Mastile si ranile sufletului nostru

Procesul evolutiv la care omul este supus, într-un mod mai lent sau mai accelerat, în funcţie de voinţa sa, de cunoaşterea acumulată şi chiar de karma sa, include eliminarea tuturor „măştilor” pe care şi le-a creat din ignoranţă. Aceste măşti nu sunt altceva decât reacţii la ceea ce vine înspre noi, reacţii şi măşti pe care le-am construit cu scopul de a ne aduce iubirea şi aprecierea după care tânjim, uneori fără să ne dăm seama. O persoană care se focalizează preponderent la nivelul reacţiilor nu este centrată în ea însăşi şi nu poate fi fericită câtă vreme pune condiţionări restrictive şi exterioare fericirii sale. De aceea, este important să fim conştienţi de momentele în care suntem noi înşine şi de perioadele când suntem la nivel de reacţie. Astfel vom putea deveni stăpâni pe propria viaţă, fără a ne lăsa conduşi de temeri.

Măştile care corespund unui număr de cinci „răni” importante pe care ni le creăm de-a lungul vieţilor, au fost descrise de Lise Bourbeau în cartea sa Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înşine. În această lucrare, autoarea afirmă:

„Rana interioară poate fi comparată cu o rană fizică pe care o ai pe mână de mult timp, pe care o ignori şi pe care nu ai îngrijit-o cum trebuia. Ai preferat să o bandajezi pentru a nu se mai vedea. Acel pansament este echivalentul măştii. Când cineva te ia de mână cu dragoste, iar tu ţipi: Au! Mă doare!, poţi să îţi imaginezi cât de surprins este celălalt. Oare chiar a vrut să te doară? Nu, deoarece dacă tu suferi atunci când cineva te atinge pe mână, este din cauza faptului că tu eşti cel care a hotărât să nu îşi îngrijească rana. Iar celălalt nu este responsabil de durerea ta. De fiecare dată când ne simţim răniţi, egoul nostru este cel care vrea să credem că celălalt este răspunzător. Practic, încercăm să găsim un vinovat. (…) Cu cât acuzăm mai mult, pe sine sau pe ceilalţi, cu atât se repetă mai mult aceeaşi experienţă. Acuzarea nu serveşte decât la producerea de nefericire oamenilor. În timp ce, dacă privim cu compasiune partea umană care suferă, evenimentele, situaţiile şi persoanele vor începe să se transforme.”

În continuare vom reda caracteristicile personalităţilor, măştile corespunzătoare rănilor, precum şi rănile de care suferim, aşa cum sunt descrise în lucrarea amintită.

Rana de respingere. Cel care sufera din cauza ei se simte respins in fiinta lui si in dreptul sau de a exista. Poate fi o rana care sa se formeze chiar din timpul existentei intrauterine, in cazul copiilor nedoriti sau al celor care s-au incarnat pentru a vindeca aceasta rana de respingere (se vor naste in familii care ii vor respinge, pentru a le da ocazia sa invete din aceasta experienta). Respingerea este o rană foarte profundă, deoarece cel care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi, mai ales, în dreptul lui de a exista. Cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe noi înşine. Această rană apare foarte devreme în viaţa unei persoane – încă de la naştere sau chiar înainte de a se naşte. Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decât doreau părinţii. Rana de respingere este trăită în legătură cu părintele de acelaşi sex. Acest părinte a contribuit la activarea rănii deja existente. Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea. Dacă ai această rană se explică dificultăţile pe care le ai în a te accepta şi a te iubi.

Caracteristici:

– suferi de insomnie din cauza unei activitati mentale prea încarcate
– fugi de o situatie evitând locul în care te afli sau plecând în astral (a fi cu capul în nori),
– negi o situatie, nu vrei sa o vezi în realitate. Poti face acest lucru pentru a te convinge ca persoana sau situatia aceea nu te-a deranjat, emotionat sau atins deloc. Acest gen de control este de obicei inconstient. Este bine sa îi rugam pe cei apropiati sa ne ajute sa descoperim momentele în care fugim negând realitatea.
– negi veridicitatea unui compliment, crezând ca, daca acea persoana te cunostea cu adevarat, nu ti-ar fi facut niciodata acel compliment;
– îti este rusine SA FII ceea ce esti si nu vrei sa fii descoperit asa cum esti,
– te închizi în tine, te abtii sa spui sau sa faci ceva de teama ca celalalt nu te mai iubeste, nu te mai apreciaza.
 

