G. Bright teoretizeaza cele 7 legi ale inteligentei emotionale in felul urmator:
LEGEA I
Sunt responsabil(a) pentru propriile mele sentimente. Este bine sa ne putem controla corpul emotional deoarece emotiile necontrolate sunt periculoase.
Aceasta lege reprezinta atat o oportunitate, cat si o provocare. De ce oportunitate? Pentru ca daca o respecti, vei ajunge sa intelegi ca ai o mare putere personala si nu vei lasa emotiile negative sa te domine, ci le vei domina tu pe ele. Vei putea sa percepi o imagine vie a ceea ce poti sa devii. De ce o provocare? Pentru ca odata ce nu vei mai putea sa dai vina pe cei din jur pentru ceea ce simti, iti vei asuma responsabilitatea pentru faptele tale. Important este sa-ti constientizezi sentimentele.
LEGEA II
Sunt responsabil(a) pentru propriul meu comportament. Autocontrolul la nivel mental este foarte important in viata de zi cu zi. De ce? Pentru ca raspunsurile automate la stimulii care ne inconjoara pot avea un caracter daunator.
LEGEA III
Intotdeauna am de ales cum sa raspund la anumite situatii evenimente sau oameni. De cate ori practicam “constientizarea”, ramanem in contact cu ceea ce simtim.
LEGEA IV
Nimeni nu ma poate face sa fiu trista(a), suparat(a), fericit(a) etc. Esti stapan(a) pe emotiile tale si nu lasi pe nimeni si nimic din afara ta sa ti le influenteze.
LEGEA V
Faptul ca pot sa imi identific alegerile, imi ofera o noua perspectiva asupra comportamentului meu. Priveste inapoi ca sa poti merge mai departe. Invata din situatiile din trecut ca sa schimbi ceva in viitor!
LEGEA VI
Recunoasterea alegerilor mele este o modalitate excelenta de a incepe sa imi imbunatatesc comportamentul. O intelegere aprofundata a mea ma va ajuta sa ma privesc cu sinceritate in oglinda. Cu timpul, voi ajunge sa accept persoana pe care o vad in oglinda.
LEGEA VII
Pot practica si invata din ce in ce mai multe comportamente eficiente si pozitive.
drumuricatretine.wordpress.com 
consider ca discutia despre liber arbitru poate avea loc doar aici, in material.
In lumea de dincolo, a lui „sau” nu a lui „si” nu exista liber arbitru, exista doar noi alaturi de consecintele alegerilor noastre
adevarat, razvan, dar sa nu uitam ca acele consecinte / efecte (din viitorul mai apropiat sau indepartat) ale alegerilor noastre, sint rezultatul a tot ceea ce facem „aici si acum” (sau in viata aceasta) si a modului cum ne execitam acest liber arbitru.
de acord, ce bine ar fi sa cunoastem toti acest lucru, nu doar cativa.
Referitor la „viata aceasta”, poate ca ar fi mai indicat sa folosim „vietile acestea”, deoarece orice gand emis duce la o fapta realizata si implicit un univers paralel al acelui gand, de asemenea orice simtire ne apare in functie de experienta fiecaruia. spun acest lucru caci de fiecare data ni se da a simti, legat de ceea ce suntem. Cu cat devenim mai dezvoltati si cu cat dorim sa pasim mai mult pe calea desavarsirii noastre, cu atat ni se da sa traim „incercari” mai intense…
finalitatea acestor incercari este curatirea karmei si implicit desavarsirea individului.
Problematica demna de discutat este doar a timpului in care se indeplineste acest aspect… daca la unii dureaza mii de vieti si transformari ciclice, la altii se poate indeplini in doar cateva existente…
Voi aborda insa un alt subiect delicat…
Liberul arbitru apare existential doar in materie si spirit.
Scopul sufletului ar trebui sa fie existenta in Dumnezeu.
Trecerea din Spiritualitate in Lumea Divina se face destul de greu.
Dar oare in Divinitate si in Dumnezeu exista Liber Arbitru?
faptul ca nu cunoastem sau nu vrem sa stim sau nu vrem sa folosim intelept liberul arbitru, tine si asta tot de libertatea de a alege sau de nivelul evolutiv individual. orice alegere o facem ne poate schimba traseul vietii acesteia, dar si a celor care vor urma. sa nu uitam ca, in aceasta viata, avem de dus la indeplinire doar o parte a karmei noastre, tinind cont ca avem zeci si sute de incarnari la activ. nu sintem impovarati cu mai mult decit putem duce.
ceea ce numesti tu „incercari”, eu le-as numi trepte catre evolutie si sint, de fapt, binefaceri pt ca ele transmit mesaje subtile legate de lectiile noastre de viata. si n-as merge pe varianta ca „ni se dau”, ci ca le-am ales noi – impreuna cu grupul de suflete din care facem parte – in intervelul dintre doua intrupari.
ultima ta intrebare se refera la faptul daca un spirit ajuns in Planurile Superioare are liber arbitru sau te-ai referit la ideea daca Divinitatea are liber arbitru?
intrebarea mea se refera strict la acel suflet care ajunge sa traiasca in Dumnezeu.
