Bucuria de a darui si a primi

darOrice relatie implica actul de a darui si de a primi. Daruirea atrage dupa sine primirea, la fel cum primirea atrage dupa sine daruirea. Ceea ce merge in sus va trebui sa coboare la un moment dat, la fel cum ceea ce pleaca de la noi va trebui sa se intoarca mai devreme sau mai tarziu. De fapt, primirea nu este diferita de daruire, caci daruirea si primirea sunt cele doua fete ale aceleiasi monede: fluxul energiei universale. Daca veti bloca acest flux (in orice directie), nu veti face altceva decat sa va opuneti inteligentei naturii. Orice samanta contine in ea promisiunea a o suta de paduri. Pentru aceasta trebuie ca ea sa nu fie insa depozitata intr-un sac. Este necesar ca inteligenta ei sa fie daruita solului fertil. Prin acest act de daruire, energia ei invizibila incepe sa curga catre manifestarea in planul material.

Cu cat veti darui mai mult, cu atat veti primi mai mult, caci bogatia universului va continua sa circule astfel prin viata dumneavoastra. De fapt, tot ceea ce este cu adevarat valoros in viata nu face altceva decat sa se multiplice continuu atunci cand este daruit. Daca ceva nu se multiplica prin daruire, atunci nu merita sa fie daruit, nici primit!

Daca simtiti ca ati pierdut ceva prin actul daruirii, atunci darul nu a fost sincer, si deci nu va provoca o crestere. Daca daruiti ceva impotriva dorintei dumneavoastra reale, actul dumneavoastra va fi golit de energie. Altfel spus, intentia care se ascunde in spatele daruirii si primirii are o importanta vitala. Intentia ar trebui sa fie intotdeauna aceea de a da nastere la fericire, deopotriva pentru cel care daruieste si pentru cel care primeste, caci fericirea este sursa vietii, si de aceea ea genereaza crestere.

Ceea ce se intoarce inapoi este direct proportional cu intentia neconditionata de a darui din inima. De aceea actul daruirii trebuie sa fie plin de bucurie, iar starea dumneavoastra mentala ar trebui sa fie una de continua fericire odata cu fiecare act de daruire. In acest fel, energia care sta la baza daruirii se va amplifica de un numar mare de ori.

[…] A darui este in firea intregului univers. A accepta darul este a doua natura a acestuia.

Deepak Chopra

Acest articol a fost publicat în Dezvoltare personală, Dezvoltare spirituala și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Bucuria de a darui si a primi

  1. Marya spune:

    Am citit cu multa placere articolul este extraordinnar, totul depine de suflet conteaza enorm dragostea cu care este daruit acel dar si niciodata valoarea ,cind daruiesti este foarte indicat sa nu astepti nimic in schimb ,nu ramine nimic nevazut si neraspaltit de CEL care vede tot.
    Multe persoane spun: eu as darui dar sint prea sarac ….un zimbet ,o privire frumoasa, putem oferi oricare dintre noi; este darul oferit noua de Bunul Dumnezeu .

  2. Ana spune:

    Nu poti sa nu accepti nimic in schimb. Daruiesti un zimbet. Primesti unul in schimb. Pur si simplu nu este posibil sa nu accepti. Faptic. Energetic e acelasi lucru. Nu poti accepta sau refuza. Poti alege daca oferi ceva, dar primirea e obligatorie🙂. Nu poti pacali Universul. Daca faci un „dar” doar ca sa pari mai interesant, ala nu e chiar „dar”🙂. Iar pentru el cu siguranta primesti ceva… Probabil nu chiar ceea ce te asteptai :))

    • GABRIELLs spune:

      imi place sa aduc bucurie celor de langa mine ,deseori fac daruri de suflet pentru suflet .Una din cele mai mari dureri ale mele de care im iamintesc dupa divort a fost cand dadeam cu ochii de obiecte vestimentare barbatesti ,a fost ca nu puteam sa le cumpar , lucru care il faceam cu bucurie in timpul casatoriei …apoi timpul a trecut , darurile mele stiu sa aduca alinare si bucurie celor din jur …
      ..saptamana trecuta, sora prietenului meu, care a stat la noi patru luni , in perioada in care eu i-am daruit un obiect care stiam sigur ca ii face placere sa il colectioneze , atunci la momentul cand eu i l-am daruit a parut chiar bucuroasa , insa la plecare l-a ,,uitat pe etajera,, .
      Mai mult la plecare i-am spus ca in cazul in care a uitat ceva sa fie linistita ca ii voi trimite cu posta. Raspunsul ei a fost ,, sigur ceea ce am uitat nu este important pentru mine si chiar te rog sa nu imi trimiti nimic. Mai adaug ca datorita comportamentului de care am avut parte in perioada cat a stat la noi , noi , prietenul meu si cu mine am avut cateva situatii in care a trebuit sa clarificam modul ei abuziv de a se comporta in toate sferele vietii lucru care a deranjat-o de cate ori ii atrageam atentia asupra lucrurilor pe care le facea ,insist sa va spun ca o faceam cu blandete si cu cuvinte care sa nu o raneasca.
      Cum sa inteleg acest lucru ? Ce fel de om e necesar sa fii si cum sa procedez?