Un lucru important cu privire la· rana de respingere este ca aceasta este întotdeauna activata de o frica la nivelul lui A FI si nu la nivelul lui A AVEA sau A FACE. De exemplu, daca ai de vorbit sau de facut ceva în fata unui public, este posibil sa te pregatesti exagerat de mult si sa nu dormi deloc. Frica ta adevarata nu este aceea ca nu vei face bine lucrurile, ci mai degraba aceea ca vei fi judecat ca fiind nul, daca nu faci prezentarea perfect, în functie de asteptarile celorlalti si, mai ales conform propriilor tale asteptari, de obicei nerealiste. Daca faci parte din aceasta categorie, este foarte posibil sa te controlezi în ceea ce faci si în ceea ce spui, mai ales pentru a fi iubit si pentru a te simti acceptat asa cum esti, în loc sa fii considerat bun de nimic.

Boli sau indipoziţii care se pot manifesta: aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, vărsături, ameţeli, comă, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresii sau sindrom maniaco-depresiv, psihoze.

Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când persoana respectivă se va afirma tot mai mult şi va îndrăzni să ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, dacă i se pare că cineva a uitat de existenţa ei, se poate simţi foarte bine aşa cum e. Va trăi mult mai puţine situaţii în care îi va fi frică că intră în panică.

În spatele măştii de fugar se ascunde o persoană capabilă să facă foarte multe lucruri, cu o bună rezistenţă la muncă, descurcăreaţă, dotată cu o mare capacitate de a crea, de a inventa, de a imagina; cu aptitudini speciale de a lucra sigură; eficientă, se gândeşte la detalii; reacţionează repede; ştie să facă exact ce trebuie în caz de urgenţă; nu are nevoie de ceilalţi cu orice preţ; poate foarte bine să se retragă şi să fie fericită singură.

Rana de abandon. Rana trăită în cazul unui abandon se situează de la început la nivelul lui a avea şi a face, mai degrabă decât la nivelul lui a fi. Rana de abandon este trăită în relaţie cu părintele de sex opus. Cei care suferă de abandon nu se simt suficient de hrăniţi la nivel afectiv. Este o persoană care dramatizează mult lucrurile, cel mai mic incident putând lua proporţii imense. Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va face sperând să obţină în schimb afecţiune sau să primească mulţumiri, să se simtă important. Această atitudine îi aduce însă, adeseori, dureri de spate, deoarece cară în spate responsabilităţi care nu îi aparţin. Dependentul are obiceiul de a se agăţa fizic de persoana pe care o iubeşte.

Caracteristici:

– te prefaci ca esti vesel, bucuros, fericit, pentru a-i face pe plac partenerului,
– te supui nevoilor celorlalti, crezând ca acest lucru te face fericit,
– plângi pentru a primi atentia cuiva,
– îti exprimi o cerere sau o nemultumire pe un ton plângacios,
– îi deranjezi mereu pe ceilalti pentru a primi atentie,
– faci pe victima, adica atunci când îti atragi inconstient probleme,
– povestesti ceea ce ti se întâmpla într-un mod dramatic, exagerând,
– profiti de o boala pentru a-i manipula pe ceilalti, pentru ca cineva sa se ocupe de tine,
– nu îti asculti nevoile, de teama ca celalalt crede ca îl vei abandona,
– începi ceva si renunti înainte de a-ti fi atins scopul, acuzând pe nedrept pe cei care care, în acceptiunea ta, ar fi trebuit sa te sustina,
– simti nevoia de a povesti tot ceea ce ti se întâmpla, la telefon sau direct cuiva,
– te crezi incapabil de a face fata la moartea cuiva drag,
– suporti orice, de teama ca vei fi abandonat, de obicei de un partener sau de un copil,
– nu te poti hotarî sa închei o relatie de teama ca vei ramâne singur, chiar daca stii ca va fi mai bine pentru tine,
– ceri sa fii ajutat, înainte chiar de a verifica daca poti face acel lucru tu însuti,
– întrerupi pe cineva pentru a vorbi de propriile tale probleme,
– crezi ca problemele tale sunt mult mai importante decât ale celorlalti.
 

Boli de care poate suferi: astmul, bronşitele, probleme cu pancreasul/suprarenalele, miopie, isterie, depresie, migrene, boli incurabile sau rare.

Rana de abandon este pe cale să se închidă când vă veţi simţi bine chiar dacă sunteţi singuri şi veţi căuta mai puţin atenţia celorlalţi. Viaţa va deveni mai puţin dramatică. Veţi vrea tot mai mult să începeţi proiecte şi, chiar dacă nu veţi avea sprijinul celorlalţi, veţi continua să le susţineţi.

