Trezirea la fericire in relatii

Frustrarea emotionala in relatie… oare cati dintre noi o traim? Ne indragostim, pornim la drum alaturi de o persoana, facem tot ceea ce putem ca sa-i creem confortul afectiv si emotional, daruim, uneori nu cerem nimic in schimb, desi asteptam in sufletul nostru o recunoastere a eforturilor noastre. Nu intelegem ce se intampla, de ce nu primim in mod firesc o reciprocitate, o recompensa fireasca pentru eforturile noastre orientate catre fericirea celuilalt, cu toate ca, in fiecare zi, daruim din ce in ce mai mult si il inconjuram cu toata dragostea noastra. Suna cunoscut?

Am intalnit si intalnesc multe relatii in care este vorba despre faptul ca unul dintre ei daruieste neconditionat, o face din toata inima si da, probabil ca se asteapta ca la un moment dat partenerul sa simta sa-i ofere la randul lui, confort emotional, afectiv si relational. Dar asta nu se intampla intotdeauna… ci ceea ce se petrece este ca partenerul care a beneficiat de atentia, acceptarea si dragostea neconditionata din partea celuilalt se transforma intr-o persoana pasiva si dezangajata. Uneori, daca partenerul sau intrerupe acest aflux de energie pozitiva si cere ceva si pentru el, cel obisnuit cu tratamentul frumos primit pana in acel moment, are accese de rautate sau de nepasare in care afirma “daca nu-ti convine, pleaca”!

Deci nici vorba de o “recompensa” pentru faptul ca a beneficiat de atatea momente frumoase ci, din contra, transmite mesajul ca daca nu primeste in continuare aceleasi lucruri (sau mai multe), evident fara ca sa ridice vreun deget, atunci il pedepseste pe partener, scotandu-l din viata sa. Mesajul este “daca refuzi sa-mi oferi neconditionat si ai pretentii, atunci nu mai am nevoie de tine”…

Cred ca un astfel de mesaj ne duce cu gandul la un fel de “sclavagism emotional” in care asupritorul cere si nu da inapoi decat firimituri, iar cel care ofera din prea plinul sufletului, ramane pustiit, cu sentimente de neputinta, tristete, dezamagire, furie, si toate acestea doar pentru ca a dorit sa ofere frumosul…

Ce se intampla de fapt? De ce, noi oamenii, nu putem sa apreciem (decat dupa ce pierdem eventual) si sa rasplatim dragostea neconditionata? Care este motivul pentru care atunci cand primim nu stim sa fim recunoscatori pentru asta, ci credem ca ni se cuvine si eventual, prindem incredere si ne transformam in mici tirani: “ma iubesti, deci fa cum vreau eu, daca nu, pleaca”!

Suntem atrasi de persoane cu care relatiile sunt dificile, nesatisfacatoare si care uneori ne pun in pericol sanatatea psihica si fizica. Avem nevoie sa simtim ca luptam pentru cineva, apreciem o persoana doar daca am trecut prin multe suferinte emotionale ca sa ramanem langa ea, valoarea omului de langa noi consta tocmai in costurile implicate pentru a-l mentine in viata noastra. Despre ce vorbim aici?

Dragostea se presupune ca este un lucru frumos, insa apreciem pe cineva doar daca ne face sa suferim, nu daca ne iubeste si ne arata asta. Cu ce ramanem in final este un gust amar, deoarece lucrurile urate, care ne-au cauzat suferinta, nu se uita usor, asa ca, dupa tot efortul depus, tot singuri si neimpliniti ne simtim…

Una dintre explicatiile posibile ale faptului ca nu apreciem bunatatea si dragostea neconditionata este propria imaturitate emotionala, alaturi de iresponsabilitatea relationala. Nu putem aprecia ceva atat de frumos, daca nu avem maturitatea necesara ca sa percepem si sa primim in locul potrivit din sufletul nostru aceste lucruri. Poate ca avem o credinta conform careia partenerul intra in viata noastra si este dator prin faptul ca este indragostit sa se poarte frumos, ca asta este alegerea lui si ca pe noi nu ne obliga asta cu nimic. Este corect ca nu este vorba de “obligatii”, ci este vorba de apreciere si recunostiinta, date de maturitatea emotionala a fiecaruia.

