpezeşte.

Iubirea este cea mai profitabilă afacere. Când iubeşti, câştigi întotdeauna. Mă refer la iubirea autentică, adică atunci când iubeşti din toată inima. Când iubeşti cu inima îndoită, când iubirea este amestecată cu gelozie, dominaţie, teamă de singurătate sau anxietate de abandon, nu câştigi nici tu, nici celălalt. Când iubeşti cu adevărat nu ai cum să fii divizat, este o contradicţie în termeni. E ca şi cum ai spune că cercul are coifuri. Nu are! Doar mintea ta are, pentru că nu s-a armonizat suficient.

Iubirea autentică te face frumos, atrăgător, apt pentru a fi iubit. N-ai observat? Oamenii care iubesc sunt foarte frumoşi. Ceva radiază din fiinţa lor, iubirea pe care o emană îi face atrăgători. Cum ai putea să fii atras de un om neiubitor, din care nu emană nimic? Nu ai cum! EI este gol, o fântână fără apă, la care nu vine nimeni să bea, pentru că nu are ce. Iubirea înseamnă abundenţă, dăruire, împărtăşire, generozitate. Iubirea nu este meschină! Iubirea nu face calcule contabile, adunări şi scăderi. În iubire nu există datorii, reeşalonări, compensări de plăţi.

Iubirea oferă şi uită că a oferit! Iubirea nu are memorie. Dacă o întrebi, te întreabă la rândul ei: “Am făcut eu asta? Când oare?” Iubirii îi lipseşte această conştiinţă de sine. Un om care iubeşte nu stǎ să evalueze: “Acum sunt iubitor”. Iubirea este acţiune spontană, cu o minte nedivizată. Este curgerea minunată a unui fluviu pe marginea căruia nu stă nimeni care să facă ordine.

Cred că aceasta este caracteristică distinctivă a iubirii pure. În Iubirea adevărată nu mai există EU! De aceea nici nu cred că un om poate iubi un alt om (sau altă fiinţă). Un om, cel mult, poate ridica barierele din calea iubirii, dându-i voie să se manifeste prin el. Când tragi jaluzelele şi în camera ta intră lumină, nu tu creezi lumina. Lumină vine de la Soare şi tu doar îi dai voie să intre în casa ta.
Tot aşa cum lumina vine de la Soare, cred că Iubirea vine de la Dumnezeu. Asta înseamnă că atunci când iubeşti cu adevărat, Dumnezeu se exprimă prin tine! Nu tu iubeşti, ci Dumnezeu iubeşte prin tine.

Cine câştigă aici? Câştigi tu pentru că ai imensul privilegiu de a fi străbătut de iubirea de Dumnezeu. Câştigă celălalt, la care ajunge iubirea lui Dumnezeu. Şi, de ce nu, câştigă şi Dumnezeu, care are şansa să se exprime în lumea materiei pentru a o înnobila.
De aceea cred că doi oameni care se iubesc sau un om care iubeşte un alt om sau altă vietate sunt temporar în contact cu Conştiinţa lui Dumnezeu, pe care nu mi-o închipui altfel decât infinit de iubitoare. De aceea i-aş încuraja la nesfârşit pe oameni să-şi permită să iubească şi să-şi exprime iubirea, să identifice toate obstacolele şi prostiile sociale (prejudecăţi, norme, false valori morale sau religioase) care stau în calea iubirii şi să le înlăture pentru a se bucura de singurul medicament care îi face cu adevărat sănătoşi, elaborat după o reţetă secretă din farmacia divină.

Când sunt pătrunse de iubire, relaţiile de cuplu devin relaţii terapeutice. Cei doi parteneri se vindecă de o parte din rănile copilăriei, învaţa generozitatea, descoperă şi învaţă să accepte diferențele.
Ce te faci, însă, într-o relaţie, atunci când nu iubeşti din tot sufletul? Negociezi, te târguieşti, transformi relaţia în business. Oferi cu inima strânsǎ, pui condiţii, stabileşti termene limitǎ. În aceşti parametrii economici este imposibil ca relaţia să prospere.
Când are ceva de oferit, iubirea oferă din toată inima și nu se mai uită înapoi pentru a face măsurători. Ce a fost a fost. Iubirea nu întoarce capul pentru a face socoteli. Nu are studii de contabilitate, nici de istorie, nici de arheologie. Ea există şi se manifestă acum. Mâine s-ar putea să nu mai fie aici. Bucuria de acum este unicǎ și irepetabilă. Mâine va dispărea sau va fi mai mare sau va fi altfel. Acest lucru nu este important. Important este să fii conectat la bucuria de acum, să o exprimi fără teamă, fără condiţii, complet. Experimentată astfel, iubirea este o forţă colosală.

