Comoara din sufletul tău

Închipuie-ţi că la naştere primim fiecare o cutiuţă a vieţii cu care ne putem juca. Înăuntru se află piesele unui puzzle.

Fiecare dintre ele reprezintă un aspect al potenţialului nostru. Dacă le priveşti separat nu par să aibă prea mare însemnătate. Dar dacă reuşeşti să o aşezi pe fiecare dintre ele la locul ei, vei obţine o imagine cu ceea ce eşti şi ceea ce poţi deveni.

De cele mai multe ori aceste cutii rămân închise. Limitările impuse de mediul în care trăim şi opiniile celor din jurul nostru sunt cele care primează şi au un important cuvânt de spus asupra cursului vieţii noastre. Nicidecum potenţialul cu care am fost înzestraţi.

Motive pentru care se întâmplă aceasta sunt destule: nu ne-a spus nimeni că ar trebui să facem altfel; avem prea multe lucruri importante de care trebuie să ne ocupăm – trebuie să luăm note bune, trebuie să ne căutăm o slujbă bună, să ne creştem familia, să ne plătim facturile; avem atât de multe distracţii – emisiunile Tv, calculatorul şi internetul, ştirile, bârfele.

A-ţi întoarce privirea spre tine, a deschide cutiuţa şi a încerca să rezolvi acel puzzle nu pare deloc atractiv. E mult mai uşor să alegem varianta de a lăsa pur şi simplu ca viaţa să se întâmple decât să intrăm în joc şi să ne asumăm riscul de a pierde şi de a câştiga.

Dar viaţa nu este despre a pierde sau a câştiga. Este despre alegerea pe care o faci între a lăsa cutia închisă şi a da câştig de cauză soartei sau de a încerca să rezolvi puzzle-ul şi a lucra cu propriul potenţial pentru a vedea câte vise poţi transforma în realitate.

Avem cu ce!”. Cu fiecare nouă zi din viaţa noastră vom avea ocazia să ne descoperim puţin câte puţin şi să ne dezvoltăm în direcţia care ni se potriveşte.

Trebuie doar să fim dispuşi să răscolim prin lada cu zestre pentru a rezolva puzzle-ul.

Autor necunoscut

Sursa: Aici

Acest articol a fost publicat în Metafore terapeutice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Comoara din sufletul tău

  1. Argus spune:

    Intreaga tragedie umana e in spatele afirmatiei: „Nu ne-a spus nimeni ca ar trebui sa facem altfel.”

    Acel cineva stia prea bine de ce noi trebuia sa raminem ignoranti. Intr-adevar, cunoasterea este putere.
    Cine, in aceasta lume care agonizeaza intre lumina si intuneric, are puterea? Acela/aceia ar fi trebuit sa ne spuna.
    Noi nu am „cazut” niciodata (in pacat), ci am fost impinisi. Multi dintre noi au inceput sa-si indrepte fata catre lumina si au realizat de indata ca umbrele ramin undeva in urma si ca razbunarea este inutila impotriva ratacitilor carora puterea le scapa acum printre degete.
    The Greatest Story Ever Told. Noi sintem eroii. Sa traim fericiti si sa ne vedem visele cu ochii in Calea Laptelui si de pretutindeni.

    In ce priveste comentariul lui Shadow: Luca in 17:21 ne destainuie „Ca iata, imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru.”
    Minunat! Daca incepi sa explici afirmatia celor din jur. vei pierde citiva prienteni si vei dobindi citiva dusmani. Multi inca merg cu ochii inchisi, stringind la piept lesul ideilor moarte.

    Solarris, sa-ti aduca adierea vesperala parfumul primaverii si zvonul reninnoirii.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s