În spatele măştii dependentului se ascunde de fapt o persoană abilă, care ştie foarte bine să îşi exprime cererile; o persoană care ştie ce vrea, tenace, perseverentă în cererile ei, care nu renunţă când este hotărâtă să obţină ceva, care are talent actoricesc şi ştie să atragă atenţia celorlalţi, veselă, sociabilă, care inspiră bucuria de a trăi, care are capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece se interesează de ei şi ştie ce simt; are calitatea de a-şi folosi talentele psihice cu un scop bun, atunci când îşi controlează temerile; are adesea talente artistice; deşi sociabil, are nevoie de momente de singurătate pentru a se regăsi.

Rana de umilire. Daca suferi de rana de umilire, acestea sunt comportamentele de control cele mai frecvent folosite, atunci când te temi ca vei umili o alta persoana sau ca vei fi umilit sau ca te vei umili tu însuti. Rana de umilire este cel mai adesea trăită în relaţie cu mama, dar se poate să apară şi în relaţia cu ambii părinţi. Mama are un rol important în viaţa celui care sufera de rana de umilire, chiar dacă într-un mod inconştient şi involuntar. Această rană poate fi trăită pe diferite niveluri, în funcţie de ce anume s-a petrecut între vârstele de 1 şi 3 ani.Copilul cu o astfel de rană îşi va crea o mască de masochist. Masochismul este comportamentul unei persoane care găseşte plăcere şi chiar satisfacţie în suferinţă. Acea persoană caută durerea şi umilirea, de obicei într-un mod inconştent.

Masochistul este de obicei hipersensibil, iar cel mai mărunt lucru poate să îl afecteze. La rândul lui, ar face orice ca să nu îi rănească pe ceilalţi. Dintre cele cinci tipologii, masochistul îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi uneori este foarte conştient de ceea ce vrea. Îşi provoacă suferinţă neascultându-le, alimentându-şi rana de suferinţă şi masca. Face orice pentru a se face util. Îi face pe oameni să râdă, însă cea mai mică critică la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat.

Este specialist în a se devaloriza pe sine însuşi. Se vede mai puţin important decât este în realitate. Nu poate să conceapă că ceilalţi îl consideră o persoană specială şi importantă în ochii lor. Tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua asupra sa vina celorlalţi este foarte mare. Atunci când este învinovăţit de ceva, rămâne blocat, neştiind ce să spună pentru a se apăra. Poate să sufere într-atât încât să plece din locul respectiv. Considerându-se vinovat, crede că este de datoria lui să remedieze situaţia.

Caracteristici:

– lasi pe cineva sa te doboare fizic sau psihic, fara sa spui nimic,
– te obligi sa oferi ajutor unei persoane afla teîn dificultate, lasând la o parte propriile tale nevoi,
– te abtii sa spui orice lucru negativ despre o alta persoana,
– te acuzi ca esti nedemn,
– te dezgusta propria ta persoana,
– îi faci pe ceilalti sa râda pe seama ta, umilindu-te,
– îi întorci celuilalt un compliment, considerând ca esti nedemn sa îl primesti si, mai ales, ca celalalt este mai demn, îl merita mai mult decât tine,
– faci totul pentru a parea impecabil în ochii lui Dumnezeu,
– crezi ca trebuie sa alini suferinta celorlalti, a întregii umanitati,
– îi consideri pe ceitalti mai importanti decât tine, crezând ca acestia sufera mai mult,
– te abtii de la placerea fizica, de teama ca vei fi considerata o femeie usoara, de exemplu
– nu îti realizezi o placere fizica, de teama ca vei fi considerat egoist.
 

Boli de care poate suferi: dureri de spate, senzaţii de greutate în umeri, probleme respiratorii, probleme la picioare (varice, entorse, fracturi), probleme cu ficatul, dureri de gât, angina, laringite, probleme cu glanda tiroidă, urticarie, funcţionare proastă a pancreasului, probleme cardiace, intervenţii chirurgicale.

Rana de umilire este pe cale să se vindece atunci când veţi avea timp să vă ascultaţi mai întâi propriile nevoi înainte de a spune da celorlalţi. Când veţi prelua mai puţine responsabilităţi şi vă veţi simţi mai liber. Când veţi fi capabili să vă exprimaţi cererile fără să vi se mai pară că sunteţi enervant şi că îi deranjaţi pe ceilalţi.