Adrian Nuţă – Infinitul mic iubindu-l pe cel Mare

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Care este scopul meu în această viaţă?
Ce misiuni am de îndeplinit şi ce lecţii am de învăţat?
Cum îmi pot regăsi echilibrul interior şi cum pot avea relaţii (mai) armonioase cu cei din jur?
Care este cauza blocajelor şi fricilor care mă împiedică să am viaţa pe care o doresc?

Te invit alături de mine să păşim împreună cu curaj în aflarea acestor răspunsuri. Dacă te-ai decis să faci acest pas, scrie-mi pe adresa: solarris.coaching@gmail.com şi îţi voi oferi amănuntele referitoare la acest subiect.

 

Acest articol a fost publicat în Relaţii și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Când iubeşti cu adevărat, Dumnezeu se exprimă prin tine! Nu tu iubeşti, ci Dumnezeu iubeşte prin tine!

  1. Mihaela spune:

    Vreau sa va spun ce mi s-a intamplat. Nu stiu cata legatura are cu subiectul, dar…[….]

    • Solarris spune:

      Buna ziua, Mihaela!
      Pentru raspunsuri la problemele care te framanta, iti stau cu drag la dispozitie in cadrul sedintelor de consiliere pe care le acord.
      O zi minunata!

  2. costel ibanescu spune:

    da ! e adevarat pina la un punct. aceasta iubire nu se poate aplica in realitate. ce te faci daca te indragostesti de o alta persoana si acasa ai doi copii frumosi, care te iubesc si tu stii asta. ce le spui? „tata, eu m-am indragostit de alta femeie si plec.” si ei vor spune: „tata te rog nu pleca, vrem sa fii cu noi, sa ne calauzesti pasii in viata sa ne protejezi, sa ne vezi realizati.”
    … si femeia la care te duci are si ia copii care vor spune: mama de ce ne parasesti? noi te iubim si avem nevoie de tine si de ocrotirea si dragostea ta.”

    cum ramane cu iubirea ideala ? cit este adevarat in ceea ce spui tu?

  3. Mihaela spune:

    Multumesc. A IUBI IUBIND IUBIREA…..

  4. black spune:

    Un articol foarte frumos, ce emana toleranta, eliberare de prejudecati si iubire. Din pacate, in societatea de astazi, in acesta lume 3d, prea putini pot trai asa. suntem prinsi in aceste paradigme si responsabilitati ale vietii cotidiene, iar ceea ce inseamna spiritualitatea, ramane visul sufletului nostru.
    Incet, incet, sper ca ne vom elibera de toate lanturile sociale si auto-impuse si vom putea iubi liber pe oricine simtim in sufletul nostru cu adevarat. Tinerii oricum sunt din ce in ce mai putin interesati de conveniente, din cate pot observa, ceea ce inseamna ca nu mai rezoneaza cu limitele impuse din generatie in generatie, si poate in viitor, chiar vor putea iubi liber. Nu doar intr-un for interior, ci in realitatea exterioara.

  5. Virgil spune:

    Parerea mea este ca acest articol este un pericol. Este periculos, daunator pentru cei care se vor ascunde in spatele lui atunci cand vor insela, cand vor trada, cand vor face rau persoanei iubite. Este foarte convenabil sa credem ca iubirea este libera si ca putem iubi pe oricine ne trece prin viata, nu? Acest articol va scuza infidelitatea, va rani pe cei care iubesc pe cine nu merita.
    Din punctul meu de vedere, iubirea este libera atunci cand atingem iubirea neconditionata. Dar cati dintre noi au ajuns acolo? Pana atunci, suntem fideli pentru ca este una din formele prin care aratam iubire, prin care spunem ca am descoperit perechea prin care suntem Una, cu care dorim sa petrecem toata viata si cu care sa evoluam.

    • Solarris spune:

      Virgil, pericolul e doar in mintea noastra, atunci cand nu intelegem in mod spiritual Iubirea. Textul de mai sus, precum si linkurile pe care le-am insearat in articol tocmai pentru a mai lumina anumite erori de interpretare, nu au nici o legatura cu infidelitatea sau relatiile pasagere din viata anumitor oameni.

      Pana cand nu vom intelege ca ea, Iubirea, e cea mai puternica energie cu care am fost inzestrati inca de la nastere (fiind de altfel si cea mai pura, intrucat este de natura Divina), vom continua sa dam tot felul de intelesuri umane (firesti de altfel, dar care nu au nici o legatura cu intentia pe care a avut-o Dumnezeu atunci cand a sadit-o in noi).

      Pe de alta parte, a vorbi despre perechea cu care suntem Una, inseamna a crede ca Dumnezeu a creat cu jumatati de masura, jumatati de suflete… Eu cred ca suntem foarte intregi, doar ca am uitat acest lucru si ca inca nu e timpul pierdut sa ne amintim Cine Suntem si care este rostul nostru Aici.

