Iubirea conștientă

Iubirea nu este neapărat o relație cu o anumită persoană; iubirea este o atitudine, o orientare a caracterului, care determină modul de corelare a unei persoane cu lumea în întregul ei, nu numai cu un ”obiect” al iubirii. Dacă cineva iubește numai o singură persoană și nu manifestă decât indiferență față de toți ceilalți semeni ai săi, iubirea sa nu este iubire, ci un atasament simbiotic sau un egocentrism lărgit. Totuși, cei mai mulți oameni își închipuie că iubirea ține de un obiect, nu de o capacitate. Ba mai mult, ei își închipuie chiar că neiubind pe nimeni altcineva în afara persoanei iubite, își dovedesc intensitatea iubirii. […] Nepricepând faptul că iubirea e un element activ, o putere a sufletului, mulți își închipuie că trebuie doar să găsești un obiect potrivit, după care totul va merge ca de la sine. Această atitudine poate fi comparată cu cea a unui om care vrea să picteze, dar care în loc să învețe arta aceasta, susține că doar trebuie să întâlnească obiectul potrivit și că va picta foarte bine când îl va fi găsit.

Dacă eu iubesc într-adevăr un om, îi iubesc pe toți oamenii, iubesc lumea, iubesc viața. Dacă pot spune cuiva ”te iubesc”, trebuie să pot spune: iubesc în tine pe toată lumea, iubesc prin tine lumea întreagă, mă iubesc și pe mine însumi prin tine.

Erich Fromm, Arta de a iubi
Acest articol a fost publicat în Relaţii și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Iubirea conștientă

  1. Anaela spune:

    Adina, crezi ca ne-iubindu-te pe tine poti iubii natura, familia, aproapele.?..nu, draga ca sa poti iubi toate acestea, intii sa iubesti esenta divina din tine, adica pe tine si totul in jurul tau va fi iubire…

  2. adinamayer spune:

    O opinie foarte buna despre iubire, mai ales ultima fraza. Prin asta cumva se diminueaza importanta sufletului pereche si creste importanta unei iubiri universale si prin remodelarea eului spre o iubire ce nu e limitata de timp, iubirea devine un mod de viata. Iubim pe toti si toate nu doar sufletul pereche, ci prin sufletul pereche si lumea inconjuratoare? Nu ar trebui sa ne iubim pe noi, sa iubim natura, familia, aproapele si sufletul pereche, fiecare intro alta forma de iubire?

    • Solarris spune:

      Adina, Iubirea este Iubire si atat. E o stare de „a fi”, un mod de viata; ne place sa categorisim, sa impartim, sa credem ca o iubire e mai importanta ca alta, si in tot acest timp – lasandu-ne furati de mentalul care face tot felul de calcule – uitam cu desavarsire sa experimentam aceasta traire, aceasta energie atotcuprinzatoare.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s