Noaptea Sufletului – moment al transformarii

Cea mai intunecata ora este cea de dinainte de zori.” Euripide

In viata de zi cu zi, cea mai neagra ora a devenit expresia de consolare, atunci cand cineva sau chiar noi trecem printr-un moment greu al vietii. In momentele intunecate ale vietii, ne reamintim ca lucrurile vor merge mai bine. Ca majoritatea frazelor folosite in limbajul comun, transmise din generatie in generatie, exista un adevar spiritual sau o lege mai profunda, exprimata de zicala. Noaptea neagra a sufletului este momentul in care nu mai simtim legatura cu Divinitatea si punem sub semnul intrebarii chiar scopul calatoriei noastre spirituale.

Ideea de noapte neagra, mentionata sub diverse nume, se gaseste in invataturile esoterice ale fiecarei structuri de credinta. Ca in majoritatea scrierilor voalate, ideea de noapte neagra este o metafora a experientei umane de a trai in intuneric, fara Lumina Divinitatii. In plan fizic folosim lumina pentru a vedea calea. In sens spiritual, Lumina reprezinta cunoasterea spirituala si esenta Divinitatii.  

Cei mai multi dintre noi ne putem aminti de o vreme in care ne intrebam asupra directiei in care se indreapta practica si calatoria noastra spirituala. Exista momente cand simtim ca nu facem nici un progres, ca viata nu ne este mai buna, desi muncim din greu. Viata noastra nu se schimba. Cand ne gasim in aceasta postura, gama de raspunsuri emotionale merge de la un sentiment moderat de descurajare, la unul acut si la dorinta de a renunta la munca noastra. La urma urmei, suntem fiinte umane si traim intr-o lume bazata pe ego, in care realizarile si implinirile sunt importante. Vrem sa fim cei mai buni in ceea ce facem. Asa cum stim, relatia dintre progresul nostru spiritual si viata in lumea fizica nu suporta comparatie. Exista momente in care nevoia de a ne cuantifica si califica avansul spiritual intrece orice comparatie materiala. In timpul noptii negre, asemenea ganduri si sentimente pot fi intense.

Asta este partea grea a calatoriei. Cand suntem prinsi in emotiile noastre, ne este greu sa ne concentram pe intentii. Putem chiar spune ca stapanirea  comportamentului nostru emotional reprezinta calatoria spirituala. Realizarea unui efort constient, pentru a pasi dincolo de limitarile gandurilor si sentimentelor noastre, ne deschide catre Divinitate. Facand acest pas, incepem sa traim o viata fara separarea determinata de constiinta de sine. Cand incepem sa ne disciplinam, pentru a schimba modul in care gandim si felul in care raspundem la evenimentele din viata, schimbam energia din viata noastra. Daca nu ne mai gandim si nu mai simtim doar despre noi, incepem oare sa traim intr-o singura constiinta, in relatie cu Divinitatea? Noaptea neagra aduce in centrul atentiei efectele monologului nostru interior.

O alta situatie care determina noaptea neagra este starea din ce in ce mai avansata a constientei noastre. Sunt momente cand cunoasterea depaseste capacitatea de a practica o deprindere noua sau de a sti cum sa o folosim. Periodic, la nivel fizic primim informatii de la vocea tacuta din interiorul nostru. In aceste momente, sufletul vorbeste mai tare decat mintea si avem certitudinea ca facem progrese. Calatoria spirituala este procesul prin care dobandim experienta de viata si ea cuprinde cunostintele pe care le-am dobandit. Urmarea poate fi ca devenim mai pasnici in viata noastra si nu mai lucram in conformitate cu un mod de gandire si un comportament incompatibile cu persoana care aspiram sa devenim. Rezultatul este intelegerea mai profunda a Divinitatii si a noastra.