În spatele acestei măşti se află o fiinţă îndrăzneaţă, aventurieră, cu multe talente în diverse domenii, care îşi cunoaşte nevoile şi le respectă, care este sensibilă la nevoile altora; capabilă să respecte libertatea fiecăruia; mediator bun, conciliant, care reuşeşte să aducă la normal situaţiile dramatice; căreia îi place să se bucure şi îi face pe ceilalţi să se simtă în largul lor; care este de natură generoasă, altruistă, jovială; care are talent organizatoric şi ştie să recunoască talentele; senzuală, care ştie să se bucure în iubire; care este foarte demnă.

Rana de tradare. Rana de tradare este cea care te determina cel mai mult sa vrei sa îi controlezi pe ceilalti. Acestea sunt diferitele mijloace de control utilizate atunci când îti este teama ca vei fi tradat de catre cineva sau ca vei trada tu pe cineva Sa nu uiti ca ceea ce le faci celorlalti, îti faci de fapt tie însuti. Putem suferi de tradare de fiecare data când exista o încalcare a încrederii, o minciuna, o promisiune nerespectata, lasitate, o lipsa de responsabilitate. Multe persoane care prezintă rana de trădare au suferit datorită faptului că părintele de sex opus nu şi-a respectat angajamentul conform aşteptărilor pe copilul le avea faţă de părintele ideal.

La nivelul comportamentului şi atitudinilor interioare, forţa este o caracteristică comună tuturor persoanelor care au o rană de trădare. Ele sunt foarte exigente cu ele însele şi vor să le demonstreze celorlalţi de ce sunt capabile. Îşi vor reproşa enorm dacă renunţă la un proiect, dacă nu au avut curajul de a merge până la capăt. Le este foarte greu să accepte laşitatea celorlalţi. Fac tot ce le stă în putinţă pentru a fi persoane responsabile, puternice, speciale şi importante. Dintre cele cinci tipologii, aceasta persoana este cel care are cele mai multe aşteptări, deoarece îi place să prevadă totul şi astfel să controleze. El vrea ca totul să se petreacă exact aşa cum a prevăzut şi este plin de aşteptări faţă de viitor. Această atitudine îl împiedică să trăiască momentul prezent şi să se bucure de surprize.

Aşteptările faţă de ceilalţi au drept scop verificarea felului în care fac ceea ce au de făcut, dacă o fac bine sau nu, precum şi verificarea încrederii pe care o poate avea în ei. Este foarte abil în a ghici aşteptările celorlalţi. Deseori, spune sau face ceva în funcţie de aşteptările celuilalt, fără a avea neapărat intenţia de a face ceea ce a spus. Are o personalitate puternică. Îşi afirmă convingerile cu forţă şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să adere la credinţele lui. Îşi formează foarte repede o părere despre cineva sau despre o situaţie şi este convins că are dreptate.

Caracteristici:

– vrei sa ai ultimul cuvânt de spus,
– minti,
– îl întrerupi pe celalalt înainte ca acesta sa termine ceea ce are de spus,
– pastrezi ranchiuna si nu mai vrei sa vorbesti cu celalalt,
– vorbesti tare, ocupând tot spatiul când vorbesti cu cineva,
– nu ai încredere în celalalt, deoarece îti este teama,
– faci totul pentru a fi recunoscut ca o persoana speciala, puternica, capabila,
– ai asteptari, fara sa fi existat vreo întelegere în prealabil,
– îti pierzi rabdarea deoarece celalalt nu se grabeste,
– te enervezi pentru ca lucrurile nu se desfasoara asa cum vrei tu,
– insisti ca celalalt sa fie de acord cu tine, sa adere la ideile tale,
– folosesti o forma de seductie pentru a-ti atinge scopurile,
– îl culpabilizezi pe celalalt pentru ca tu ai uitat ceva sau ai facut o greseala,
– îl supraveghezi pe celalalt pentru ca acesta sa-si îndeplineasca sarcinile asa cum vrei tu,
– îi ceri ceva celuilalt si nu ai încredere în el, te îndoiesti în sinea ta ca acesta poate sa faca acel lucru,
– refuzi sa îti iei un angajament fata de celalalt,
– nu îti asumi responsabilitatea, vrei ca celalalt sa îsi asume greseala sau neglijenta ta,
– îl ridiculizezi pe celalalt încercând sa îl schimbi,
– refuzi sistematic sfaturile celorlalti,
– cauti sa îl intimidezi pe celalalt,
– te îmbufnezi pentru a-ti atinge scopurile, pentru a obtine ceea ce vrei,
– tipi sau îl ameninti pe celalalt,
– încerci sa îti impui felul tau de a face lucrurile,
– iei o decizie pentru celalalt, fara sa îi ceri parerea.
 

