Voi sunteti nascuti cu potentialul de a iubi

Prima lecţie a iubirii consta în a nu solicita iubire, ci în a o dărui. Fiţi dumneavoastră cel care dăruieşte. De regulă, oamenii fac exact invers. Chiar şi atunci când dăruiesc, o fac numai cu speranţa că iubirea lor le va fi returnată. Ei nu dăruiesc de bunăvoie, ci doar condiţionat. Ei dăruiesc, dar privesc cu coada ochilor să vadă dacă primesc ceva înapoi. Ei nu cunosc legea naturală de funcţionare a iubirii. Este suficient să turnaţi, să revărsaţi, iar iubirea va veni. Şi chiar dacă nu vine, nu este nevoie să vă îngrijoraţi, căci adevăratul îndrăgostit ştie că a iubi înseamnă a fi fericit. Atunci, de ce să vă mai îngrijoraţi în legătură cu întoarcerea ei?

Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frică. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc, iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este granita unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea.

Iubirea trebuie să fie o relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, ca abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman. Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi.

Într-o relaţie profundă, dragostea cuiva poate avea rezonante în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţa. Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă este dragostea. Prin celălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi profunzimile tale vorbesc cu ale lui, ai o întâlnire în Fiinţa; dacă nu se întâmplă aceasta, renunţa – dar nu crea nici un conflict, bătălie sau lupta pentru aceasta, nu vă distrugeţi unul pe altul. Căutaţi în altă parte persoană care există şi care vă va iubi. Nu vă stabiliţi alături de cineva care nu este pentru voi.

Iubirea provenită din inima este întotdeauna dincolo de dualitate. Fiecare caută acea iubire care depăşeşte dragostea şi ură; din nefericire, căutarea are loc prin intermediul minţii, şi acest fapt generează nefericire. Toţi îndrăgostiţii simt eşecul, decepţia, trădarea, însă niciunul nu considera că este vina lui. În realitate, instrumentul pe care îl folosiţi nu este potrivit. Este ca şi cum cineva şi-ar folosi ochii pentru a asculta muzică, realizând faptul că astfel nu poate percepe nici un sunet. Însă ochii nu sunt făcuţi pentru a asculta, după cum urechile nu sunt făcute pentru a vedea. Mintea este foarte practică, ea este un mecanism care calculează; mintea nu are nimic în comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va răsturna totul. Inima nu are nimic în comun cu lucrurile practice, ea este mereu în vacanţă. Ea poate iubi, şi poate face acest lucru fără să transforme iubirea în ură; ea nu este otrăvită de ură.

Fiecare este în căutarea iubirii, însă instrumentul prin intermediul căruia se realizează căutarea nu este potrivit; şi de aici – eşecul. Iar oamenii, văzând că iubirea aduce cu ea numai ura, se închid în ei înşişi, zicând: “Iubirea este o prostie.” Construiesc un zid solid pentru a se apăra împotriva iubirii. Făcând însă acest lucru, vor fi lipsiţi de cele mai mari bucurii ale vieţii, vor fi lipsiţi de tot ceea ce este cu adevărat valoros.

Pentru a înţelege iubirea, trebuie în primul rând să fiţi plini de iubire; numai atunci puteţi înţelege iubirea. Milioane de oameni suferă: ei doresc să fie iubiţi, însă nu ştiu cum să iubească. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se oferă vă mulţumeşte; satisfacţia provine din ceea ce dăruiţi voi celorlalţi. Nu puteţi fi mulţumiţi dacă sunteţi cerşetori, mulţumirea apare numai dacă sunteţi regi. Iar atunci când dăruiţi iubire, deveniţi un rege. Puteţi dărui atât de mult – este inepuizabil; cu cât dăruiţi mai mult, cu atât iubirea voastră devine mai rafinată, mai subtilă, mai nuanţata.

