De ce nu ne vindecam si cum o putem face?

vindecareCartea De ce nu ne vindecam si cum putem sa o facem? a autoarei Caroline Myss, porneste de la conceptul de “ranologie”, un concept inventat de catre autoare, pentru a numi acel simptom/boala care se manifesta la oamenii care isi folosesc ranile/traumele/evenimentele nefericite din viata/supararile pe care le traiesc, pentru a-i manipula pe ceilalti, pentru a provoca simpatia si compasiunea, pentru a obtine putere asupra celorlalti, pentru a putea conduce si pentru a li se permite sa actioneze intr-un mod dezagreabil si sa fie iertati.

Acesta este un proces foarte important, din cauza caruia nu ne vindecam – definirea si identificarea noastre cu ranile noastre. Din aceasta cauza, foarte multi oameni aflati in mijlocul unui proces de vindecare, se simt, in acelasi timp, blocati. Ei se straduiesc sa se confrunte cu ranile lor, lucrand constiincios ca sa dea un sens experientelor si traumelor groaznice din trecut si practicand intelegerea cu compasiune a altora, care impartasesc propriile rani. Dar ei nu se vindeca. Si-au redefinit vietile in jurul propriilor rani si al procesului de a le accepta. De fapt, ei sunt blocati in propriile rani. Important de stiut este insa ca noua nu ne este dat sa ramanem raniti. Daca ramanem blocati in puterea propriilor noastre rani, ne blocam propria transformare.
De cele mai multe ori, oamenii nu se vindeca pentru ca, la nivel constient sau inconstient, ei au mai multa incredere in modele de credinte foarte puternice, care intra in conflict cu vindecarea, decat in abilitatea lor de a se vindeca.

Iata principalele mituri despre vindecare:

1. Viata mea este definita de rana mea

Este imposibil sa ramii neinfluentat de o istorie personala ce contine suferi rani emotionale sau psihice. Multa lume ajunge sa creada ca vietile lor sunt doar o compilatie de rani psihice, pentru care simt ca pot sa faca putin ca sa le vindece. La sugestia ca se pot elibera de ranile lor, astfel de oameni raspund deseori: Tu nu intelegi. Eu n-am mai fost niciodata la fel, de cand mi s-a intamplat acel lucru. Cum as putea sa schimb acum asa ceva? este greu de renuntat la acest mit, pentru ca el este foarte util: ne permite sa simtim ca orice esec sau lipsa de realizare a noastra reprezinta vina altcuiva. Singura cale de eliberare din stransoarea acestui mit, este sa ne asumam mai multa responsabilitate pentru calitatea vietii noastre. Cand ne surprindem zicand sau gandind: As fi putut sa…., dar trecutul meu ranit m-a impiedicat sa realizez asta, atunci sa facem ceva sa incepem sa realizam acel vis imposibil.

Iata cateva intrebari pentru autoexaminare, pentru a vedea daca alimentati acest mit:

Gasiti scuze pentru faptul ca nu faceti mai multe lucruri pozitive cu viata voastra?
Obisnuiti sa comparati istoria ranilor voastre cu ale altor persoane? Daca da, de ce?
Daca va simtiti mai ranit decat altcineva, va face acest lucru sa simtiti ca primiti mai multa forta?

2. A fi sanatos inseamna a fi singur

Multi oameni cred ca, odata vindecati, vor fi vindecati pentru totdeauna – si astfel, odata cu refacerea sanatatii, nevoia de sprijin emotional si psihologic se va evapora cumva cu totul. Oamenii care se vindeca si care sunt vindecati au nevoie de companie si de prietenie, ca toti ceilalti. Boala si suferinta nu sunt o conditie pentru prietenie.

Va este teama ca, daca va vindecati, grupul vostru de sustinere va va abandona sau va va arata mai putina compasiune?
Atunci cand va vizualizati ca fiind vindecati, sunteti singuri in incapere?
Vedeti ranile emotionale ca pe un mijloc de a va lega de o alta persoana, iar vindecarea inseamna ca trebuie sa va despartiti de acea persoana?

