Învaţă să ierţi, eliberându-te de trecut

Exista o serie de motive din cauza carora oamenii se simt indreptatiti sa nu ierte. Unul este convingerea ca a ierta inseamna si a scuza. Desigur, putem dezaproba o greseala, dar sa fim detasati de cel care a comis-o. Alt motiv este ca furia cauzata de resentiment ne da o falsa senzatie de forta. De asemenea, unii oameni cred ca o persoana iertatoare permite lucrurilor rele sa i se petreaca ei insasi si celor apropiati. Ideea e ca putem fi si iertatori, si fermi.
Exista posibilitatea ca inconstient sa ne temem de iertare, pentru ca in clipa in care stergem acuzatiile la adresa cuiva cu buretele, sentimentele noastre nu vor mai fi proiectate asupra lui. Se vor manifesta in noi, sub alte forme. in loc sa simtim furie si suparare, vom simti vulnerabilitate, remuscare, teama, confuzie. Vom simti poate chiar durere. Dar iertand, vom putea trece mai departe, lasand in urma sentimentele negative. Neiertand, le vom duce cu noi.

Poate fi destul de greu sa faci totul dintr-o data. A ierta brusc toate greselile celorlalti pare aproape imposibil – si cand te gandesti asa, deja ai renuntat sau te-ai inhamat la o munca dificila. Exista insa posibilitatea de a face totul gradat. Ia hotararea sa ierti macar proportie de unu la suta – e un procent atat de mic, incat nici efortul nu e prea mare. Apoi creste in fiecare zi iertarea cu inca 1%, pana ajungi la 65%. De restul de 35% nu trebuie sa te ocupi tu – se va petrece de la sine.

Compasiune in loc de furie

Exista patru feluri de a ierta: sa ceri iertare Divinitatii, sa-i ierti pe ceilalti, sa le ceri iertare celorlalti si sa te ierti pe tine.
In ceea ce priveste primul mod, partea grea este sa fii sincer(a) cu tine insuti/insati si cu Dumnezeu. Trebuie sa spui cu adevarat ce te doare – si daca vrei sa fii iertat(a), sa o ceri cu tot sufletul. Poti sa ai incredere ca o vei obtine.

Sa-i ierti pe ceilalti poate sa para ceva mai greu. Cum sa te apuci? O posibilitate este urmatoarea metoda cu trei pasi.

Primul pas – da-ti seama cit te gandesti la cel sau cea care te-a suparat. S-ar putea sa realizezi ca ii acorzi foarte mult din timpul tau. S-ar putea, de asemenea, sa te frustreze acest lucru si sa-ti doresti sa transformi situatia.
Al doilea pas – intocmeste o lista cu trasaturile negative ale persoanei. Imagineaza-ti apoi cum ar fi ca el sau ea sa treaca prin viata cu insusirile opuse acelor trasaturi negative.
Al treilea pas – acorda-i compasiune acelei persoane. In fond, imaginea pe care ai construit-o in mintea ta cu acele calitati extraordinare e atat de diferita fata de original… Nu e pacat ca nici macar nu stie cum ar putea fi viata ei? In momentul in care simti compasiune, ai pornit deja in directia iertarii.

Fa pasul spre impacare

Cand esti dornic(a) sa urci treapta pe care le ceri iertare celorlalti, exista de asemenea cativa pasi care te conduc spre reusita.
Primul pas – numeste-ti greseala si asuma-ti-o. Oricare ar fi fost cauza erorii tale, nu mai este importanta acum, asa ca nu o invoca.
Al doilea pas – schimba rolul cu cealalta persoana. Cum te-ai simti daca ai fi realmente in locul ei? Tine minte aceasta senzatie. Poti sa-ti exprimi empatia cu cel sau cea pe care ai ranit-o, dar fii atent(a): lasa-i celuilalt posibilitatea de a te contrazice. Poate ca se simte altfel decat te-ai simti tu in aceeasi situatie.
Al treilea pas – cu sinceritate, cere-ti iertare. Oamenii sunt cel mai dispusi sa ierte, daca simt ca cel care le-a gresit este sincer.
Al patrulea pas – fii creativ(a). Gandeste-te ce i-ar face cu adevarat o bucurie celui care te iarta, poate este o carte pe care si-o doreste demult, poate un CD cu muzica preferata etc. Oricum, pentru a sti ce-l pasioneaza trebuie sa il privesti cu atentie si sa-i intelegi universul interior. Pregateste-i darul ca pe o surpriza, cu afectiune sincera.

