Parabola vremurilor „grele”

„Într-o dimineaţă, un tânăr artist intră într-o cafenea, fiind foarte entuziasmat că a fost angajat să picteze portretul unui om cu bani care avea o firmă de construcţii. În timp ce îşi savura cafeaua bucuros, văzu un ziar lăsat pe masa vecină pe care era tipărit cu litere mari următorul titlu: Vin vremuri grele!  Începu să se gândească tot mai mult la aceste cuvinte.

Patronul cafenelei trecu să-l salute şi văzându-l îngrijorat, îl întrebă dacă s-a întâmplat ceva. Acesta i-a răspuns trist că trebuie să plece, căci “vin vremuri grele”, aşa că trebuie să muncească la lucrarea lui.

Patronul începu să se macine că poate chiar „vin vremuri grele”. Devenea din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce se gândea la vorbele tânărului. Îşi sună apoi soţia rugând-o să nu se supere, dar că trebuie să-şi anuleze comanda pentru rochia cea nouă, deoarece este cam scumpă şi s-au anunţat „vremuri grele”. Aceasta sună la magazinul unde îşi comandase rochia şi o rugă pe patroană să-i anuleze comanda. Îşi ceru scuze, dar …„vin vremuri grele” şi trebuie să facă economii.

Patroana n-a avut încotro şi a anulat comanda, dar îşi aminti că a auzit ea la ştiri, cândva, că „vin vremuri grele”. Aşa că a sunat imediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor că va renunţa pentru moment la lucrare, deoarece  „vin vremuri grele” şi nu îşi poate asuma un asemenea risc în acest moment.

Constructorul s-a întristat la auzul acestei veşti, motiv pentru care s-a grăbit să-l sune pe tânărul artist spunându-i că doreşte anularea comenzii pentru portret, întrucât „vin vremuri grele” şi acesta nu este un moment potrivit să cheltuie banii pe lucruri artistice.

Copleşit de supărare, tânărul artist a acceptat cu resemnare vestea, că doar s-a întâmplat aşa cum a anticipat. Simţindu-se trist, porni înspre cafeneaua favorită să-şi înece amarul cu un pahar de vin.

În timp ce stătea din nou aşezat la masa lui, zări ziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat şi a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. Data ziarului era de acum 5 ani. Cineva despachetase farfurii pentru restaurant.”

Viața noastra este asemeni unui joc cu bumeranguri. Toate gândurile, cuvintele și faptele noastre se vor întoarce la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare. Suntem creatorii propriei noastre realităţi!

( textul parabolei preluat de pe http://www.ozibuna.net )
Acest articol a fost publicat în Metafore terapeutice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Parabola vremurilor „grele”

  1. Ana spune:

    Nu exista „vremuri grele”. Exista doar pareri despre vremuri, ca-s bune, ca-s grele. Vremurile ni le facem singuri, ni le-am facut inainte chiar de a ne naste. NImeni niciodata nu trece prin ceva ce nu poate rezolva. Nu exista situatii fara iesire sau probleme fara raspuns. „Nu stiu ce sa fac” nu inseamna „Nu mai e nimic de facut”. Exista karme grele si lectii grele. Exista frica. Tot ceea ce numim rau in lume izvoraste din frica.
    Oare daca in loc de conceptul de „greu” am folosi conceptul de „interesant”? Probleme interesante, vremuri interesante…. 🙂

  2. Madda spune:

    Uite de asta aleg eu sa ma bucur de fiecare clipa si sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce sunt. Lasa lumea sa vorbeasca…Alege atitudinea ta….zambeste ..totul este bine!

    • Ella spune:

      Superb si te felicit daca poti face asta draga Madda , dar trebuie sa ne gandim si la altii care nu au puterea noastra de a trece zambind si curajosi peste toate , atunci nu putem trece indiferenti pe langa ei . Daca putem sa-i intelegem si sa -i faca sa zambeasca impreuna cu noi , eu cred ca asta e cu adevarat o bucurie ce merita traita in fiecare clipa 🙂

      • Madda spune:

        Perfect de acord…incercam sa-i intelegem si sa-i ajutam. Atat ca ajutor cu sila- ca si iubire cu sila- nu se poate. Fiecare are calea lui si pasul lui..

  3. este o lupta cu otrava aruncata de „uratul ala negru” cu care ne confruntam mereu. Pe mine ma deranjeaza ca cei mai multi oameni numesc asta „Obiectivitate” si spun „eu traiesc in realitate, nu ca tine in tara viselor”. Da, si otrava este o realitate, dar daca o pui la radacina unei plante, in loc de apa?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s