3. A simti durere inseamna a fi distrus de durere

E normal sa credem ca durerea este ceva negativ. Durerea este si un invatator, care ne indica sa fim atenti cu corpurile noastre, sa renuntam la comportamente si situatii in care suntem slabi si sa adoptam unele in care dam dovada de integritate si forta. Studiati-va pe voi insiva. Luati aminte la cate ganduri si atitudini dureroase adoptati zilnic. Notati-le, ca sa le vedeti clar si sa va dati seama de ravagiile cumplite pe care le pot aduce in corpul vostru. S-ar putea sa va dati seama ca zaboviti asupra unor imagini dureroase despre sine, sau in credinte de viata pline de durere. Ati putea ajunge la concluzia ca ce suportati nu e durerea voastra, ci necazul altora, pe care vreti sa ii protejati.

Va ganditi totdeauna la durere ca fiind un dusman?
Ati invatat vreodata ceva din durerea fizica? Daca da, ce?
Ca sa treceti peste durere, sunteti mai inclinati sa luati medicamente chimice, sau sa folositi meditatia sau o alta disciplina interioara?
Ati fost candva dependent de calmante sau de somnifere?

4. Toate bolile sunt rezultatul negativitatii, iar noi suntem vatamati in esenta noastra

Totusi, la radacina bolii nu se afla intotdeauna modele negative, iar vina pentru nereusita de vindecare n-ar trebui cautata neaparat in experientele negative din trecut, sau in credintele negative sadite adanc in inconstient. Vindecarea bolilor s-ar produce mai usor, daca ne-am investiga trecutul, cautand atat tiparele negative, cat si cele pozitive. Cand oamenii isi concentreaza atentia doar pe tiparele negative, tot ce este bun in ei si invietile lor poate fi eclipsat.

Sunteti intotdeauna in cautarea a ceea ce ati facut ca sa va meritati boala?
Credeti ca, pana nu veti descoperi unde ati gresit, nu veti reusi sa va vindecati?
Va treziti ca retraiti experientele negative din trecut, crezand ca in acest fel, de fapt, intensificati procesul de vindecare?

5. O schimbare reala este imposibila

Motivul pentru care credem ca schimbarea este imposibila este simplu: nimanui nu-i place schimbarea si nimanui nu-i place sa se schimbe. Chiar si in situatiile foarte grele, noua ne place ca totul sa ramana asa cum stim, neschimbat. Credem ca raul pe care il stim este mai bun decat cel pe care nu-l stim – astfel privim procesul de schimbare cei mai multi dintre noi. Adevarul este ca schimbarea si vindecarea sunt unul si acelasi lucru. Ele sunt compuse din aceeasi energie si noi nu putem sa cautam vindecarea unei boli, fara ca mai intai sa ne uitam care modele de comportament si atitudini din viata noastra trebuie sa fie modificate. Pentru asta e nevoie de actiune – iar actiunea aduce cu sine schimbarea. Nu e o sarcina usoara, caci nu ne place sa ne cufundam in partea noastra intunecoasa si nu ne place sa scoatem la lumina fricile si trasaturile negative.

Se intampla sa va ganditi la schimbare, mai mult decat sa actionati decat ca s-o infaptuiti?
Va imaginati intotdeauna ca schimbarea va fi mai degraba neplacuta si deprimanta, decat aventuroasa sau captivanta?
Credeti ca schimbarea este ceva care va face sa va simtiti viata ca scapata de sub control si haotica?

In partea a doua a cartii suntem ajutati sa intelegem cum sa aplicam cu succes anumite tehnici de vindecare in viata noastra. Pentru aceasta, este nevoie sa fim permanent constienti de faptul ca nici o problema nu este rezolvata la nivelul la care a aparut; pentru a gasi o solutie, trebuie sa urcam la un nivel superior. Aceasta carte ne invata cum sa urcam la un nivel superior, de la care sa avem acces la cheia vindecarii noastre totale.

“La nivel fizic, invatarea unui lucru prin boala este, in mod evident, un proces mult mai anevoios decat invatarea prin citirea unei carti. Dar, la nivel simbolic, ambele devin simple experiente, prin care invatati.
Trebuie sa va obisnuiti sa va vedeti propria boala in felul in care v-ati vedea mergand inapoi la scoala. De fapt, atingerea unei stari de detasare a mintii – chiar si numai pentru cinci minute pe zi – este atat de pretioasa, incat poate sa-i insufle corpului vostru energia echivalenta a sase luni traite in speranta veritabila.
Nu lasati oprelistile pe care le traiti astazi sa va influenteze ceea ce ati putea trai maine.