      P.S. Va recomand, cu drag, sa parcurgeti si cartile psihoterapeutului Adrian Nuta pe care le puteti gasi aici.

      • melkool spune:

        Cred că Virgil se referea, pe bună dreptate, la faptul că Dumnezeu ne-a creat în perechi, așa cum scrie și în cartea Facerii din Sf. Scriptură: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său […] a făcut bărbat și femeie.” (Fac. 1, 27); „Și a zis Domnul Dumnezeu: ” (Fac. 2, 18) și „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 24). Și să ne amintim și de androginul lui Platon, separat de către zei în două jumătăți – bărbat și femeie – care se caută reciproc, și din care s-a dezvoltat și teoria sufletelor-gemene.

    • stef spune:

      Si ce faci cand esti capabil de iubire neconditionata si celalalt iti spune: vad in ochii tai cat de mult insemn pentru tine si cat de mult ma iubesti, nu ti-e frica sa iubesti in halul asta? Si pana la urma cea care te intreaba „nu ti-e frica?”, te face sa suferi de mori si inviezi.
      Nu cred ca poti oferi iubire neconditionata mai mult de o data in viata. )))))). Poa’ sa fie lozul castigator(nu cunosc cazuri, EU UNUL), sau poti sa ti-o iei de sari in sus. Daca cel care a oferit iubire neconditionata este facut sa sufere….a sfeclit-o…pentru ca a doua oara nu te mai arunci asa cu capul inainte….de ce oare toti oamenii te sfatuiesc sa nu te arunci cu capul inainte in iubire? (or, in iubire nu te poti darui decat total, altfel aia nu mai e iubire, si devii doar caldicel in loc de fierbinte, asa cum doreste/apreciaza Hristos omul)…pentru ca toti care fac afirmatia asta SI-AU LUAT-O, la un moment dat in viata lor, nu???
      Viata nu e ca pe hartie, nu e ca pe bloguri, nu e ca in teorii sau sfaturi, VIATA BATE FILMUL SI PUNCT.

      In plus, dincolo de astea, asa zisa iubire adevarata nu o cunoastem decat in parte aici, in viata din trup; acum cunoastem doar in parte, fiind inca in baierele trupului, doar in Imparatia Cerurilor vom vedea si intelege totul, pentru ca aici, in viata aceasta, nimic nu este desavarsit, dupa durere vine fericire, dupa fericire vine durere. atunci cand ii marturisesti unui parinte duhovnic ca ai suferit din dragoste el iti va spune ca „daca il ai pe Dumnezeu nu iti mai trebuie nimic, frate.”
      Eu unul marturisesc ca nu am ajuns la performanta asta.

      • Solarris spune:

        Acolo unde este cu adevarat iubire – si cu atat mai mult cea neconditionata – nu e loc de suferinta. Cand apare suferinta, inseamna ca nu despre iubire a fost vorba, ci de cu totul altceva.Mai intai trebuie sa ne clarificam conceptul de iubire neconditionata si apoi sa avem curajul a rosti ca am invatat aceasta atat de grea lectie.

        Parintele Arsenie Boca spunea: „Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.”
        La fel si cu iubirea: degeaba asteptam sa o experimentam in alt loc si timp, atata vreme cat nu am invatat sa o manifestam plenar si constient in aceasta dimensiune.

        • stef spune:

          solarris, pai apare suferinta cand iubirea neconditionata pe care ai purtat-o cuiva nu mai este impartasita, atunci cand celalalt, despre care tu credeai ca te iubeste cum il iubesti si tu, tocmai atunci cand e totul mai frumos, se indeparteaza si te lasa batand din buze. Ei, atunci apare suferinta, pentru ca ai iubit pe cine „nu a meritat iubirea ta”(cel putin asa se exprima „lumea”)…sau poate a fost iubire dar s-a destramat…sau…………..IUBIREA ADEVARATA NU SE DESTRAMA NICIODATA.
          Solarris, si pana la urma toata lumea sufera in viata asta din o mie si una de motive, nu doar dragoste, hm, de parca suferinta din dragoste n-ar fi deajuns, stii!…Oricum dragostea dintre un barbat si femeie este o loterie, orice om si-ar dori sa traga lozul cel mare, dar..oare cati il trag cu adevarat? Asta uitandu-ma la ce se intampla in juru-mi, in viata de zi cu zi, nu?
          NOI NE SUNTEM DATORI SA CAUTAM IMPLINIREA PE ACEST PLAN.

  6. Liliana spune:

    Splendid !❤

  7. Lavinia spune:

    Uneori îndrăznesc sa cred că articolele Dvs sunt scrise parcă pentru mine, atât de bine se potrivesc momentelor mele de viață, întrebărilor sau frământărilor mele… Vă mulțumesc! Zâmbesc cu bucurie!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s