De asemenea, nu te teme sa redeschizi subiecte mai vechi. Chiar daca ai trecut prin tot procedeul de mai sus, este posibil ca in cazul unei probleme serioase sa fie inca dificultati in acea relatie, chiar si dupa o perioada lunga de timp. Atinge cu delicatete subiectul si vezi daca este cazul sa reiei discutia cu cel caruia i-ai cerut iertare.

Propriile erori sint lectii

Iertarea de sine poate fi uneori cea mai dificila. Ca sa o abordam, trebuie sa admitem ca si noi suntem oameni care fac greseli, care nu pot fi tot timpul exact asa cum isi doresc. Nu ne pastram intotdeauna pe culmile propriei inteligente, propriei spontaneitati, propriului umor. Asta e. Mergem mai departe spre acel orizont unde vom fi cu adevarat tot ceea ce ne dorim sa devenim. insa pentru a-l atinge, incetam sa privim mereu inapoi si sa ne vaitam de greselile noastre. Din fiecare eroare invatam o lectie, avem inca o sansa de a merge inainte. Nu este cazul sa recream drama amintirii sau sa simtim vreo durere emotionala.

Cere ce-ti doresti

Poate parea de neinteles la inceput. De ce sa ierti pe cineva, daca nu ti-a facut nimic? Nu, nu e vorba de clarvazatorii care stiu ca acel cineva va gresi in viitor. Este vorba de faptul ca deseori lucrurile nu se petrec conform asteptarilor noastre.
Genul de situatii in care ne simtim frustrati pentru ca nu primim ceea ce ne dorim pot aparea din cauza faptului ca ceilalti pur si simplu nu sunt constienti de ceea ce ne dorim sau de eforturile noastre. Pentru noi e clar faptul ca am vrea altceva, dar ca in exterior poate ca nu se observa nimic. Cel mai simplu e ca atunci cand ne dorim ceva de la cineva, sa cerem acel lucru. Exista posibilitatea sa fim refuzati – dar altfel, exista o probabilitate mult mai mare ca ceea sa ne dorim sa nu fie indeplinit. Desigur, nu trebuie sa ajungem in cealalta extrema – sa fim sacaitori sau sa cerem prea mult.

Uneori putem avea senzatia ca am iertat pe cineva – cand, de fapt, nu am facut-o.

Iata cateva „simptome” ale lipsei de iertare:
– Hiper-vigilenta: supararea imediata pentru greseli minore.
– Hiper-critica: vederea micilor defecte – si ale propriei persoane, si ale celorlalti.
– Purtarea conversatiilor in minte cu cei care ne-au ofensat.
– Permiterea lucrurilor marunte sa se transforme in mari probleme.
– Placerea de a ne confrunta cu ceilalti.
– Izolarea fizica sau spirituala.
– Tirania peste cei slabi.

Cine cedeaza castiga

Imagineaza-ti ca porti un razboi cu cineva. Tu tragi cu tunul, imediat trage si adversarul, din nou tragi tu si tot asa. Te straduiesti sa-i raspunzi celuilalt in forta. La un moment dat, iei ghiuleaua si o arunci departe, refuzand sa mai ataci. De dincolo se mai aud ceva bubuituri si tresari, ca si cum ai fi lovita. Sau, in cazuri mai grave, se purta cu cateva ghiulele, dar daca tu nu mai ripostezi, in scurt timp razboiul se va termina, pentru ca nu mai aveti cu ce sa luptati.

Ce obtii in schimb? Timp si energie pe care inainte le investeai in resentimente. Tensiunea dispare: cand ierti, lasi totul sa curga pe langa tine. Cineva te raneste, il ierti, evenimentul se afla in spatele tau. Parca doare mai putin decat atunci cand notai pe o foaie mentala toate greselile acelui om fata de tine. Castigi pace si liniste interioara, iar de acolo, mai ai doar un pas spre fericirea care dureaza.

Sursa: aici

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Care este scopul meu în această viaţă?
Ce misiuni am de îndeplinit şi ce lecţii am de învăţat?
Cum îmi pot regăsi echilibrul interior şi cum pot avea relaţii (mai) armonioase cu cei din jur?
Care este cauza blocajelor şi fricilor care mă împiedică să am viaţa pe care o doresc?

Te invit alături de mine să păşim împreună cu curaj în aflarea acestor răspunsuri. Dacă te-ai decis să faci acest pas, scrie-mi pe adresa:solarris.coaching@gmail.com şi îţi voi oferi amănuntele referitoare la acest subiect.