În momentul în care înţelegeţi ce este iubirea, în clipa în care experimentaţi iubirea, deveniţi iubirea însăşi. Atunci în voi nu mai există nici dorinţa de a fi iubiţi, nici dorinţa de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca şi respiraţia. Nu puteţi face nimic altceva; veţi fi – pur şi simplu – plini de iubire. Dacă iubirea voastră nu va găsi ecou, nu vă simţiţi răniţi. Motivul este următorul: numai persoană care a devenit ea însăşi iubirea, poate iubi. Puteţi dărui numai ceea ce aveţi deja.

Nu are rost să cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea în viaţa lor, care nu au ajuns la sursa întregii lor fiinţări, care nu au cunoscut iubirea în toată strălucirea ei. Cum ar putea să iubească aceşti oameni? Ei pot numai să simuleze. S-ar putea chiar să creadă în mod sincer că vă iubesc. Însă, mai devreme sau mai târziu, îşi vor da seama că este numai o pretenţie, că este numai un rol, o ipocrizie. Poate că nu intenţionează să vă înşele, însă ce pot face aceste persoane? Voi cereţi să fiţi iubiţi, iar celălalt cere, la rândul lui, acelaşi lucru. Fiecare presupune că partenerul este obligat să iubească, şi fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Aceasta este o idee fixă, însă o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, şi fiecare îi va reproşa celuilalt, plângându-se că ceva nu este în regulă. De la bun început ei sunt de fapt nişte cerşetori, iar mâinile lor, întinse către celălalt pentru a cere, pentru a ruga, rămân goale.

Cei care au găsit sursa iubirii în ei înşişi nu mai au nevoie să fie iubiţi; în ciuda acestui fapt, vor fi iubiţi. Ei vor iubi pur şi simplu pentru că au prea multă iubire, la fel ca un nor care vrea să-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea să-şi împrăştie parfumul, fără dorinţa de a primi ceva în schimb.

Răsplata iubirii este iubirea însăşi şi nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vieţii: atunci când o persoană este răsplătită prin însăşi iubirea pe care o răspândeşte în jurul ei, mulţi oameni o vor iubi; fiind în contact cu ea, toate aceste fiinţe vor găsi treptat-treptat sursa iubirii în interiorul lor. Ele pot fi în legătură cu o fiinţă care îşi răspândeşte iubirea fără să ceară nimic în schimb. Şi cu cât această fiinţă împărtăşeşte şi răspândeşte mai mult iubirea sa, cu atât iubirea este mai mare. Iubirea nu are nimic de-a face cu mintea, ea este un dans, un joc, un cântec, o bucurie. Dacă se petrece, atunci este frumoasă. Când iubirea apare în mod natural, frumuseţea este şi ea prezenta. Când ea este forţată să apară, singura care o însoţeşte este urâţenia […]

Voi sunteţi născuţi numai cu potenţialul de a iubi. Evident, aveţi încă de la naştere un trup; puteţi fi un dansator căci aveţi un trup.Vă puteţi mişca trupul şi puteţi deveni un dansator, dar dansul ca atare trebuie învăţat. Iubirea este mult mai dificilă. Este ca atunci când dansezi cu altcineva. Este necesar ca şi partenerul dumneavoastră să ştie dansul. Este o mare artă să vă găsiţi un partener de dans potrivit, să creaţi o armonie între două persoane, între două lumi diferite. Când două lumi se apropie una de cealaltă, se poate produce o explozie. Iubirea înseamnă armonie. Orice formă de fericire, sănătatea, armonia, toate se nasc din iubire. Învăţaţi să iubiţi! Nu vă grăbiţi cu căsătoria, învăţaţi mai întâi să iubiţi. Nu este necesar să aşteptaţi rezultatele iubirii. Ajunge dacă începeţi să iubiţi. În timp, veţi constata că o iubirea mult mai mare se întoarce la dumneavoastră. Nimeni nu poate înţelege ce este iubirea decât iubind, la fel cum nimeni nu poate înţelege ce este înotul decât dacă este aruncat în apă. Oamenii sunt foarte nefericiţi. Ei aşteaptă să apară marea iubire, iar în aşteptarea ei rămân închişi, închistaţi în ei înşişi. Ei nu fac altceva decât să aştepte. Poate va apărea de undeva vreo Cleopatra, iar atunci ei îşi vor deschide inimile. Dar până apare ea, ei uita complet ce înseamnă să-ţi deschizi inima […]