Bolile de care poate suferi o persoană din tipologia dominator sunt: agorafobia, dureri articulare (mai ales la nivelul genunchilor), boli care semnifică pierderea controlului asupra anumitor părţi ale corpului – hemoragii, impotenţă, etc., paralizie (dacă ajunge într-o situaţie de neputinţă totală), probleme la nivel digestiv (stomac, ficat), diverse tipuri de inflamaţii, herpes.

Rana de nedreptate

Voi încheia cu rana de nedreptate, care este traita de catre cei care sunt perfectionisti si care se acuza foarte usor. Urmatoarele mijloace de control sunt folosite fata de sine însusi si fata de persoanele de acelasi sex. Acestea sunt comportamentele pe care le ai atunci când îti este teama ca cineva va fi nedrept fata de tine sau ca tu vei fi nedrept (sau imperfect) fata de cineva sau fata de tine însuti.

O persoană care suferă de “rana de nedreptate” este o persoană care nu se simte apreciată la justa ei valoare, nu se simte respectată sau crede că nu primeşte ceea ce merită. Cineva poate, de asemenea, să sufere de rana de nedreptate şi când primeşte mai mult decât consideră că merită.

Copilul foarte mic, care s-a simţit respins dintr-un motiv sau altul, va încerca să nu mai fie respins, fiind cât mai aproape de perfecţiune. Copilul trăieşte această rană mai ales în relaţia cu părintele de acelaşi sex. După câţiva ani, în ciuda eforturilor lui de a fi perfect, nu se simte iubit şi consideră acest lucru ca fiind nedrept. În consecinţă, ia hotărârea de a se controla începând din acel moment şi de a deveni perfect, astfel încât nimeni să nu îl mai respingă vreodată. Astfel îşi blochează sentimentele, lucru care îl ajută să nu se mai simtă respins.

Dintre cele cinci caractere, aceasta persoana are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa braţele şi astfel îşi blochează energetic regiunea plexului solar. Când un rigid devine emoţionat, nu vrea să arate acest lucru, dar ne putem da seama după tonul vocii, care devine sec şi inflexibil. Când este întrebat ce mai face, va răspunde invariabil: foarte bine! Rigidul caută dreptatea şi justeţea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, caută mereu să fie corect. Pentru el este foarte greu să înţeleagă că, acţionând într-un mod perfect, conform propriilor criterii, poate fi în acelaşi timp nedrept.

Cel care suferă de nedreptate este mai înclinat să simtă invidie pentru cei care au mai mult decât el şi care, în opinia lui, nu merită. De asemenea, poate fi convins că ceilalţi îl invidiază când el are mai mult decât ei. Vrea să se asigure că este demn de ceea ce primeşte. Gelozia este trăită mai mult de către fiinţele din tipologia dependent sau dominator. Religia poate avea un efect mai mare asupra unui rigid decât asupra celor care prezintă celelalte răni. Binele şi răul, corect-incorect, sunt noţiuni importante pentru el. Aceste sunt şi principiile după care îşi ghidează viaţa.

Caracteristici:

– nu îti respecti limitele si ceri prea mult de la tine,
– te prefaci ca totul este bine, desi nu este asa,
– te justifici, deformând adeseori realitatea,
– refuzi sa primesti ajutor, crezând ca te vei descurca mai bine singur,
– nu vrei sa îti dezvalui sentimentele,
– îti refulezi lacrimile si îti ascunzi plânsul,
– îl judeci pe celalalt ca fiind prea sensibil,
– revizuiesti de mai multe ori ceea ce ai facut,
– începi de mai multe ori acelasi lucru,
– îl întrerupi pe celalalt, considerând ca ideile lui nu sunt corecte,
– vrei ca ceilalti sa îti spuna ca ceea ce faci tu este perfect,
– vrei sa ai o solutie rapida, imediata, la o anumita problema, înainte sa ai timpul necesar de a o analiza sau a gasi cauza acelei probleme,
– îl judeci sau îl acuzi pe celalalt ca a actionat nepotrivit,
– vrei sa ai dreptate, crezând ca tu detii raspunsul corect,
– devii furios, într-o situatie pe care o consideri nejustificata,
– te critici foarte sever, crezând ca astfel lucrurile se vor ameliora,
– te autodistrugi sau te subestimezi atunci când realizezi ceva,
– nu vrei sa primesti nimic din partea celuilalt, de teama ca vei ramâne dator acelei persoane,
– spui da, desi vrei sa spui nu, de teama sa nu fi nedrept, insensibil,
– te privezi de o placere, crezând ca nu o meriti,
– te fortezi sa zâmbesti sau sa râzi,
– nu vrei sa te opresti din munca, de teama ca vei fi considerat lenes,
– îti dai dreptate, desi de fapt tu vrei altceva si nu îti asculti inima,
– îl culpabilizezipe celalalt ca nu este responsabil,
– te abtii sa îti arati furia,
– nu îti acorzi dreptul ,de a fi fericit, daca cineva apropiat nu este fericit.
 