Astfel, in loc sa ne trasformam in fiinte pasive, egocentrice si egoiste, receptori si consumatori de dragoste, sa incepem sa ne orientam si noi catre cel care ne ofera atatea lucruri minunate si sa incepem la randul nostru sa daruim neconditionat. Am citit undeva ca in relatie este minunat daca reusesti sa oferi 70% si sa ceri 30% si ma intreb oare cum ar arata viata fiecaruia dintre noi, viata in cuplurile si in familiile noastre, viata tuturor oamenilor, daca am incepe fiecare dintre noi, in mod constient si matur, sa ne responsabilizam si sa invatam sa daruim?

Suntem co-creatorii propriei vieti precum si a relatiilor noastre, asa ca oricand putem alege fericirea proprie si acelui de langa noi si evitarea suferintei proprii si a celui care ne sta alaturi in viata…

Daruieste!

Sursa: www.ursula-sandner.com
Acest articol a fost publicat în Relaţii și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Trezirea la fericire in relatii

  1. ioan spune:

    O relatie sanatoasa este aia in care doua persoane ce pot functiona afectiv autonom isi unesc fortele intrun act reciproc de mai mult si mai bine pe toate planurile. Doi oameni echilibrati care se simt bine atat atunci cand fac ceva sau pur si simplu cand nu fac nimic. Fiecare sa fie el insusi, dar intai sa fie. Moda consumerista de a face ceva nou chipurile pentru a intretine flacara o vad cel putin comica. Nu este altceva decat amanarea unui sfarsit care aduna angoase si frustrari cu fiecare initiativa de resuscitare. O relatie nu inseamna sa fii clovnul altcuiva de teama ca se plictiseste.

  2. nicola spune:

    FERICIREA IN RELATIE E BAZATA PE ARMONIE INTELEGERE SI LIBERTATEA PARTENERILOR PRIN ACEASTA LIBERTATE DORESC SA SPUN CA NU TREBUIE SA FIE UNUL LIMITA CELUILALT SI INVERS ….DOUA PERSOANE LIBERE CE FORMEAZA UN INTREG…. IAR PENTRU A TREZI FERICIREA E NECESAR SA FACI CEVA NOU SAU SA PERFECTIONEZI VECHIUL PENTRU CA INSASI “MISCARE SPRE UN SCOP” E FERICIRE…. o parere din multele dar eu cred ca aceasta e mai aproape de adevar …….si apropo pentru a avea parte de fericire e nevoie sau ar fi de dorit sa vezi fericirea relatie in partenerul tau indiferent de situatie fie grea fie usoara,indiferent de iti satisface asteptarile sau nu,daca va reuseste acest lucru ambilor relatia voastra va fi foarte foarte foarte buna!!!

    citat: “Daca cineva te iubeste nu asa cum ai dori tu, asta nu inseamna ca acel cineva nu te iubeste cu toata fiinta sa”

  3. T spune:

    De ce tot timpul sunt mintita si tradata?
    de ce mereu imi promite si imi jura ca nu mai face anumite lucruri..si dupa aceea iar le face?

    stiu ca ma iubeste..dar nu indeajuns. :-< ..

    • Solarris spune:

      …pentru a te ajuta sa cauti mai mult raspunsurile in tine, sa te cunosti, sa te intelegi, sa cresti si sa evoluezi.
      atragem intotdeauna oamenii si situatiile cele mai potrivite in raport cu lectiile noastre de viata. si pentru ca nu stiu ce lectii ti-ai asumat sa inveti in aceasta viata, te indemn la introspectie si la cautarea raspunsurilor in acelasi loc de unde au pornit si intrebarile, adica in suflet.

      iubirea nu e ceva ce poate fi masura sau cintarit. ea pur si simplu este! inainte de a astepta sa primim o portie zdravana de iubire din exterior, trebuie sa invatam sa ne-o acordam noua insine, in primul rind.
      daruieste mai mult si vei primi mai mult!
      iubeste mai mult si vei fi iubita mai mult!

  4. ingrid spune:

    putem iubi doua persoane in acelasi timp?

    • Elena spune:

      Eu zic ca putem iubi toata omenirea in acelasi timp…
      Cat despre indragostire, aici am rezerve! Nu cred ca poti fi indragostit de doua persoane in acelasi timp.

