Iubirea nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori!

Iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori. Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume. A  iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Cum se iubeşte fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând cine eşti! Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii. Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el. Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare. E ridicol. Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este esenţa căutării spirituale. Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit. Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă. Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele.

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire? Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea. Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine! De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.

Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta.

Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.” A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi.

Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva. Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi, o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier.

Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască. Asta este ceea ce eu numesc o relaţie minunată. Este o relaţie între un împărat şi o împărăteasă. Aristocraţia autentică la nivelul ei cel mai înalt. Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit.

Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi.

Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Ei au încercat sau încearcă să blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naşte monştri interiori! Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. Chinezii ştiu asta de foarte mult timp. Excesul de Yin începe să devină Yang excesul de Yang începe să devină Yin. O apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău.

Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată; în spatele ei nu s-a aflat Sinele, ci Eul. Eul are această particularitate: orice ar face, generează, într-un final, suferinţă.

Revenind mai spre început, aceasta înseamnă că nu ştii cine eşti. Crezi că eşti Eul. Nu eşti! Câtă vreme te vei identifica cu Eul, îţi va fi imposibil să iubeşti cu adevărat. Nu vei putea fi un om fericit. Eul este limitat şi luptă cu toate mijloacele pentru supravieţuire. Esenţa lui este frica. O modalitate de a face faţă acestei frici este încercarea de a acapara. Se agaţă de o persoană şi încearcă să pună stăpânire pe ea. Dar celălalt, în adâncul lui, îşi doreşte să fie liber. Aşa începe lupta! Lupta nu este întotdeauna pe faţă şi consecinţele ei (răni, vătămări grave) nu sunt întotdeauna vizibile. Eul creează suferinţă. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.

În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul că ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală!

Adrian Nuţă, Inchisorile invizibile

Acest articol a fost publicat în Dezvoltare personală, Relaţii și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Iubirea nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori!

  1. Maria Culita spune:

    Ar fi minunat daca ar fi adevarat .Sa iubesti e simplu. Cel mai greu e sa fii iubit cu adevarat .Oamenii te iubesc daca au un interes .Cind si au atins scopul ,te parasesc fara remuscari .Asta e valabil atit la credinciosi de orice confesiune cit si la atei .Este un tirg din care unii trebuie sa dea si altii sa primeasca .Totul depinde de capacitatea ta de a te autoinsela ca te iubeste. In rest sunt fabulatii .

  2. Ionela Enescu spune:

    eu trec acum printr-o asemenea experienta ,e ceva sublim ,m-am redescoperit pe mine ca om ca femeie;acum inteleg de ce e nevoie sa traiesti iubirea pura neconditionata ,am evoluat pe toate planurile ajutata de aceasta iubire,ceea ce se da cu sufletul curat se primeste inapoi inzecit sau poate mult mai mult.Trebuie sa invatam sa iubim doar prin iubire pura” putem creste”.

  3. Victor spune:

    Foarte frumos articolul, la fel si comentariile. Multumesc, pe mine m-a salvat de mine insumi, exact intr-un moment critic! Coincidenta oare?

  4. Stefan spune:

    Eu am trait asa experienta de a iubi liber fara sa astepti nimic in schimb ,fara frica de al pierde ce celalant exact cum se spune in articol, e un sentiment de ….pur si simplu cresti ,infloresti prin cata iubire poti oferi si primesti…. si nu-ti trebuie pentru a simti asta: bani,masina,casa, valoare materiala ca ai putere financiara nu are nimic de a face cu toate acestea . Pur si simplu daruiesti fericirea din tine ,o impartasesti cu iubita(u) si daca ea(l) face acelasi lucru fara sa tina cont de toate ce or sa vina ca: presupuneri ca.., gelozii, fricii, dependente,posedari,lipsa de libertate de a fii cum vrea ea(l), pt ca asa o(il) iubesti ,se numeste IUBIRE DIN SUFLET PT SUFLET. Cand unul cedeaza la incercarile mai sus amintite ,totul se tranforma in lupta si inevitabil la despartire. Eu spun ca merita sa incercat sa traiesti iubirea asa cu incredere fara dar si poate!!!

  5. Diana spune:

    Interesant articolul si foarte profund. Dar e f greu sa faci anumite lucruri mentionate in articol. Intr-o lume asa de agitata si de calata pe nonvalori, lupta e apriga. Intr-o lume ca asta, nu pot, absolut tot timpul, intr-un mod continuu, sa am o pace interioara si sa nu ma las influentata cu absolut nimic de exterior. Asta reusesc daca ma duc in munti si ma izolez si ma apuc sa rontai iarba, departe de civilizatie. Atunci cand faci parte din societate, iti asumi anumite lucruri precum si slabiciunile umane. Daca vrei sa te extinzi la cote mai inalte, atunci va trebui sa faci sacrificii si anume sa renunti la aceste slabiciuni umane si sa incerci sa te inalti spiritual.

    Atata timp cat esti ‘sclavul societatii’ (daca traiesti folosindu-te de telefonie, masini, intr-o casa facuta de nush ce arhitect si bei cafea brandul nush care si te uiti la tv la nush ce show), trebuie sa-ti asumi si consecintele. Daca vrei sa te inalti spiritual, eu sunt de parere ca trebuie sa te rupi de civilizatie (din pacate) si sa fii tu cu tine.