Unul dintre pasii pe care ii putem face, atunci cand ne gasim in noaptea neagra este sa ne concentram pe rememorarea vietii noastre. Este procesul prin care facem un pas inapoi si ne observam viata, fara ca filtrele emotionale sa ne creeze iluzii. Este un mod de a satisface nevoia emotionale pentru progres si pentru atingerea unei unui nivel superior de constientizare. De exemplu, cea mai simpla intrebare pe care ne-o putem pune este “Ne place persoana care am devenit?” Observand din afara schimbarile pe care le-am facut in atitudinea fata de viata si in abordarea ei, ne vom concentra asupra vietii noastre. La un moment dat, ne aflam in noaptea neagra, poate chiar din acest motiv. Sunt momente cand emotiile actioneaza impotriva noastra si creeaza teama care ne impiedica sa ne concentram. Daca suntem pe calea spirituala, crezand ca, fiind spiritualizati, eliminam toate provocarile pe care le aduce viata, atunci vom fi cu siguranta dezamagiti. De fapt, abordarea caii spirituale cu inima deschisa poate accelera desfasurarea si rezolvarea conditionarilor karmice din viata noastra.

Mileniul in care traim reprezinta nenumarate fatete ale noptii negre pentru intreaga omenire. Se depaseste conditionarea karmica a unei persoane si seamana mai mult cu conditionare karmica a unui grup. Exista multe evenimente in lumea noastra, care ne fac sa ne intrebam incotro ne indreptam, ca omenire si ca planeta. Desi suprafata Pamantului este scena noastra si locul unde cautam simptomele, noaptea neagra este o experienta spirituala. In acest context, trebuie sa ne intrebam ce a fost pus in miscare in acest moment al noptii negre, pentru ca omenirea sa faca un salt inainte, la ivirea zorilor?

Mai trebuie luat in considerare un aspect al noptii negre. Cand ne incepem calatoria spirituala, raspundem vibratiilor directionate de Divinitate catre noi. Aceasta atractie este diferita de tot ceea ce exista in constiinta noatra umana. De fapt, este un semn de karma spirituala “buna”. De-a lungul mai multor vieti, am lucrat din greu sa avem vibratia trupeasca si spirituala din aceasta incarnare. Ori de cate ori credem ca putem sa parasim calea si calatoria, emanatiile Divinitatii ne trag inapoi pe drumul nostru. In mod clar, nu avem controlul complet atunci cand vine vorba despre acest aspect al fiintei. Noaptea neagra reprezinta darul nostru pentru liberul arbitru. La scara universala, este logic ca exista momente in care ne oprim ca sa aflam unde suntem si cine devenim. Partea grea a noptii negre este ca ne simtim singuri si deconectati de la Energia care ne sustine calatoria. Punand la indoiala ceea ce credem, facem un pas sanatos pentru noi, din mai multe motive, pentru ca dobandim claritate si ne concentram asupra calatoriei noastre. Calea spirituala este ocazia de a ne cunoaste Divinitatea direct, nu dintr-un context intelectual.

Cum vom sti ca am lasat in urma perioada noptii negre? Exista cateva semne. Cel mai puternic eveniment care marcheaza zorile poate fi un influx fizic de cunoastere. Acesta poate fi de natura personala sau spirituala. Poate ca intr-o zi ne trezim cu intelegerea clara a perioadei prin care am trecut si vom sti intelesul noptii. Rezultatul poate fi o schimbare profunda in noi. Stim ca suntem diferiti de cum eram inainte si simtim o dorinta puternica de a merge inainte. Poate aparea un nou invatator sau gasim un nou subiect spiritual de investigat. Pot exista manifestari fizice – de exemplu, mutarea sau schimbarea locului de munca. Oricare ar fi indiciile, noaptea neagra se inchieie cu un minunat rasarit de soare.

 Iata o lista partiala de atribute pentru noaptea neagra:

– Sentimentul de pierdere a legaturii cu Divinitatea
– Credintele noastre nu mai au nici un inteles
– Sentimentul de stagnare in necunoscut
– Sentimentul de deconectare de toti si de toate
– Schimbarea este pe cale sa aiba loc
 

Ce putem face?