  5. Roxana spune:

    Buna ziua … am citit acest articol cu interes intrucat mi se potriveste din pacate … de cateva luni ma aflu intr-o relatie la distanta. Imi vine greu sa renunt la aceasta relatie, in care simt ca eu dau mai mult decat primesc. Incerc sa nu cuantific dovezile de atentie primite dar ma simt de multe ori ignorata. Ma intreb daca nu dau dovada de atasament emotional, dar nu pot sa fiu mai rece, mai distanta. Ma intreb daca relatia mai poate fi salvata. Eu il iubesc si el mi-a spus ca are sentimente pentru mine si simt ca daca as merge mai departe as pierde ceva frumos. Nu stiu cum sa actionez. Oare se pot repara lucrurile intr-o relatie in care unul da mai mult si altul putin? Se mai pot echilibra rolurile? Pana unde ar trebui sa mergi in numele iubirii? Merita sa mai incerci, sa lupti, sau e mai bine ca la primele semne ca ceva nu merge bine sa renunti?
    Imi vin in minte doua citate care parca se bat cap in cap. „Cel care te iubeste nu te va face sa suferi” si „Sa nu cerem cuiva sa ne iubeasca cum vrem noi ci sa apreciem dragostea pe care ne-o ofera in felul sau”.
    Ar trebui sa ma multumesc cu ce mi se ofera, asta insemnand si o doza de incertitudine, sau sa intorc spatele si sa plec din aceasta relatie?

    • Solarris spune:

      roxana,
      cea mai in masura persoana sa ia o decizie in aceasta situatie esti tu si numai tu, indiferent de cite pareri vei auzi venind de la cei din jur, si aceasta deoarece fiecare dintre noi trebuie sa devina responsabil si constient pentru propriile alegeri, sa avem curajul de a ne asculta vocea launtrica care ne va indrepta spre calea potrivita noua.
      fiecare dintre noi are de parcurs anumite drumuri in viata – aceasta insemnind inclusiv relatiile in care sintem implicati si prin care putem constientiza, evolua, invata. nimeni nu iti poate spune cum va arata relatia ta peste 6 luni, un an sau cinci, pentru ca tot ceea ce exista in acest Univers este supus schimbarii.

      ai doar incredere in tine si in deciziile pe care le ei, indiferent unde te vor conduce!

    • mirelat spune:

      Intreaba-ti inima si vei afla raspunsul!

  6. ana spune:

    Referitor la cei care intra in noi relatii, fara a fi vindecat emotional esecul avut in relatiile precedente, fara a-si fi inteles lectiile personale sau de cuplu, iar apoi se intreba de ce scenariu se repeta, si care e vina lor, asta am patit si eu.

    Dupa o relatie destul de indelungata, care a esuat, m-am angrenat intr-o alta relatie. Am crezut ca am trecut peste suferinta provocata, dar a fost doar ca un leucoplast. Dupa o perioada, am realizat ca persoana de langa mine, a reprezentat doar un leucoplast. Inconstient am inceput sa fac exact ceea ce mi-a produs suferinta, cu ceva timp in urma.
    Relatia a esuat… Scenariul s-a repetat, dar acuma din partea mea.

    • Solarris spune:

      tocmai de aceea ar fi intelept sa ne intrebam sufletul care este motivatia noastra cea mai profunda atunci cind intram intr-o relatie.
      partenerul nostru nu treb sa fie cel care sa joace rolul de doctor al sufletului nostru ci, mai degraba este o oglinda care ne reflecta intocmai asa cum sintem si va scoate la iveala – mai mult sau mai putin constient – toate ranile noastre sufletesti, nevindecate de-a lungul timpului sau, chiar, poate scoate la iveala calitati de care poate nu am fost constienti ca le avem.

      relatiile au intotdeauna scopul de a ne face sa constientizam ceva unii prin altii, dar vindecarea depinde in exclusivitate persoanei in cauza.

  7. Oana spune:

    Si totusi, sunt unii dintre noi care o dau in bara rau de tot, desi au o sansa extraordinara. Nu reusim sa iubim.

    Mi-am intalnit sufletul pereche, si fiind atat de asemanatori, ne-am ranit unul pe celalalt in cele mai adanci rani… Nu am stiut sa ne iubim asa cum suntem… Rana care a ramas dupa despartire nu o mai pot vindeca… asa ca pot spera doar sa invat sa iubesc pe cei din jur pe cat pot…

  8. Nu cred ca ai prins adevarata problema aici.
    Atunci cand ceea ce ofera unul din parteneri este din iubire, si nu pentru a te prinde intr-un santaj emotional, efectul nu e de a transforma pe celalalt in egoist. Efectul e de a il molipsi la a oferi iubirea are acest efect secundar se ia.

    Totusi 99% din cazuri oamenii ofera ca sa primeasca, iar asta e o oferta nesincera, iar pe Dumnezeu nu il pacalesti. Astfel ca lectia asta se transforma intr-o relatie cu un partener care nu se va lasa inrobit de stratagema ta constienta sau inconstienta.