    E atat de usor de vorbit, e atat de greu de facut. Dar nu imposibil. Orice iti pui in gand, poate deveni posibil. Daca iubirea te-a condus la suferinta, nu inseamna neaparat ca a fost o iubire imaginata. Si defapt ce e o iubire imaginata in acest context? Nu e o suma de viziuni? Si nu e aceasta suma de viziuni rezultatul sperantelor? Iti imaginezi, speri ca va fi asa, dar te inseli. Nu cunosc nici o persoana care sa iubeasca cu adevarat continuu decat pe mama mea. E singura care mi-a oferit si inca imi ofera dragoste de mama neconditionat. Asta numesc eu iubire adevarata.

    • Solarris spune:

      Exista foarte adanc impregnata in noi ideea ca ceva exterior noua este de vina pentru ceea ce noi – prin limitele si barierile pe care ni le punem singuri in calea dezvoltarii si evolutiei noastre personale si spirituale – nu putem realiza. Pacea interioara nu are legatura cu exteriorul, ci de modul cum alegem noi sa reactionam la provocarile si inteleptele teste prin care trecem.
      O cale spirituala, un drum evolutiv care sa conduca spre menirea fiecaruia dintre noi cere in primul rand multa disciplina interioara si discernamant spiritual. Nu este un drum usor, dar primim intotdeauna sprijinul de care avem nevoie pentru a duce la bun sfarsit ceea ce avem de facut.
      Adevarata reusita spirituala nu se realizeaza prin izolare – desi si acolo vor interveni alte teste, mult mai subtile si profunde, pentru ca in acele momente ne confruntam si mai puternic cu tot ceea ce e in noi. In multe traditii spirituale se vorbeste despre ideea de a fi in lume, dar a nu apartine ei. Solutia este de a gasi calea de mijloc, de a gasi echilibrul intre lumea in care am ales sa traim si viata interioara.

  6. Alina spune:

    Frumos articol si foarte adevarat, dar citi putem sa raminem deschisi la toate atitea cite se intimpla in zilele noastre? Daruind mereu si curgind in iubire, putini pot sa mai primeasca iubirea noastra dupa ce au avut traume din alte relatii sau din familie, dar poate si asta este alta lectie a noastra.
    Iubire neconditionata tuturor,
    Alina

    • Solarris spune:

      Alina, iubirea este cea mai puternica energie din Univers, iar rolul ei este tocmai cel de a vindeca, asa incat trebuie lasata sa curga. Efectele ei sunt, insa, la nivel subtil si vor ajunge la destinatie exact in momentul in care acea persoana are cea mai mare nevoie.
      Daruind, vei dobandi!

  7. Gabi spune:

    Daca celalalt nu intelege/accepta dorintele tale si exista permanent discutii pe aceasta tema, ce se alege de pacea ta interioara? Cum gestionam situatia? Exista posibilitatea separarii a doua fiinte care se iubesc si nici nu-si gasesc linistea separate. Acceptarea sentimentului de iubire si a dorintelor proprii duce in acest caz la un conflict interior.

    • Solarris spune:

      Cand incepem sa ne gestionam propriile trairi si reactii, deja am facut pasi mari si siguri spre a putea gestiona si situatiile. Sa nu uitam nici o clipa ca pacea interioara ne apartine noua, este propria noastra creatie si nu este dependenta de ceea ce se intampla in exteriorul nostru. Conflictele exterioare sunt intotdeauna expresia a ceea ce se intampla in interiorul nostru si nu invers.
      Traversam timpuri in care ar trebui sa devenim tot mai constienti ca suntem co-creatori la tot ceea ce experimentam in aceasta viata. Fuga, separarea nu sunt decat solutii de moment – in unele cazuri. Putem iesi din relatii, putem schimba locurile in care traim, dar de noi insine si de tot bagajul emotional pe care il purtam cu noi nu putem fugi niciodata.
      Abia atunci cand am facut pace cu noi insine, totul din jur va reflecta aceasta stare.
      Un articol despre linistea interioara autentica mai poti citi aici.

  8. Popescu Aurelian spune:

    Daca iubesti cu adevarat, altruist, nu poti fi decat fericit.

  9. Oana spune:

    Atat de adevarat in cele scrise mai sus. Am citit si eu cartile scrise de Adran Nuta si multe altele de acest gen. Cred ca daca am privi totul prin ochii iubirii neconditionate, lumea nu ar in in pragul distrugerii in momentul acesta.

  10. Felicia spune:

    Din dragoste pentru celalalt, renunti la dorintele tale, iar celalalt te vede trista si iti spune: „dar tu m-ai inteles gresit. Nu sunt impotriva!”

    • Solarris spune:

      Din pacate, Felicia, aceasta este o pseudo-dragoste, un fals sacrificiu facut in numele iubirii. Cand renuntam la dorintele noastre, incepem deja sa renuntam la noi insine, sperand ca cealalta persoana sa observe „sacrificiul” nostru si sa ne aprecieze gestul, ba chiar sa ne ramana si indatorati pentru efortul pe care noi l-am facut.
      E important sa reusim sa gasim echilibrul intre ceea ce vrem noi si dorintele celor din jur. Poate o reevaluare a conceptului de iubire ne-ar fi de folos din cand in cand!

  11. Virginia Calinescu spune:

    Daca am iubi sincer nu ar exista tristete……

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s