– Sa acceptam ciclul cu tot ce aduce – emotivitate, neacceptare si singuratate
– Continuarea practicilor care ne-au oferit consolare in trecut – meditatie, refugiu si incantatii
– Pastrarea credintei si increderii, stiind ca urmeaza o cotitura
– Evaluarea a ceea ce am fost si ce ne-a adus in noaptea neagra
 

Chiar daca de data asta nu sunteti in noaptea neagra, intrebarile de mai jos va vor ajuta sa va concentrati calatoria. Puteti folosi lista de mai jos, pentru meditatie si rugaciune zilnica in urmatoarele saptamani:

– Care este scopul calatoriei mele spirituale?
– Care este conceptia mea despre Divinitate?
– Cine sunt eu ca fiinta spirituala?
– Care sunt pasii pe care ii pot face, pentru a-mi intari angajamentul de a ma dezvolta spiritual?
– Care mi-ar placea sa fie rezultatul practicii spirituale?
 
 
Sursa: Editura for You

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Care este scopul meu în această viaţă?
Ce misiuni am de îndeplinit şi ce lecţii am de învăţat?
Cum îmi pot regăsi echilibrul interior şi cum pot avea relaţii (mai) armonioase cu cei din jur?
Care este cauza blocajelor şi fricilor care mă împiedică să am viaţa pe care o doresc?

Te invit alături de mine să păşim împreună cu curaj în aflarea acestor răspunsuri. Dacă te-ai decis să faci acest pas, scrie-mi pe adresa: solarris.coaching@gmail.com şi îţi voi oferi amănuntele referitoare la acest subiect.

Hotărăşte-te să faci primul pas pe drumul către tine!

Acest articol a fost publicat în Dezvoltare spirituala și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Noaptea Sufletului – moment al transformarii

  1. Lacky spune:

    Draga cich

    Uite ca s-a creat putin spatiu( tot te plangeai tu in comentariul tau anterior acestui comentariu ! ) ,suficient cat sa nu deranjeze ,si cat s-ati raspund…
    Nu am informatii,dar sunt aproape convins ca fenomenul Noptii negre…se refera in fond la un proces ce precede tranzitia catre un nou ciclu de 7 .E nevoie de o anumita varsta,de o anumita experienta ,care te imping catre o noua calitate…Nu cred ca intra in calcul momentele fugare de ratacire,caderile nervoase sau emotionale ocazionale,si nici intrebarile spirituale incuietoare ale unui moment ,ci o perioada de ani…In toata aceasta perioada nu se pune problema ca nu mai ai ,sau nu mai simti legatura cu divinitatea( cel putin asa am constatat eu) !Ar fi si imposibil !Ceea ce se petrece de fapt
    seamana oarecum cu o lectie de contabilitate : ora bilantului .Apare un moment luuuuunnnnngggg in care ceea ce-a fost nu se mai potriveste cu ceea ce este ,si implicit o o atenuare a vitezei de reactie pe directia situatie de viata( sau intrebari existentiale ) – solutie.Incepi sa iti construiesti propriul tau sistem de valori si exista multe interferente intre vechiul program si programul nou pe care ,vreinu vrei,trebuie sa-l implementezi…Intre problema si solutie ,intre intrebare si raspuns ,se creaza un spatiu aproape neprmis de vast , si foarte greu de suportat….Dumnezeu nu-ti mai raspunde…sau ceva pe-aproape ! Cam asta cred eu ca e ,,cinstita ” noapte . Cand incep sa apara ,,coincidente ” ,cand se scurteaza in mod fericit timpul intrebare- raspuns …ce se poate spune despre ?!…
    Asta e parerea mea ,cu incertitudine,cu deductie,cu tot.Daca gresec nu-i nimic,nu intentionez nici sa demonstrez si nici sa conving ! E o simpla parere in lipsa altora calificate si verificate temeinic .

    Tinem legatura.Cat timp esti pe-aici avem cea mai sigura modalitate de a comunica…daca nu mai esti suparata pe stilul meu poate sa iasa ceva frumos !

