Nebanuite sunt caile Domnului

stancaUn om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.
Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia :
– De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit.
Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
“Adversarul” i-a spus:
– De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine.
Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.
– Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?”
Domnul i-a raspuns intelegator:
– Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine… Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice.
Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai.
Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.

Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El. Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc.
“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.” – Arsenie Boca

Acest articol a fost publicat în Metafore terapeutice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Nebanuite sunt caile Domnului

  1. mioly70 spune:

    tare mult imi place. acum am descoperit mai multe. asta e realitatea, dar sa fim constienti la ce auzim.
    dumnezeu sa iti dea sanatate.

  2. Adela spune:

    Minunat aaceasta metafora terapeutica, m-a ajutat sa inteleg unele lucruri din viata mea! Multumesc pentru postare. Va imbratisez,

  3. Luciana spune:

    A devenit o obisnuinta sa ma bucur de rindurile tale incit, de multe ori, uit sa-ti multumesc pentru efortul de a cauta si de a publica ce ti se pare mai interesant. O fac acum. Spor in toata munca ta!

  4. Elena spune:

    Da, intr-adevar minunata aceasta pilda.

  5. Hopequeen19 spune:

    Multumesc, ai adus aminte lucruri ce le uitam adesea. Iti citesc blogul de aproximativ doua luni. Ma bucur ca am gasit (intamplator?!) acest blog. Iti citesc articolele mereu, ma hranesc de fiecare data cand simt nevoia; si ma simt mai bine. felicitari! continua!

  6. grigore spune:

    Este minunata aceasta pilda… acum stau si ma intreb: oare eu cit am inaintat?
    Numai bunu Dumnezeu stie pt. ca El ne cunoaste toate intentiile si gindurile noastre…..

  7. CECA spune:

    Felicitari pentru aceasta minunata postare!
    Multumim, multa sanatate si spor la impins bolovanul :)!

  8. Nina spune:

    Aici e vorba de actiuni efectuate fårå stiinta efectului.
    Noi credem cå ståm pe loc, dar se pare cå nu – evoluåm odatå cu strådaniile noastre. Fericiti acei care stiu a intreba pe Dumnezeu cåci aceia vor primi si råspunsul…

  9. florina spune:

    multumim frumos pentru toate gandurile tale bune! pentru mine, astazi, acesta pilda a mers direct in suflet. o zi minunata alaturi!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s