Iubirea nu este o pasiune, o emoţie. Ea este înţelegerea extrem de profundă că undeva, pe un anumit nivel, fiinţă celuilalt vă împlineşte. Undeva se închide un circuit. Prezenţa să vă face să vă conştientizaţi mai bine propria prezenţă. Iubirea conferă întotdeauna libertatea de a fi tu însuţi; ea nu are nimic de-a face cu posesivitatea. Nu confundaţi niciodată iubirea cu sexul, căci nu veţi face decât să vă amăgiţi singuri. Fiţi conştient, iar atunci când veţi simţi că simplă prezenţă a celuilalt – nimic altceva, simplul fapt că celălalt există –  este suficientă pentru a vă face cu adevărat fericit, că ceva înfloreşte undeva în interiorul fiinţei voastre, ca un lotus cu o mie de petale, atunci se poate spune că sunteţi îndrăgostit, iar atunci veţi putea trece peste toate dificultăţile pe care le va crea realitatea. Veţi putea trece peste toate angoasele, peste toate anxietăţile, iar iubirea voastră nu va face altceva decât să crească şi să înflorească tot mai tare, căci atunci, toate acele dificultăţi nu vor mai însemna altceva decât nişte simple provocări. Depăşindu-le, iubirea voastră va deveni astfel din ce în ce mai puternică.

Iubirea este eternitatea. Dacă este prezentă, ea nu poate decât să crească. Iubirea cunoaşte începutul, dar nu şi sfârşitul!

Nu încerca să înţelegi viaţa. Trăieşte-o! Nu încerca să înţelegi iubirea. Intră în iubire!

Osho
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dezvoltare spirituala și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Voi sunteti nascuti cu potentialul de a iubi

  1. anghel marian zice:

    Oare in viata asta de oameni care iubim si la randul nostru asteptam sa primim acelasi lucru trebuie sa facem ca imposibilul sa fie posibil?
    Cum crezi ca va fi bine pentru persoanele care te iubesc, dar nu stiu cum sa faca acest lucru, sa iti arate ca te iubesc, dar in acelasi timp sa te darame din picioare pentru simplul fapt ca nu stiu cum sa iti demonstreze acet lucru? Noi oamenii suntem chiar asa de imposibili de crezut si suntem chiar atat de greu de inteles? As vrea sa inteleg aceste lucruri minore, iubirea asta oare chiar exista? Nu stim noi ce inseamna sa iubesti? V-ati intrebat vreodata daca noi chiar ne putem iubi pe noi in primul rand inainte sa iubesti o persoana pe care o poti ranii fara sa iti dai seama ca o faci? De ce complica parintii nostrii relatiile noastre sentimentale atat de mult? Oare noi nu avem sentimente? Oare noi cei care iubim nu avem voie sa iubim cu adevarat din cauza principiilor anumitor parinti?

    Acestea sunt o serie de intrebari pe care eu nu mi le pot explica si nici nu le pot intelege absolut deloc, incerc pe zi ce trece sa inteleg aceste lucruri si sa imi clarific intrebarile pe care constientul meu mi le pune si incearca sa le si inteleaga, dar intelesul lor pentru multi dintre noi este fara sfarsit, de fiecare data cand vrei sa te faci inteles si vrei sa intelegi situatiile de fata nu reusesti sa le dai de cap.
    Cand te simti singur contra altor persoane si ti se pare ca porti un razboi fara sfarsit cu niste persoane care nu pot intelege ca iubesti pe cineva de care nu te poti desparti parca atunci incearca sa faca tot posibilul ca acele persoane care se iubesc cu adevarat sa nu se iubeasca, de multe ori chiar reusesc aceste lucruri, dar nu se gandesc daca si fac bine ceea ce fac acesti parinti.

