Știi cât valorezi?

43151320-diamanty_v– Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun… Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:
– Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea…

Apoi, după o mică pauză adaugă: Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.
– Aaa…încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat.
– Bine, încuviinţă bătrânul învăţat, şi îşi scoase de pe degetul mic un inel şi-l întinse tânărului adăugând: ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă, nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede!
Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zică de bănuţul de aur că unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept. Tânărul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat.
– Îmi pare rău, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
– Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten!, spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevarata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine decât el cât face. Spune-i că aş vrea să vând inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul!
Flăcăul încălecă şi plecă în goană…Bijutierul examină micul inel, îl privi atent cu o lentilă, îl răsuci şi apoi zise:
– Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tânărul.
– Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58.
Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.
– Ia loc, te rog, îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca şi în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta. Spunând acestea, luă inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic. Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze…

Povestea aceasta este dedicată acelora care zi de zi se străduie, lustruind cu migală, să adauge strălucire bijuteriei pe care ei o reprezintă şi să crească valoarea pe care o au.  Amintiţi-vă mereu cât de mare este valoarea voastră, chiar dacă mulţi din jur vă ignoră sau par să nu-şi dea seama cât sunteţi de preţioşi…!

Care este scopul meu în această viaţă?
Ce misiuni am de îndeplinit şi ce lecţii am de învăţat?
Cum îmi pot regăsi echilibrul interior şi cum pot avea relaţii (mai) armonioase cu cei din jur?
Care este cauza blocajelor şi fricilor care mă împiedică să am viaţa pe care o doresc?

Te invit alături de mine să păşim împreună cu curaj în aflarea acestor răspunsuri. Dacă te-ai decis să faci acest pas, scrie-mi pe adresa: solarris.coaching@gmail.com şi îţi voi oferi amănuntele referitoare la acest subiect.

Hotărăşte-te să faci primul pas pe drumul către tine!

Acest articol a fost publicat în Metafore terapeutice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Știi cât valorezi?

  1. o sa revin cu siguranta pe acest site cu tot dragul

  2. Bogdan Mihail spune:

    Imi place blogul tau.

  3. narcisa spune:

    mereu uitam ca in noi toti zace pur si simplu ….”valoare”, important e sa stim sa o folosim si sa o crestem ca sa putem fi si noi „intelepti” din invatacei

  4. Lacky spune:

    De obicei evaluam,cantarim,expertizam,incercam sa stabilim valoarea prin comparatie ,si ne asteptam sa fim evaluati,cantariti,expertizati,sa ni se stabileasca valoarea prin comparatie …intr-un sistem concurential avem nevoie de un etalon,chiar daca e Patul lui Procust !…Nu ar fi mai simplu sa apreciem,sa admiram,si sa ne obisnuim sa mergem acolo unde suntem apreciati,sustinuti,admirati in ceea ce avem bun ? Nu e mai bine sa aruncam samanta pe ogor si nu pe stanca ? Poate ca cel care se pricepe sa evalueze,expertul ( bijutierul din poveste ) e cineva, oricine, care nu a uitat ce inseamna cuvantul bun, aprecierile, sustinerea, pozitivitatea…

    ,,Acasa e acolo unde cerbii si antilopele danseaza,unde cerul e senin intreaga zi,si unde nu se aud cuvinte de descurajare”

    Doar acolo putem Rodi !Si doar rodul nostru stie valoarea a ceea ce suntem cu adevarat !

    • Solarris spune:

      Calatorul pornit pe calea explorarii interioare si spirituale are cunoasterea faptului ca notiuni precum concurenta, comparatia, evaluari, confirmari etc sunt atribute ale unei lumi fizice pe care, desigur, o cunoaste – pentru ca inca traieste in aceasta dimensiune – in schimb, este mai mult decat constient ca nu exteriorul il defineste (oricat de „avizate” ar fi opiniile pe care le primeste de la ceilalti).
      … si da, sunt seminte care pot prinde viata chiar si pe cele mai inaccesibile stanci: floarea de colt. E o alta metafora, daca vrei…

      • Lacky spune:

        Buna metafora! Incredere,tenacitate,rabdare, si-un pic de noroc – ca sa nimerim exact pe fisura! Daca nici acolo nu merge nu avem decat sa ne smulgem la timp …a fost o greseala, proba nu era despre staruinta (sau… daca era ,a fost si nu mai e )….
        In sfarsit …cred ca am gasit! Nu stiam ce anume ma atrage catre textul tau, tot citeam si tot treceam peste titlu … in subconstient titlul lucreaza cu mare precizie. Daca citesti de mai multe ori tot revine si tot spune mereu acelasi lucru: criteriul, criteriul sigur, cauta un criteriu sigur !…Ce chestie !
        Cel mai sigur criteriu prin care ne putem da seama de valoarea noastra, prin care ne putem da seama daca ne-am pus in valoare toate abilitatile interioare (in fond asta inseamna sa ai valoare; sa dai masura intregului tau potential) este sentimentul utilitatii si multumirea de sine ! Nu conteaza de unde vin si cum se nasc, important este sa ajungi la ele.
        Cu asta am incheiat. Nu stiu cat de util m-am facut, dar de multumit sunt multumit chiar daca ar fi sa-mi spui ca nu am facut decat sa storc pisica la ceai !

        Multumesc, si-un brad frumos !

  5. Vitalie spune:

    Valoarea omului nu merge mai departe decât creierul uman, care ne face multe probleme după cum știm. Mintea pune tot pe cântar, altfel nu poate. Când îți cauți valoare, deja ai pornit pe un drum greșit. Natura nu face distincție după valoare sau alte comparații. Nu există rău/bun în natură, aceasta doar este interpretarea noastră.

  6. Livia Schiopu spune:

    pacat,ca in zilele de azi ,cu atatea griji ,uiti sa te evaluezi pe tine

    livia

  7. Lacky spune:

    Expertul,cine e expertul ? Cat de special trebuie sa fie ?Nu e un Maestru ,si nu e cineva specializat in expertize…in viata de zi cu zi exista un expert ! Cine e ?

  8. felicia spune:

    Atunci nu ne ramane decat sa speram ca intalnim ori de cate ori uitam cat pretuim, Bijutierul… din interiorul nostru… care ne spune asta tot timpul. Doar sa ascultam si sa credem.

  9. Romeo spune:

    multumesc:)…mult de tot…uitasem povestea:)

    • Mihai spune:

      Nimic mai adevarat..uneori pretuim mai mult decit facem..alteori mai putin decit valoarea reala, dar asta se intimpla doar in sufletul nostru… pentru ca Dumnezeu ne da adevarata si reala pretuire!!

      La o serată, cânta un pianist dar nimeni nu era atent la muzica lui. O tânără femeie se opri din discuţiile aprinse ce aveau loc în anticameră şi studie muzicianul. Părea plictisit –îşi făcea doar munca aşteptând să se termine pauza.. “Eşti de-o plictiseala mortală! De ce nu cânţi măcar pentru tine însuţi?” exclamă ea.
      Pianistul era surprins. Şi atunci începu să cânte genul de muzică care îi plăcea lui. În puţin timp întregul hol amuţise.
      Când termină piesa lumea explodă în aplauze entuziaste.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s