    Noapte cu ingeri ! Noapte de noapte…

    • cich spune:

      Draga Lacky,

      Imi cer scuze ca raspund asa de greu.

      Fiecare om de pe Pamant, are propiile lui planuri de viata. Si aici ma refer la acele planuri care constau in motivele pentru care traim viata pe care o avem. De asemenea, fiecare plan are propiile lui manifestari si concluziile sunt din nou foarte individuale. Daca ne gasim toti cei de pe acest site in comentariile scrise de altii, vedem ca totusi ceva avem in comun. Poate ca de mult, am trait ceva asemanator si atunci putem oferi un sfat, un umar sau macar o „ureche”. Din cauza asta sunt de parere ca suntem inconjurati de coincidente, avem tot timpul toate cele necesare la dispozitie. Este treaba noastra cat de repede dorim sa acceptam schimbarea si felul in care o abordam. Avem in noi insine tot ceea ce este nevoie pentru a putea depasi momentele de orice fel.

      Parerea mea este foarte bine reflectata intr-un filmulet de pe youtube:

      Cat de adevarat poate fi ceea ce e spus in filmulet ! pentru mine personal, fiecare cuvant spus acolo, l-am inteles si eu. Si e de-a dreptul fascinant sa pot gasi toate acele idei condensate in 6 minute. Multumesc patrocle!

      Cu mult drag,
      Cich

      P.S. Nu inteleg de ce crezi ca am fost sau sunt suparata pe stilul tau? Eu nu sunt suparata pe nimeni si nimic. Fiecare are dreptul lui Divin sa isi exprime o parere precum si sa-si traiasca viata pe care si-o doreste.

      • Lacky spune:

        Multumesc ! Inteleg…poate nu tot ,dar cred ca o buna parte din ceea ce exprimi . Am ramas masca imediat dupa filmulet !Daca e adevarat ar trebui sa existe un semn,ceva mult mai puternic decat niste simple coincidente…

        • cich spune:

          Lacky draga,

          Sunt coincidente de tot felul, dar in conceptul de „coincidenta” sta exact puterea lui, faptul ca este un lucru care se intampla aleator, nepremeditat, si cateodata cu sanse foarte mici sa poata fi reprodus. Dar apoi conteaza si felul in care mintea ta percepe acea coincidenta. Dupa cum ti-am spus, coincidente sunt la tot pasul, dar nu intotdeauna avem deschiderea sa recunoastem una.
          Aici e vorba de suma intamplarilor mele personale, a celor citite si aflate de la altii…plus schimbarile personale de mentalitate. Noaptea asta a sufletului pentru mine reprezinta un moment bine definit in timp care mi-a schimbat mentalul. In sensul ca, anumite concepte pe care le cunosteam si inainte, cum ar fi liberul arbitru, in clipele urmate „trezirii” mele (daca pot spune asta) au fost intelese la un nivel mult mai profund pe care, spre rusinea mea, imi este foarte greu sa il descriu in cuvinte.

          Te imbratisez cu drag,
          cich

          • Lacky spune:

            Iar s-a facut,, noapte ,iar ne apuca dimineata la povesti ,iar am umplut aici de cuvinte …iar nu mai e spatiu !Eu de la capat nu o mai iau.E tentant,dar nu se face.Vreau sa mai adaug ceva si inchei aici . Deci : daca ti-as spune cate m-ai invatat,cate mi-ai aratat ,cate mi-ai transmis in subtext,ai crede ca sunt nebun !Uneori si eu ma intreb daca chiar mai sunt intreg-intreg la minte…Exact asa cum intr-o oglinda te poti uita in multe feluri,tot asa si un text poate fi citit in multe moduri,si cand intrii acolo…ooooaaaauuuuuu!E ca la stereograma,un alt mod de perceptie creaza o alta realitate,accesezi date pe o frecventa mai putin folosita.Ceea ce voiam sa spun de fapt in aceasta referire la lumea paralela din oglinda,toata aceasta insiruire alambicata de cuvinte inseamna de fapt un singur lucru : Multumesc ,si…ramai la dans peste noapte,cineva special ne-a promis un rasrit superb !