Orice este posibil, iar Cerul asculta tot timpul!”

Acest articol a fost publicat în Psihosomatica bolilor și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la De ce nu ne vindecam si cum o putem face?

  1. cristina spune:

    E atat de adevarat si pare atat de usor..dar e atat de greu sa te vindeci..

  2. Cristina spune:

    Ar trebui sa ne mai gandim mai mult sau mai putin la faptul ca am implinit fiecare o anumita varsta ,ca am crescut in familii de unde am fost invatati sa adoptam un anumit fel de gandire si daca acesta nu corespunde sufletului, ajungem sa se creeze un dezechilibru energetic in corpul nostru,ca mai apoi sa se transpuna in diferite boli.
    Daca nu reusim sa ne debarasam de anumite tipare (daca nu le constietizam ca mai apoi sa ne debarasam de ele) si le adoptam desi nu se potrivesc sufletului nostru, acestea isi pun amprenta. Constientizarea tiparelor nepotrivite noua,intelegerea lor,IERTAREA tuturor ,,factorilor,, care au dus totusi la formarea personalitatii noastre,adoptarea tiparelor proprii prin gandire pozitiva, prin dragoste fata de tine insuti ca persoana si a TOT ce te inconjoara,prin gandirea ca atatia ani ti-ai bombardat mintea si corpul cu gandire negativa ,prin stima de sine scazuta ,prin autocritica,neincredere in propria persoana ,prin faptul ca suntem urati,grasi…nemultumiti de cum aratam sau cat de saraci suntem,ca e momentul sa spui STOP!!!

    TU TRAIESTI IN ARMONIE CU TINE SI TOT CE TE INCONJOARA ,CA ESTE TIMPUL SA ITI MULTUMESTI CA TE-AI SUPORTAT ATATIA ANI FACANDU-TI RAU PRIN GANDIREA CARE TI-A FOST DE CELE MAI MULTE ORI INSUFLATA DE CATRE ALTIISI MAI APOI ADOPTATA DE TINE,CA TU PENTRU TINE ESTI CEL MAI BUN PRIETEN SI TE IUBESTI SI TE ACCEPTI ASA CUM ESTI,CA IN FIECARE ZI SA MULTUMESTI BUNULUI DUMNEZEU/UNIVERSULUI,CA-TI INGADUIE SA PRIVESTI CERUL SI SA TRAIESTI.
    Este pur o parere pesonala,a unui om care a trait experiente pt a intelege ca esti ceea ce gandesti si ca in fiecare zi invata sa se cunoasca si sa se accepte asa cum este.Va iubesc si va imbratisez cu LUMINA, DRAGOSTE,CREDINTA SI SPERANTA.
    Cristina G.

  3. nico.marza spune:

    a iubi pur si simplu este un dar de la Dumnezeu trebuie sa vrei si apoi o sa poti

  4. ELENA spune:

    da . bun subiect vindecare…
    dar bolile incurabile genetice din neam , boli vizibile nu ascunse , maladii care pt ele nu exsta nici un remediu, nici terapie?
    cum puteti spune ca se pot vindeca stagna sau ameliora, din moment ce lumea te priveste ca pe o broasca raioasa, si te intreaba cei cu bubele astea?
    cum se simte persoana in cauza oricat de optimista ar fi si cat ar incerca sa ignore privirile la oameni, ca doar boala e vizibila si oamenii nu stiu ca nu e tratabila, dar imuna…?
    deci le e frica sa se apropie de persoana in cauza de frica sa nu se ea boala…
    sa te vindeci singur? ma faci sa rad…
    sa gandesti pozitiv sant de acord si ai dreptate nimeni nu o poate face in locul celui bonlav .
    dar uneori ai nevoie de acest sprijin moral daca nu altfel…
    boli netratabile exista multe , care cu stiinta inaintata nu s-a descoperit antidot… cine este in cauza intelege durerea celui ranit
    cu respect elena

    • Solarris spune:

      cit timp vom privi boala ca pe un inamic si nu ca pe un prieten care are sa ne transmita ceva foarte important despre noi insine, atunci e va fi greu sa credem ca orice boala se poate vindeca sau stagna.
      boala trebuie inteleasa – in ultima instanta – ca pe un semnal ca ceva nu functioneaza bine la nivel de mental (modele sau tipare de gindire), emotional sau spiritual. si atunci ar treb sa incepem sa ne cercatam adinc sufletul pt a afla raspunsurile, caci orice boala are intotdeauna in spate o cauza spirituala.