    Am vazut multe familii care sufera din cauza acestor neintelegeri intre parintii si copii lor, nu vor sa intelega ca iubirea nu vine atunci cand doua persoane trebuie sa aiba o conditie financiara sau posibilitati destul de mari, nu vor sa vada doar ca copilul lor sa aiba parte doar de fericire si nimic mai mult, nu conteaza daca cele doua persoane se iubesc, chiar daca una este cu scoala mai multa si cealalta are mai putina scoala, ba chiar ii intreseaza ca fata sau baiatul lor sa aiba parte de o persoana care sa aiba cu ce sa se in tretina unul pe altul. Dar daca acea persoana nu are stuatie buna si nici casa lui si nici scoala multa atunci ce se intampla cu acea persoana?
    Va spun eu: usor, usor este data la o parte si tratata cu prea putina importanta. Dar de ce ? acea persoana neavand o situatie familiala buna nu este competenta pentru a face fata unei persoane care are studii si situatie cat de cat buna. Iubirea nu vine daca ai studii si nici daca ai o situatie buna, eu spun ca sa iubesti nu este o greseala, dar sa nu fii lasat sa iubesti oare asta ce inseamna? Noi oamenii nu trebuie sa aratam atat de mult ca tinem unul la celalat, nu spune nimeni sa nu arati ca iubesti, dar nu trebuie aratat in totalitate.

    Va multumesc pentru ca ma ascultati si ca poate intro buna zi voi primi si eu raspuns acestor intrebari carora nu le dau de cap. Nu inteleg absolut nimic din viata asta si nici nu stiu ce inseamna iubirea, vreau sa le descopar pe toate aceste lucruri frumoase si vreau sa ma bucur, nu am cum sa ma bucur de ceva pe care iubesc, dar imi este interzis sa o fac .

    • Solarris zice:

      Raspunsurile vor veni, cu siguranta, pe parcurs ce vei experimenta – treapta cu treapta – iubirea. Raspunsurile pe care ti le-as putea da ar fi doar perceptiile mele provenite din propria-mi experienta de viata. Poate ca dincolo de orice raspuns punctual, dincolo de ceea ce ni se pare de neinteles in raporturile cu ceilalti, ar fi mai potrivit sa lasam loc acceptarii. Acceptarea faptului ca diferentele dintre generatii au existat si vor mai exista, acceptarea faptului ca nu ne-a vorbit nimeni despre iubirea de sine si cu atat mai putin sa ne fi ajutat sa o invatam; viata nu e facuta pentru a fi un camp de batalie. Viata are sensul pe care i-l dam noi. Pentru a descoperi noi perspective de intelegere ne-ar ajuta sa ne ne schimbam modul de perceptie a realitatii inconjuratoare, iar acest lucru se intampla o data cu propria noastra schimbare interioara.
      Nimeni nu ne interzice nimic, atat timp cat avem liber arbitru si il putem exercita in mod constient. Aminteste-ti ca iubirea trebuie sa se extinda nu numai asupra celor cu care ne-am dori sa avem o relatie, ci – mai ales – asupra celor care se opun fluxului iubirii.
      Iubeste si mai multa Iubire iti va fi data!

  2. just me zice:

    Multumesc frumos pentru acest articol! Este foarte frumos si linistitor, si mi-a adus un plus de liniste intr-o perioada de framantari.

  3. iulia iulia zice:

    placut impresionata,astept cu nerabdare noutati !

  4. Bulagea Magda zice:

    ”Iubirea este mult mai dificila”……Cred ca doar pare dificila……atunci cand se nasc si asteptari care atrag frica….dar deja nu mai vorbim de Iubire……Pentru mine Iubirea e o atitudine simpla….adevarata……magica…..fara asteptari,teama,indoiala….ce-ti asigura din start…fericire care-ti daruieste libertate..iar libertatea iti daruieste puterea de a fi …de a iubi……si tot asa…..

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s