  2. averchi laura spune:

    este f greu sa iesim din noaptea neagra…eu stiu doar ca am inceput-o…si nu stiu cand o sa se termine.am impresia ca nu se va termina in viata asta..e greu,incat nu se poate vorbi de asta..si faptul ca esti singur,ca lumea intreaga a cazut,ca-ti pierzi identitatea si sunt momente in care esti in gol….te face uneori sa te intrebi de ce ti se intampla tocmai tie??de ce toti ceilalti par neafecatti , pe cand tie iti vin toate odata,si cu o asa putere de crezi ca nu te mai poti ridica,,,e o desfiintare pe plan individual,cand identitatea propie explodeaza….si nimeni nu te poate ajuta..e lupta mea si trebuie singura sa o trec..un lucru il simt si eu clar..odata procesul inceput,nu te mai poti intoarce la vechea identitate…e imposibil…si ne indreptam undeva unde nu stim ce va urma..e o experienta netraita vreodata,ce nu are amintiri…ci simtim o stranie senzatie de necunoscut…suntem descoperiti si pasim in gol….nu avem decat increderea…

    • Solarris spune:

      fiecare dintre noi isi are propriile lectii spirituale de invatat. exista intotdeauna un motiv in spatele intrebarii „de ce tocmai mie?” si esti singura care isi poate da raspunsul.
      nu e nimeni singur pe cit ar vrea sa creada: te ai in primul rind pe tine prin iubirea pe care stii sa ti-o daruiesti si care te va ajuta sa vezi Lumina acolo unde ti se pare ca e umbra, si mai ai mult suport si indrumare din zona astrala. cind ajutorul nu vine din exterior, e semn ca trebuie sa ne focalizam atentia spre interior, acolo unde vom gasi tot ce avem nevoie pentru a merge mai departe.

    • Lacky spune:

      ,, si ne indreptam undeva unde nu stim ce va urma..” !!!
      Dintr-un anumit punct de vedere de data asta conteaza mai putin ,,cat de fericit esti pe drum „,conteaza mai putin drumul ! E mult mai importanta finalitatea ! Nu conteaza unde vom fi si ce vom face in clipa imediat urmatoare, ci cum va fi la final…
      Despre acest lucru,despre cum va fi si ce se va alege de noi dupa ce vom traversa Noaptea Sufletului( in fond un proces de constiinta lung si anevoios ) pot sa spun cu toata responsabilitatea ca nu seamana cu nimic ,dar cu absolut nimic ,din tot ceea
      ce am trait sau ne putem imagina !Face parte din categoria acelor lucruri care pentru a putea fi intelese trebuie traite…
      Daca ar fi sa fac o comparatie foarte,foarte simplista,seamana cu fiordurile scandinave despre care am auzit ca sunt tot atat de adanci pe cat sunt muntii de inalti ,si despre care se mai spune ca nimeni nu a indraznit vreodata sa le masoare pentru ca …ametesti !

