Maestrul si Lumina

“Într-o seară maestrul se adună cu discipolii şi le ceru să facă un foc ca să stea de vorbă împreună.
– Călătoria spirituală e ca un foc care arde în faţa noastră, spuse. Un om care vrea să aprindă focul trebuie să suporte fumul care-i îngreunează respiraţia şi-l face să lăcrimeze. Aşa e redescoperită credinţa lui.
Oricum, odată ce focul a fost aprins din nou, fumul dispare, iar flăcările luminează toate lucrurile din jurul lor – dîndu-le căldură şi linişte.
– Dar dacă altcineva aprinde focul pentru el? întrebă unul din discipoli. Şi dacă cineva ne ajută să evităm fumul?
– Dacă cineva face asta, este un fals maestru.
Un Maestru este în stare să ducă focul oriunde doreşte şi să-l stingă de cîte ori are chef.
…Şi, din moment ce nu a învăţat pe nimeni să aprindă focul, e ca şi cum i-ar lasă pe toţi în întuneric.”Maktub, Paulo Coelho

Acest articol a fost publicat în Metafore terapeutice și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s