      …si orice nu vom accepta legat de noi insine, e greu de presupus ca vor accepta ceilalti, atit timp cit ceea ce e in interior este si in exterior.

      vindecarea reala vine, in principal, pe doua cai importante: Credinta si munca individuala la nivel interior.
      celelalte variante sint doar adjuvante, caci adevaratele minuni nu le fac oamenii, ci Dumnezeu!

  5. rodica spune:

    Exercitii frumoase de gandire…
    Nu cred ca exista oameni care sufera de vreo boala vatamatoare, ca sa nu ii spun incurabila, care ar pregeta sa puna in fapt aceste exercitii de autovindecare…
    Asadar sa continuam sa exersam gandirea pozitiva si introspectia, rezultatele …sunt relative, totusi…

    • Solarris spune:

      rezultatele sint relative in masura in care noi le lasam sa fie relative.
      munca interioara e asemeni oricarei alte munci pe care care o desfasuram in viata: trebuie stiut cum, in ce fel, cind si pt ce o faci.
      … iar factorii externi te afecteaza doar in masura in care ii lasi sa te afecteze / indeparteze de la drumul tau.

      • rodica spune:

        Am citit raspunsul la comentariul meu, multumesc pt.promptitudinea lui.
        Cat ai exersat acest tip de gandire, banuiesc ca rezultatele practice sunt mai degraba…un rasfat mental.
        Nu ii contest valoarea, dar am dubii ca te poti ameliora, cu atat mai putin vindeca, practicand autosugestia sau un anume tip de disiplina mentala.
        Sigur ceva iti “scapa” tie, celui care te aventurezi pe aceasta cale, iar cand nu ai rezultatele scontate… dai vina ca nu ai patruns indeajuns fenomenul. Altminteri ar falimenta energoterapeutii si medicina, in general, daca ar fi viabila teoria aceasta si altele asemenea!

    • Solarris spune:

      inainte de a incepe sa devina un mod de viata, treb inceput de undeva… cu pasi mici, zi dupa zi, asemeni unui copil care incepe sa invete sa mearga.
      ar fi absurd si iluzoriu sa credem ca modificarea stilului nostru de a gindi sau simti se poate face peste noapte.

      …cit despre constientizare si disciplina mentala, pot spune sigur ca functioneaza. e adevarat ca e nevoie de constanta, perseverenta, poate si vointa, dar mai primim ajutor si din universul subtil atunci cind pornim la o astfel de “munca”.

  6. Andrei spune:

    Strategia victimei e puternică. Cine nu se simte mai bun ascultând la necazurile altora?
    Pentru victimă e extraordinar. Atât doar că, nu este o strategie de lungă durată. Ne plictisim de suferinzi. Iar dacă intenţiile noastre cele mai bune nu dau nici un rod, plecăm de lângă ele.
    Problema lor e atunci când nu au decât această strategie. Căci, asemenea paraziţilor, victima îşi va căuta alte victime cărora să li se plângă.

    • Solarris spune:

      cind cineva se simte „mai bun” doar ascultind necazurile altora, fii convins ca este un semn ca ego-ul e cel care creeaza acea stare de „a fi mai bun”.
      pe de alta parte, cred ca fiecare dintre noi a fost – mai mult sau mai putin – un fel de victima in viata (si de multe ori, propria victima).
      si asta ma duce cu gindul din nou la rani interioare ce se cer identificate, iertate, vindecate si tratate cu multa iubire.
      se poate intimpla – la un moment dat – sa nu mai gasesti pe nimeni cui sa te plingi. ar putea fi un sens ca a sosit momentul sa te vindeci singur, caci nimeni nu poate face asta in locul tau.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s