  3. Lacky spune:

    Cel mai terfiant este faptul ca Noaptea Sufletului e un proces lung ,lung…uneori obosesti,si obosesti pentru ca ,,potrivnicul” nu mai e o jucarie; de la a te face sa crezi ca nu exista ( pacaleala clasica ), trece acum la : Doar eu sunt peste tot , acum sa te vad ! Si ,e… care pe care…si esti singur,cu adevarat singur !
    Sigur,poate nu se intampla cu toti ca sa ramanem ,,singuri”,si nici cei care raman singuri nu sunt chiar singuri tot acest amar de vreme,dar sentimentul acesta al singuratatii – al faptului ca trebuie sa rezolvi toate problemele doar cu fortele proprii,fara ajutor ,,de sus „,al faptului ca o buna bucata de vreme nu primesti raspunsuri ci ai doar intrebari chinuitoare,doar intrebari si numai intrebari peste tot, fara sa se zareasca nici cea mai mica urma de rezolvare – sentimentul acesta e coplesitor !
    Uneori ,,noaptea” se incheie brusc,deodata ,aparent fara nici un motiv logic, esti ,,in Cer „! Ai ajuns !…
    Apoi reancepe,tot fara nici un motiv logic…
    E un proces ,,nebun-nebun” care iese din toate tiparele,o nebunie atat de vasta si de profunda incat aproape ca nu mai existi,aproape ca nu mai contezi ! In interiorul acestui proces numai asupra unui singur lucru nu m-am putut insela niciodata : faptul ca l-am inceput (a fost un moment unic,total,pe care nu mi l-am putut explica niciodata cu toate elementele logicii si ratiunii,dar a carui semnificatie profunda o simt si o voi simti intodeauna cu toti porii ! ) si doar un singur lucru nu am reusit sa descopar ca ar contine,si anume : coincidente ! Coincidente sunt excluse cu desavarsire !Acolo nu exista timp, si intrebarile tale nu se intalnesc niciodata cu raspunsurile !…
    Cand se intampla sa apara coincidentele,oare ce se poate spune despre Noaptea Sufletului ?!

    Toate cele bune !

    • Solarris spune:

      …Si daca tot sintem la capitolul „coincidente”, povestioara pe care am primit-o pe email acum citeva minute, ar putea fi un posibil raspuns pentru cei ce se intreaba de ce este atit de lunga si dureroasa noaptea sufletului:

      Cescuta (Pr. Arsenie Boca)

      O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:
      – Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos!
      In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

      „Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: Nu face asta! Nu-mi place! Lasa-ma in pace !, dar El a zambit doar si a spus cu blandete: Inca nu!
      Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. Opreste! Ametesc! O sa-mi fie rau! am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: Inca nu! M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. Ajutor! Scoate-ma de aici! Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: Inca nu! Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! Ei, asa este mult mai bine, m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot, mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: Inca nu! Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: Oare ce are de gand sa-mi mai faca?? O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: Uita-te la tine!

      Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
      El a vorbit bland: Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

      Morala: Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.

      Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu Olarul.

      • Lacky spune:

        Multumesc pentru sfaturi si pentru poveste !E frumoasa!
        Asa este si viata ! Chiar daca e grea pentru mine ramane tot frumoasa…Daca in comentariul meu a parut ca ma
        plang de viata,sau de crize existentiale,sa stii ca e doar o greseala de exprimare ,sau de interpretare .Viata e asa cum,si e sfanta,iar noaptea sufletului e lunga si dureroasa pentru ca asa e ea – lunga si dureroasa- cum ar putea fi altfel ?!
        Acum ,ca sa fac o gluma,lamurit fiind ca nu exista nici un motiv…de ce sa mai beau ceai ?!
        Lasand in urma gluma vreau sa-ti spun ca m-am cam impacat cu toate ,am gustat cate mai mult sau mai putin din
        tot ce mi-a iesit in cale ,si cred ca nu exista suparare nici acolo,sus,in ceruri ,si nici in sufletul meu.
        Cam atat am avut sa-ti spun…desi ,ar mai fi totusi ceva : De ce ma pui sa discut cu Olarul ?! Cum sa discut cu un dor
        ,cu un vis si cu o nalucire despre ingeri , despre miracole,si despre o viata implinita ?!
        Tu ai reusit vreodata ?!
        Din punctul meu de vedere forta care ne impinge inainte,puterea care ne modeleaza in noaptea sufletelor-aspiratiile
        noastre fulminante catre bine,adevar si frumos- nu asculta de glasul pamantenilor !Stie doar sa urce si sa ne care
        spre creste…ea e mana lui Dumnezeu.
        Nu stiu…o sa incerc,dar eu cred ca nu discuta cu nimeni ,si vorbeste doar prin ,,coincidente”.
        De asta intrebam despre semnificatia coincidentelor in noaptea sufletului…nu sunt sigur ca deductia mea este
        corecta, si caut o confirmare.

