Ultimul biscuit

Într-un aeroport stătea o tânără care urma să facă o călătorie mai lungă. Și-a cumpărat de acolo o carte ca să treacă mai repede timpul și un pachet de biscuiți. S-a așezat pe un scaun, și-a pus bagajele lângă ea și s-a apucat să citească. La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lângă ea. A observat cu surprindere că la mică distanță era așezat un domn care citea un ziar și care, fără să-i ceara permisiunea, a început să ia și el din pachetul de biscuiți.

Cu toate că s-a simțit indignată, politețea a împiedicat-o să îi reproșeze că are un comportament nepotrivit. Dar pe măsură ce ea lua câte un biscuit, lua și el unul și asta a făcut ca până la urmă tânăra să devină foarte nemulțumită. Când a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat plină de resentimente: “Oare îndrăznește să mi-l ia și pe ultimul?”

Bărbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două și i-a oferit zâmbind cald o jumătate. Simțind că el a depășit limita bunului simț, tânăra s-a ridicat furioasă și s-a îndreptat spre un alt colț al sălii de așteptare. A deschis geanta ca să pună înăuntru cartea și… spre marea ei surprindere, a văzut înăuntru pachetul de biscuiți pe care îl cumpărase. În acel moment a copleșit-o un sentiment de rușine. A înțeles că pachetul din care mâncase nu era al ei, ci al bărbatului care citea ziarul. El a împărțit plin de bunătate chiar și ultima bucățică pe care o avea, fără să se simtă indignat, superior sau furios.

Oare de câte ori în viață am mâncat biscuiții altcuiva? Ar fi mai bine ca înainte să ne grăbim să-i judecăm pe alții să privim cu atenție în jur… și mai ales în sufletul nostru!
Să dai când poți,  fără să aștepți nimic în schimb, nici măcar un mulțumesc, și să nu regreți că ai dat!
Cui dai? Cui are nevoie.
Cât dai? Întotdeauna mai mult decât ai primit.
 

Sursa: aici

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Metafore terapeutice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Ultimul biscuit

  1. alexandra zice:

    Frumoasa poveste….din pacate, e doar o poveste si atat. Cred ca procentul celor care au grija de sufletul lor este din ce in ce mai mic, pentru ca in lumea de azi valorile sunt altele. Ai sa-mi spui ca fiecare isi stabileste propriile valori, lucru perfect adevarat, dar –din pacate–valorile personale nu pot coexista decat raportate la celelalte nestabilite de noi. Oricum, imi place absolut tot ce citesc aici, faci o treaba foarte buna.
    Am insa o intrebare pentru tine. Cum ne putem apara?! de..rautate, atitudini destructive…Cum putem primi cu seninatate….Raul?!

    • Solarris zice:

      Alexandra, in momentul in care valorile noastre personale se raporteaza la cei din jur, din acel moment nu vom mai trai viata pentru care am fost creati si pentru care avem deplina responsabilitate, ci o copie a ceea ce cred altii ca ar trebui sa fie viata noastra. Lumea exterioara este – nici mai mult, nici mai putin – decat o oglindire a lumii noastre launtrice.
      Acest rau in fata caruia incepem sa construim tot felul de scenarii, care ne saboteaza viata pas cu pas, nu este decat rodul a ceea ce am creat noi insine. Cand atragem raul, pasul urmator ar fi sa ne intoarcem in noi insine si sa constientizam ce anume din noi ne-a determinat sa-l atragem?
      Stiu ca nu este confortabil pentru multi dintre noi sa intelegem ca orice are tangenta cu raul este ceea ce noi, la nivel subtil (prin ganduri, sentimente, cuvinte, atitudini) am creat si am atras in viata noastra.
      Cu cat vom lucra mai mult asupra noastra, cu cat vom indeparta aspectele grosiere ce limiteaza inaintarea, cu cat vom alege sa traim in vibratii mai inalte si mai pure, cu atat si raul se va indeparta din calea noastra. Cand ne schimbam propria frecventa interioara, atunci intreaga lume din jurul nostru se va schimba!

      • Mami de Victoria zice:

        Total de acord 🙂
        Multumim pt acest articol-reminder!

      • Cosmin zice:

        Cum putem sa lucram asupra noastra sa nu mai atragem toate gandurile negative?De obicei cand te trezesti dimineata si incepe ziua cum nu trebuie cum ar trebui sa procedam? Exista o metoda ce am putea sa o aplicam?

        • Solarris zice:

          In primul rand, Cosmin, cei care „dam tonul” inceputului de zi suntem noi. Zilele, lunile, anii nu se „intampla” pur si simplu, ci capata sensul si puterea pe care le atribuim noi. Gandurile sunt propria noastra creatie si unul dintre cei mai important pasi ar fi sa lasi aceste ganduri sa treaca, sa nu intri in jocul lor. Pentru ca atunci cand dam curs acest ganduri negative, am lansat o invitatie acestora sa ramana impreuna cu noi.
          Atunci cand vorbim despre disciplina spirituala, implicit vorbim despre a veghea constient asupra vibratiilor gandurilor pe care le avem.
          Gandurile negative prind radacini atunci cand uitam sa experimentam bucuria de a fi, pacea oferita de momentul prezent si increderea ca Divinitatea este in permanenta langa si cu noi.
          Ca si completare, aici poti gasi cateva metode de ridicare a energiei vibrationale.

  2. Eda zice:

    Vai doamne… cat de frumos ! 😀

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s