În cazul ultimelor doua rani este posibil sa fie mai dificil sa recunoastem comportamentele de control, deoarece ego-ul persoanelor dominante sau rigide este mai puternic. Este vorba despre doua tipuri de rani puternice, care determina reactii mai rapide si mai intense. Cu cât ego-ul nostru este mai puternic, cu atât puterea lui este mai mare în a ne face sa credem ceea ce vrea el, ca de exemplu, sa ne faca sa credem ca noi avem dreptate si nu ceilalti.

Bolile de care poate suferi o astfel de persoană: anchilozare, tensiuni musculare, epuizare fizica şi mentală, tendinite, artrite, bursite, torticolis, constipaţie, hemoroizi, crampe, probleme ale circulaţiei sângelui, varice, piele uscată, acnee, psoriazis, probleme hepatice, nervozitate, insomnie, probleme de vedere.

Rana de nedreptate este pe cale să fie vindecată dacă vă permiteţi să fiţi mai puţin perfecţionişti, să faceţi greşeli fără să fiţi furioşi sau critici. Dacă vă acordaţi dreptul de a vă arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să vă pierdeţi controlul şi fără să vă fie teamă de judecata celorlalţi.

În spatele rigidului se ascunde o persoană creativă, care are multă energie şi o mare capacitate de muncă. Această persoană este ordonată şi excelentă pentru o muncă ce necesită precizie; este atentă, foarte dotată pentru a se ocupa de detalii; are capacitatea de a simplifica, de a explica foarte clar când predă altora; este foarte sensibilă, ştie ce simt ceilalţi, verificându-şi propriile sentimente. Ştie ce trebuie să cunoască la momentul oportun. Găseşte persoana potrivită pentru o anumită sarcină şi cuvintele potrivite când are de comunicat ceva. Este plină de entuziasm, de viaţă, dinamică. Nu are nevoie de alţii pentru a se simţi bine. La fel ca şi fugarul, în caz de urgenţă ştie ce să facă şi face acel lucru singură. Reuşeşte să facă faţă situaţiilor dificile.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dezvoltare personală și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Mastile si ranile sufletului nostru

  1. dana zice:

    Ce fenomen complex pare sa fie aceasta purtare de masti…
    Incepind cu anii copilariei ,mai degraba ca o reactie a subconstientului, si continuind apoi pe parcursul vietii …Pina la momentul in care sa devina o activitate inclusiv a constientului dobindim experienta,dexteritate si chiar ne modificam interior.
    As spune acum ca purtarea mastii face parte din noi, sunt masti pe care se pare ca le-am purtat pe parcursul vietii fara sa bagam prea mult de seama. Putem sa realizam pina la un punct ce ni se intimpla.
    Problema e cat si cum si cand avem puterea sa distingem lucrurile, cat de avizati suntem, cat de pregatiti.
    Am recunoscut cu uimire situatii familiare, masti pe care le-am purtat sau pe care uneori poate ca le mai port.
    Am afirmat ca nu imi plac mastile dar realizez ca ma refeream la cele pe care ni le confectionam cu pricepere deja in mod constient.
    Ce simplu suna fii natural, fii tu insuti. In realitate s-ar putea sa fie mult mai greu.Cine esti tu de fapt?Esti cel care se simte bine cu sine,cu cei in mijlocul carora traieste,cel care iubeste frumos ,firesc,fara sa-si limiteze sinele.
    Foarte interesanta prezentare.