        Daca azi inca nu ai primit o floare, sa stii ca eu am pastrat una pentru tine !
        Daca nu ai primit nici un gand bun ,ti-l daruiesc !

        • Solarris spune:

          Nimeni si nimic nu te poate forta sa faci ceva din ceeea nu iti doresti sa faci, pentru ca ai libertatea de a alege.
          … si cred ca Parintele Arsenie Boca – prin tot ceea ce ne-a transmis – stia mai bine decit noi de ce ne indemna sa stam de vorba cu Olarul…

        • cich spune:

          Draga Lucky,

          E drept ca ne dorim mai mult decat coincidente cateodata. Insa mana lui, nu e doar in coincidente. E peste tot. Cateodata vedem lucruri concrete, alte dati simtim doar mirosuri. In final, primim fix ceea ce avem nevoie si cand avem nevoie.

          Si eu am trait in umila si scurta mea viata, momente cand simteam ca nu stiu nimic concret. Am avut momente cand am cerut cu toata disperarea de care eram capabila sa primesc un raspuns la ce sa fac . Singurul lucru pe care l-am primit a fost, citez, „raspunsul e in tine”. In momentele acelea de disperare, era fix ce nu aveam nevoie sa aud. Si totusi, a doua zi m-am trezit, si viata mea a continuat, cu toate ca pot spune ca tot in noaptea sufletului ma aflu.

          In schimb, ce am invatat este ca, atata timp cat iti poti pastra credinta, ca exista ceva mai bun undeva, acel ceva va veni la tine. Si stii prea bine, poate veni in orice forma.

          O persoana draga mie, a spus ca noi aici traim intr-o oglinda. Si la drept vorbind, este de-a dreptul o oglinda. Cuvintele, gesturile, altor oameni…sunt oarecum false…pentru ca nimic nu iti poate tie acum garanta ce a fost de-a dreptul in inima respectivei persoane careia ii apartine acel cuvant sau gest. In final, noi toti trebuie sa ne impacam cu noi insine. Sa ne acceptam propiile limitari, cel putin in conditiile de fata, si sa realizam, precum acest site isi propune, ca undeva exista un scop, un motiv, pentru care atatia din noi traiesc clipe greu de suportat.

          Totusi, desi momentele de seninatate sunt „ridicole” cand le comparam cu tristetile si neajunsurile noastre, totusi aceste momente ne dau forta sa mergem mai departe, sa nu putem vedea sfarsitul. A vedea sfarsitul e, din punctul meu de vedere, cel mai trist lucru. A sti dinainte ce va urma…e la fel de trist.

          Incercati suntem si vom fi tot timpul, important este sa incercam sa ne mentinem o oarecare libertate in a-i acorda „aproapelui” nostru acea posibilitate de a gresi, precum facem noi toti la randul nostru.

          Hristos a inviat! din partea mea, desi oarecum tarziu. Din suflet doresc la toti sa se bucure de aceasta noapte sau acest intuneric, pentru ca din momentul in care recunoastem ca ne lipseste lumina…deja ne indreptam spre ea!

          Cu dragoste,
          Cich

          • Lacky spune:

            Adevarat a Inviat !
            Multumesc pentru interventie ! Si ma bucur de intalnire !
            Apreciez sincer…,,deja ne indreptam spre ea ! „

            • cich spune:

              Buna Lacky,

              Am recitit acum un mesaj anterior al tau, si ma opresc un pic la intrebarea ta: „Cand se intampla sa apara coincidentele,oare ce se poate spune despre Noaptea Sufletului ?!”

              Tu sustii ca in noaptea sufletului nu ai intalnit coincidente. Eu zic ca poate ca ai avut parte de coincidente, insa nu ti-au dat fiori. De multe ori suntem martorii unor lucruri care noua insine ne par absolut firesti…dar pentru altcineva e cu totul altfel. Din cauza asta suntem unici. Perceptiile noastre despre ce ni se intampla sunt unice! Putem sa gasim oarece legaturi sau sentimente de familiaritate cand citim povestea altcuiva, dar detaliile sunt diferente, si lectiile invatate sunt diferite.