      • Marya spune:

        Draga mea incearca sa intelegi ”chiar nu a avut nici o importanta pentru acea persoana obiectul daruit ” cu dragoste si bucurie si tind sa cred ca nici voi cei care ati impartit acea locuinata nu a-ti insemnat nimic pentru respectiva .
        Nu vreau sa te supar nici sa te jignesc dar incearca sa uiti, sa mergi mai departe ,inchide acest capitol din viata ta,nu merita sa pierzi timpul si sa te uiti in urma ,vei cunoaste persoane noi care sa stie sa aprecieze :un dar ,o floare ,un zimbet ,un sfat bun ,este usor de dat lectii vei spune ,da foarte adevarat, lasa timpul sa se astearna si totul va fi bine.
        Multa sanatate GABRIELLs .

      • Solarris spune:

        Avand intelegerea faptului ca ar fi mai intelept ca in viata sa nu luam totul la modul personal, ca proiectiile pe care le facem asupra celor din jur ne apartin noua si de cele mai multe ori nu au nici o legatura cu modul de reactie al celeilalte persoane, ca nu e datoria noastra sa-i „indreptam” pe ceilalti pentru ca nu avem nici dreptul si nici cunoasterea necesara a lectiilor de viata pe care o persoana le are de invatat pe parcursul timpului – toate aceste aspecte ne-ar ajuta sa ne miscam cu gratie, intelegere si acceptare prin relatiile pe care le avem.
        Cu permisiunea ta, iti recomand spre lectura si aceste doua materiale:
        https://drumuricatretine.wordpress.com/2011/07/19/legea-oglindirii/
        https://drumuricatretine.wordpress.com/2009/12/11/oamenii-oglinzi-ale-sufletului-nostru/

        Zi cu pace in suflet!

  3. laura spune:

    decide in mod constient asupra propiilor actiuni…actioneaza fara a avea asteptari…primeste cu seninatate orice rezultat..

  4. mirelat spune:

    Sa daruim, iubind!
    Sa iubim, daruind!

  5. feather spune:

    Ar trebui sa ai o viziune foarte ingusta asupra sensului vietii sa consideri ca tot ceea ce nu se multiplica nu merita daruit si nici primit…extrem de ingusta…insa fiecare are dreptul la opinia lui.
    iar noi sintem norocosi sa avem capacitatea de a citi un astfel de articol, de a asculta o asemenea muzica, de a vedea un asemenea slide si in speta eu sint o norocoasa ca am gasit blogul acesta pe care, cu ingaduinta dvs imi postez umila parere…umila pentru ca nu o voi sustine cu foarte multe argumente…ramanand la alegerea fiecaruia sa gandeasca daca merita sau nu a fi daruit si primit un unicat…un moment irepetabil, asa cum e parte, o parte, din insasi existenta unora dintre noi…sau daca merita gandit la ceea ce tocmai v-am scris…poate e mai interesant sa meditezi la disiparea propriei existente in neant decat la cristalizarea ei in clipe autodaruite, unice si irepetabile, daruite si primite….

    daruite si primite, acceptate, cu mai multa sau mai putina fericire…

    orice as spune in plus ar suna a critica desueta si a lipsa de sincronicitate, as fi ca lingura invartita in sens invers dupa ce maioneza a prins a se lega si tot ce as reusi ar fi sa o tai….nu s-ar incadra ,… fie si e-ambiental…. ar fi exact ca un bocanc intr-un intr-un iatac plin de catifele si matasuri…

    in lume sint suflete impietrite, suflete care au uitat sa iubeasca sau care nu mai pot iubi, care insa merita tone de dragoste si iubire tocmai din acest motiv parte din ei insa nu au pierdut si constiinta si constientizarea faptului ca, desi ei nu simt dragoste si iubire, asta nu echivaleaza cu inexistenta ei, asa impietrita, ea se gaseste in ei, si ei stiu asta, chiar daca plulsul ei de mult e in linie dreapta. In consecinta, cum poate un astfel de om sa iti faca un dar cu toata dragostea lui, daca dragostea lui e piatra? trist dar adevarat..nu poate…
    insa darul ti-l face, cu toata vointa, cu cele mai frumoase sentimente si trairi de care este in stare intr-o astfel de clipa, stari si trairi ce vor substitui ceea ce candva exista in el ,fiind Dragoste…