  2. Delia zice:

    Imi place foarte mult articolul, eu am avut destule experiente variate care m- au adus la un moment dat in pragul unor afectiuni deloc demne pentru varsta mea…pietre la rinichi, hernie de disc. si cred in aceasta corespondenta a unor canale energetice blocate, este o explicatei perfect adevarata. totul este energie, noi suntem energie, iar atunci cand nu suntem in concordanta cu ceea ce ne cere sufletul( in cazul in care nu ne ascultam pe noi insine si mai ales in cazul in care societatea ne duce catre drumuri gresite), noi vom bloca aceste energii, iar blocarea lor duce catre anumite suferinte…

  3. EO zice:

    Niciodata nu am putut suferi generalizarea. Chiar daca, uneori, ea incearca sa fragmenteze in dorinta de a-si da dreptate, aratand parsiva ca nu e generalizare.
    Astfel de lucruri, scrise si gandite asa, fac omul a aparea ca si cum e goblenizat cu ajutorul PHP-ului, MYSql sau Javascript. Ca si cum, orice ar face, el se va incadra la unul dintre „sortimente”.
    Eu cred ca omul are un fel de aura de situatii care, conectate – o forma de arta! – dau un cu totul altceva decat „programat”. Tocmai asta e frumusetea omului, ca oricum ar fi programat, ranit sau nu, el nu ca se va abate, ci va improviza o situatie, intr-un anumit punct, cu totul si cu totul noua!
    Ne va spune generalizarea, tratand-o ca pe un personaj: da, cu mici abateri de la mine, de la vrac, tu tot te incadrezi undeva. Si incepe sa croseteze un cadru general si pentru cadrul subiacent.
    Dar nu generalizarile trag omul dupa ele, ci omul le trage pe ele, in dorinta catorva de a face stiinta din rani.

    • Solarris zice:

      esti binevenit, EO, oricind aici si ori de cite ori vei simti nevoia…

      fragmentul redat se doreste si o invitatie la lectura cartii respective si un inceput de calatorie pe drumul vindecarii interioare.
      poate fi un drum sinuos si nu intotdeauna comod, in care sa descoperim ca nu „suferim” multe nici la noi, nici la ceilalti, ca ne respingem cu incapatinare si lipsa de iubire, ca nu ne-am impacat cu trecutul, dar poate ca tocmai acest moment este primul pas constient pe care ar treb sa il facem spre a ne reintregi.

    • eu zice:

      salut, din pacate noi atragem generalizarea uneori poate din dorinta inconstienta de a apartine unui grup, unei idei.

      sunt de acord cu tine ca in momentul in care suntem in legatura cu Dumnezeu se va manifesta omul care nu poate fi incadrat in tipare, omul creativ.

  4. Antoneta zice:

    Aş putea spune ca din toate rănile am câte un pic. E tare bun articolul.
    Cu simpatie,
    Antonica

  5. ecaterina zice:

    Draga Solaris,
    si eu m-am recunoscut in 2 masti, cred ca una dintre ele este masochistul, si rana de respingere.
    ma straduiesc, dar nu vad limpede, citesc cu drag postarile tale si incerc sa le si inteleg, iti multumesc pentru prietenie.

    • Solarris zice:

      incearca sa citesti si cartea pt ca fiecare rana e descrisa mult mai in amanunt decit fragmentul redat de mine pe site.
      …si atunci vei intelege si mai multe.

  6. Liliana zice:

    Draga Solarris, cred ca recunosc „rana de tradare” la fiul meu (pe care l-am abandonat cind avea 10 ani si a fost un copil nedorit la inceputul sarcinii), totusi neuitind sa-i spun mereu ca il iubesc si ca inseamna foarte mult pentru mine; nu ne spui nimic despre „rana de tradare este pe cale de vindecare cind…”, eu dorind enorm de mult sa-mi recuperez greseala fata de el, in primul rind rugindu-ma in fiecare dimineata pentru el si greselile mele!
    Ce as mai putea sa fac pentru a-mi recupera macar, macar partial greseala si a-l face sa devina un om care fie sigur ca mama lui, totusi il iubeste enorm de mult?
    Multumesc foarte mult pentru toate informatiile care ni le furnizati pentru binele nostru spiritual!

    • Solarris zice:

      draga liliana,

      daca dai click pe titlul cartii mentionat in articol (e scris cu verde), vei avea ocazia sa citesti integral intreaga carte a Lisei Bourbeau, unde sint prezentate mult mai detaliat aceste 5 tipologii umane. de altfel, iti recomand a citi toate cartile pe care aceasta autoare le-a scris, caci sint convinsa ca vei afla mult mai multe raspunsuri decit as putea-o face eu intr-un simplu comentariu.