    De aici vine acea detaseare inexplicabila a celui ce primeste. Nimeni in viata nu e rau cu tine daca tu gandesti corect. Asta e primul post in care ai aruncat pisica in curtea vecina. Ori te-ai ars la randul tau ori ai privit problema superficial.
    Eu as spune ca daca treci printr-o relatie dezechilibrata analizeza-te atent pe tine. Si daca simti ca nu e lectia ta iesi din aceea relatie.

    • Vio spune:

      Judeci amigo, si nici macar n-ai observat ca postul este un citat preluat.🙂

    • Solarris spune:

      autoarea articolul a surprins o parte din tipologia intilnita in cadrul sedintelor de terapie de cuplu. e o fateta mai putin cunoscuta cititorilor, dar care ne poate ajuta sa facem cunostinta si cu alte parti mai putin scoase la vedere.

      din pct meu de vedere, o relatie de cuplu sanatoasa, corecta si verticala nu prea are de a face cu „inrobirea”, decit in masura in care noi singuri ne consideram inrobiti (sau ego-ul nostru este cel care ii pune eticheta aceasta).

      detasarea in iubire inseamna lipsa de atasamente, de orice fel. poti iubi detasat, dar fara a te lega energetic sau chiar karmic de cel pe care il iubesti. e o adevarata munca, stiu, dar o relatie solida incepe cu aceste aspecte si nicidecum cu dependenta fata de relatie sau de cel / cea pe care iubesti.

  9. Vio spune:

    Daruieste… E usor de spus.
    Imi vine in minte acum o intalnire cu un tip inscris la o scoala orientala, cam dogmatica in opinia mea. Iar el imi vorbea despre iubire. Imi arata ce trebuie sa faci pentru a-i arata altuia ca il iubesti, ca asa invata el sa iubeasca facand lucrurile x,y,z.
    Foarte frumos, dar mie mi s-a parut auto-dresaj. Asta spune cutare maestru ca inseamna sa iubesti pe ceilalti, asta s-a cazut de acord ca inseamna sa iubesti, hai sa facem asta.

    Eu cred ca iubirea vine din tine, nu din auto-dresajul faptelor asa-zis bune. Asa si daruirea. Nu cred ca pana nu ti se deschide sufletul poti cu adevarat sa daruiesti. Cel mult poti sa te auto-dresezi si amagesti ca daruiesti.

    Atata timp cat, chiar si in subconstient, astepti feedback, recompensa, reciprocitate – nu cred ca daruiesti, ci doar incerci sa-ti acoperi un gol in sufletul tau.

    Sunt adeptul cunoasterii sufletului propriu, deschiderii lui, si atunci cred ca totul vine de la sine, nu mai e nevoie de autodresaj, tehnici peste tehnici, scoli peste scoli. Dar pentru asta consider ca e nevoie de o sinceritate 1000% fata de sine. Iar asta nu inseamna deloc putin. De obicei doare si ne ascundem mai mult decat credem (vrem sa credem).
    Succes!

    • Solarris spune:

      vio, problema cred ca vine de mult mai departe, decit se intrevede la o prima abordare.

      daca avem curajul si sinceritatea sa ne putem intrebari de genul: „de unde am preluat anumite idei legate de modul de relationare cu partenerul / partenera?”, „cum am ajuns sa reactionez vis-a-vis de celalalt prin intermediul anumitor scheme emotionale si de gindire?” etc, s-ar putea sa descoperim lucruri foarte adinc inradacinate in noi, pe care le-am dus de-a lungul timpului in spate, fara a ne intreba daca ne apartin sau nu, daca putem scapa de balastul suplimentar sau nu.

      dintr-un alt pct de vedere, cei mai multi intra in noi relatii, fara a fi vindecat emotional esecul avut in relatiile precedente, fara a-si inteles lectiile personale sau de cuplu, iar apoi se intreba de ce scenariu se repeta, si care e vina lor.
      … si uite asa ne trezim ca incepem a cauta mentori spirituali, tehnici diverse, meditatii care mai de care aducatoare de parteneri potriviti in viata noastra, tot felul de invocatii etc, dar fara ca noi sa ne fi pus in ordine din pct de vedere afectiv.

      tehnicile de tot felul nu vor putea echilibra niciodata munca pe care fiecare o are de depus cu el / ea insusi. primul pas de aici incepe.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s