    cum putem gandi ca unui asemenea om, viata nu i-ar intoarce nimic frumos, pentru simplu fapt ca darul lui e lipsit de dragoste…? desi el da un substitut, noi ca receptori il vom percepe ca fiind dragoste, daca poarta in el toata sinceritatea, intentia si autenticitatea momentului. De ce sa lasam acest ”mic” ”handicap” sa ne umbeasca drumul vietii? promovand astfel de conceptii si idei limitate….pentru ca mai devreme sau mai tarziu si noi vom darui ceva, un ceva fara toata incarcatura specifica si necesara, mai mult sau mai putin constienti de asta. Ce se va intampla atunci cu noi si cu ce vom primi?
    ne sabotam propria existenta?sau pur si simplu sintem prinsi intr-un val de …tendinte…

    nu orice e destinat multiplicarii pentru a capata valoare… s-a intrebat vreo clipa cineva, cati confunda multiplicarea cu procesul crearii, transformarii, schimbarii…

    • Solarris spune:

      O viziune este doar o viziune, este o alta opinie si o alta perceptie si nu e in mod obligatoriu sa fie in acord cu cele pe care le avem noi. Daca o consideram „ingusta” sau „largita”, ne vom plasa sub termenul comparatiei si atunci ne putem intreba care a fost unitatea cu ajutorul careia s-a facut comparatia. Fragmentul care a starnit reactia are insa o alta nuanta si se referea la a multiplica daruirea (acel dar din dar, cum ii spunem noi).

      Ceea ce se intoarce sub forma de daruri la noi (si nu neaparat cele in forma fizica, concreta) este direct proportional cu intentiile avute atunci cand, la randul nostru, am daruit. Legea atractiei functioneaza perfect si in acest caz, pentru ca prin actul daruirii si primirii – indiferent daca vrem noi sau nu – are loc si un schimb energetic.

      Nu putem darui celorlalti decat ceea ce am reusit sa ne daruim noua insine, mai intai. Cand cineva se plange ca nu primeste ceea ce si-ar dori de la viata si de la cei din jur, ar trebui sa priveasca cu atentie in propriul suflet si sa vada ce anume a reusit el sa isi ofere de-a lungul timpului, caci in final, tot ce sta la baza actiunilor noastre sta fie sub semnul iubirii, fie al lipsei ei. Substitutele, surogatele – oricat ne-ar place noua sa credem – sub incompatibile si se exclud automat din drumul autentic al spiritualitatii.

    • Ana spune:

      E simplu: „viata” sau „existenta” este de fapt un lung sir de existente, vieti si alegeri. Ai ceea ce pe Pamint se numeste timp pentru a darui si primi. Pe de alta parte, nu tot ceea ce e rau e rau. Nu prea exista rau, exista doar cealalta parte, a umbrei, din care poti privi lucrurile. Nu degeaba e vorba aia cu sutul in fund. Poate un sut e cel mai frumos cadou pentru a face un pas inainte. Cind lucrurile par nasoale, incearca sa te departezi putin de ele, apoi sa le privesti din cealalta directie. Bucuria de a primi este de fapt bucuria celui care a primit darul tau.

  6. Razvan spune:

    Cum bine spunea si Nicolae Steinhardt: Daruind vei dobandi!

  7. Marcel Cimpeanu spune:

    Daca nu spui ce ai daruit si daca nu astepti sa primesti ceva pe masura in schimb inseamna ca ai daruit cu adevarat !

  8. Miha spune:

    Minunat. Din pacate, foarte putini stiu sa traiasca starea de echilibru intre a da si a primi.
    Unii stiu doar sa primeasca, lipsindu-se astfel de bucuria de a darui. Altii stiu doar sa daruiasca si uneori isi fac un titlu de glorie din faptul ca ei dau tot si nu accepta nimic in schimb, fara sa stie ca astfel nu sunt cu nimic mai buni decat cei care doar primesc si de fapt isi fac un deserviciu.
    Nu stim sa primim, nici material, nici spiritual. Cred ca mai avem de lucru la aspectul asta.

    • Adriana spune:

      Ai dreptate ,Miha…
      Daca toti am darui din suflet si am sti sa ne bucuram de ceea ce primim,fie acel dar cat de mic…
      lumea ar fi perfecta.Oamenii ar fi mai buni mai impacati cu ei insisi…bucuria ar fi de ambele parti.
      Unii se bucura ca ajuta, ceilalti se bucura de atentie…

      Mai avem mult de lucru… Pana una alta ,mi-e teama ca ne batem cu morile de vant…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s