      dintr-un alt pct de vedere, atit pt tine, cit si pt fiul tau este f important sa recladiti relatia in termeni corecti si durabili (rolul tau e f important aici, in cazul in care iti doresti ca acest copil sa vindece inca de acum aceasta rana sufleteasca si sa nu o duca mai departe, atunci cind va fi adult). fa tot ce iti sta in putinta ca acest copil sa fie cu tine si sa-i fii alaturi sufleteste, nu numai fizic (nu reiese din ce ai scris daca locuieste cu tine sau nu).
      este posibil ca acum sa nu inteleaga toate motivele care te-au indemnat in trecut sa iei anumite decizii, dar daca vei putea sa ii dai suportul emotional de care are nevoie, daca vei comunica cu el cinstit (el are nevoie sa stie adevarul tau si sa nu traiasca din presupuneri si fantasme specifice virstei), deja ai facut un pas important. relatia voastra are nevoie de timp pt a se reconstrui, de multa rabdare si consecventa din partea ta, de prezenta ta ca si mama linga el.

      ca sa il poti poti ajuta sa se vindece sufleteste, in primul rind e nevoie sa te vindeci tu (simt ca inca te apasa trecutul si consecintele lui). nu poti ajuta pe cineva pina tu nu esti cea care si-a oferit tot ajutorul pt vindecare. alaturi de rugaciuni, indraznesc sa iti sugerez spovedirea la un preot; acest lucru te-ar putea ajuta mult la nivel spiritual si in procesul de vindecare pe care deja ai pasit.
      vindecarea este posibila atit timp cit vei pasi in continuare pe acest drum!

      …si sa ai mereu incredere in puterea iertarii, chiar daca ia timp! e cea mai sigura cale…

      cu mult drag…

  7. Nety zice:

    Cred ca sufar de boala respingerii, inca din viata intrauterina am fost un copil nedorit, simt adresea acest lucru si din aceasta cauza am o relatie „tensionata” cu mama mea.
    Sunt costienta de acest lucru, ma lupt cu mine ptr a o ierta, dar adevarata dragoste – chiar daca exista, nu reusesc sa o simt.

    • Solarris zice:

      iertarea incepe sa apara din momentul constientizarii, dar si atunci cind incetam a-i mai judeca pt ceea ce au facut – cu voie sau fara voie – in trecut.
      sint sigura ca mama ta te iubeste in adincul sufletului ei, chiar daca nu o spune sau chiar daca nu-ti arata.

      tu, facind deja primul pas spre iertare, poti accelera procesul iertindu-te pe tine, in primul rind, pt ca ai judecat, dar si pe ea – oare o discutie ca de la suflet la suflet, cu dragoste si cu intelegere din partea amindorora, ce crezi, v-ar ajuta? fa tu primul pas spre ea caci te va ajuta sufleteste f mult.

      mai gindeste-te la ceva, nety: sint oameni care si-ar dori sa se mai bucure de prezenta parintilor, dar acestia nu mai sint in viata. acei oameni nu mai au la cine sa cere iertare. imagineaza-ti pt o clipa ce e in sufletul unui om care nu mai poate spune: „iarta-ma si te iert, mama!”

  8. floare.demai zice:

    …Este binevenit acest articol. Iti multumesc pentru tot suportul informational pe care ni-l oferi!

    La facultate am invatat ca personalitatea umana este o suma de masti pe care le alegem in functie de mediul in care ne aflam: intr-un fel ne dezvaluim acasa, in familie, in altul la serviciu. Pentru prieteni purtam o masca, pentru cunostinte, alta. Toate trairile noastre se exteriorizeaza sub forma unor masti. Avem chipul mai luminos sau mai intunecat, mai destins ori mai incordat, in functie de nivelul de ractie la care ne aflam, asa cum se afirma in articol.

    E mai greu atunci cand sufletul nostru oboseste si mastile interfereaza.
    Atunci te citim pe tine, blog-ul tau, tragem aer in piept si mergem mai departe!

    Multumesc, Solarris!

    • Solarris zice:

      in momentul in care sintem in acord cu sufletul nostru, cind stim sa auzim si sa intelegem exact ce incearca sufletul sa ne comunice, cind ne asumam responsabilitatea pt ceea ce sintem in mod real, toate mastile pe care le-am construit si le purtam, cad automat, una cite una!

      …dar pt asta avem nevoie sa ne identificam corect mastile, sa vindecam cauzele din spatele fiecarei dintre ele si sa indraznim sa fim noi insine. pasul spre libertatea interioara include, mai intotdeauna, vindecare emotionala.

      sufletul oboseste atunci cind joaca roluri care nu sint in acord cu menirea pe care o are, cu scopul pe care si l-a ales, atunci cind a ales sa fie aici. e poate un semn ca e nevoie sa ne regasim si sa-i daruim linistea de care are nevoie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s