              Am vazut ca si tu treci prin acelasi freamat, si anume: cand crezi ca noaptea s-a sfarsit..reincepe brusc! Ce coincidenta! Si eu la fel simt! Si la fel ca si tine, nu sunt sigura cat o sa dureze, dar stiu concret cand a inceput!

              Discutia e interminabila…dar poate te ajuta sa stii ca nu esti singurul in aceasta situatie!

              Cu drag,
              Cich

              • Lacky spune:

                Salutare !

                Cand a inceput ? Iti mai aduci aminte ?!…

                Stii,acum VAD,dar nu pot sa simt…
                E ciudat! La inceput simteam,dar nu puteam sa vad…
                E peste tot ! In muguri ,in flori,in mana care iti apasa grumazul ca sa stai cu capul plecat,e in mijlocul tristetii sau al extazului…
                Cred ca am luat o distanta prea mare ! Poate asa trebuia ! Ca sa vezi bine unele lucruri trebuie sa te tragi cativa pasi mai in spate…
                Acum ramane de vazut de unde o sa iau puterea ca sa ma apropii iarasi,pentru ca…drumul a fost lung,si am obosit !………..

                De curand a aparut un comentariu fascinant si am vrut sa raspund, dar cuvintele sunt grele, ar fi o atitudine de copil :

                ,,felicity says:
                3 mai 2011 la 17:07
                una dintre intrebarile frecvente pe care cunoscutii mi le adreseaza de cand m-am mutat in munti, este aceasta: SI CUM REUSESTI SA TRAIESTI IN SINGURATATE? IN IZOLARE?
                si eu le raspund: ESTE ATAT DE PLIN DE DUMNEZEU ORIUNDE INTORC OCHII INCAT IMI DAU SEAMA CA NU EXISTA SINGURATATE. DA, EXISTA SOLITUDINE… DAR SINGURATATE NU. PENTRU CA A FI SUNGUR INSEAMNA A TE SEPARA DE DUMNEZEU. A FI IN SOLITUDINE INSEAMNA A FI CU DUMNEZEU IN CENTRUL TAU CARE ESTE SI AL LUI. PESTE TOT.”

                Ce poti sa raspunzi la asa ceva ?!
                Poate, doar: „Ia-ma cu tine, in inima ta ,si du-ma in muntii tai!”
                Dar asta ar fi o copilarie, nu ?! Dumnezeu nici nu exista ! Daca nu reusesti te reinventezi singur Dumnezeu ramane doar o poveste frumoasa si tare indepartata !

                Te imbratisez !

                • cich spune:

                  Lacky,

                  Imi cer mii si mii de scuze. Nu am citit atenta articolul, si am omis definitia noptii: ” Noaptea neagra a sufletului este momentul in care nu mai simtim legatura cu Divinitatea si punem sub semnul intrebarii chiar scopul calatoriei noastre spirituale.”

                  Eu nu mi-am pierdut niciodata legatura cu Divinitatea, si deci nu pot spune ca m-am aflat chiar atat de in intuneric. In schimb am trait niste clipe deosebite si in urma carora m-am simtit ca plutind in intuneric, nestiind ce sa fac cu informatia primita, si nici pe ce drum sa apuc. Am umplut aici de cuvinte, si in curand n-o sa mai apara decat cate un cuvant pe linie. Poate ar trebui sa gasim o alta modalitate de a comunica.

                  Dumnezeu este in noi tot timpul, si e nevoie de un dram de nebunie, ca sa putem depasi anumite momente.

                  Te imbratisez cu drag,
                  cich

  4. Anita spune:

    Atunci,cand lasam in urma perioada noptii neagre,simtim din plin lumina,caldura sufleteasca,iubirea a tot ce exista.Simtim ca putem darui atat de mult,incat devenim usori,incarcati de iubire si recunostinta.>:D<

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s