Se poate vorbi despre traire in Dumnezeu in Lumea Materiala sau trairea in Divin, adica strict in Lumea Divina.
Dupa cum am observat si cred ca se stie, atunci cand patrundem in Divinitate nu mai exista Liber Arbitru deoarece atunci suntem unul cu Unul, infinitul este Unul si Unul este infinitul. Noi devenim o parte a Dumnezeirii, devenim o parte a Fericirii a Inteligentei, a ceea ce Dumnezeu este.
Cei ce traiesc in Dumnezeu pe pamant nu mai au parte de Liber Arbitru, ei devenind precum ingerii, in scopul altora, ei devin de altfel „fii de lumina”.
Este foarte crunt atunci cand un „fiu al luminii”, dupa trezirea sa spirituala, cade. Ei bine, in acel moment el greseste mai mult ca un alt suflet ce nu s-a trezit inca. Referitor la exemple de astfel de „fii de lumina” cazuti propun sa privim cei 200 de ingeri cazuti din vremea lui Enoh care au adus in ispita pe oameni si i-au invatat felurite mestesuguri cum ar fi vrajitoria si arta armelor… acest capitol este descris in biblie in Facerea 6.2 dar foarte succint.
Nu stiu insa cum ar mai putea sa existe Liber Arbitru in Lumina mult prea sfanta a lui Dumnezeu, caci cum poti sa alegi sa mai faci rau atunci cand esti in Dumnezeu.
De altfel in Lumea Spirituala exista doar „sau”, neexistand „si”, adica, in lumea de dincolo sufletul ajunge in Bine „sau” in Rau, el nu poate exista si in Bine „si” in Rau.
Binele si Raul exista in acelasi loc doar pe pamant si in Material, dincolo de spatiu si timp nu mai exista „si”.
ar fi multe de comentat la ceea ce ai spus mai sus.
dar apropo de faptul ca – din momentul in care alegem a trai in Dumnezeu, nu am mai avea liber arbitru.
din momentul in care cineva are acest tip de traire, are sau nu libertatea:
1. de a o pastra pt el (in fond, e o traire personala) sau
2. de a transmite aceasta Lumina mai departe?
nu ar fi oare indicat ca sa reusim sa ajungem in apropierea lui Dumnezeu, direct din materialitate. Astfel s-a intamplat si cu Enoh, el a renuntat la a mai avea vointa proprie ci a incercat sa vibreze doar in Vointa lui Dumnezeu. Vibratia in Divin duce la pierderea Liberului Arbitru, devenind un inger intre oameni.
Ce crunt este pentru cel ce primeste Lumina sa o indeparteze de la el, alegand sa nu o foloseasca in a ajuta, ci doar pentru folosuri proprii.
Intervin si eu cu un raspuns pt Crorazvan:
Cred ca nu toti venim aici cu acelasi nivel de evolutie. Unii cred ca au mai mult de recuperat, altii probabil mai putin (si cred ca la asta se refera bagajul karmic). Chiar si in conditiile in care multi sunt constienti de ideea de liber arbitru, crezi ca este intotdeauna folosit cu intelepciune?
Draga Valeria, ma bucur ca intervii in acest dialog, de altfel invit pe oricine gandeste in legatura cu aceste subiecte sa intervina, pt ca astfel invatam fiecare din experienta celor de „langa” noi.
Chiar daca suntem despartiti de o lume virtuala, ne leaga aceleasi sperante ale unei lumi mai bune si mai frumoase.
Este adevarat ca nu venim pe aceasta planeta cu acelasi bagaj de cunostinte si evolutie, existand si suflete tinere si suflete batrane. problema revenirii ar fi bine sa fie privita in mai multe moduri. voi face referire la ceea ce chiar Solarris a zis foarte bine.
Pamantul este intr-adevar o „scoala initiatica”, o scoala de purificare si de invatare. De altfel, in momentul desavarsirii exista alegerea individului ca sa revina inapoi pentru indeplinirea unei misiuni.
Aici intervine cea mai mare problema, caci individul revenit sub forma de „Fiu al Luminii” stie ca se supune unui proces destul de riscant, se supune Uitarii. Astfel el nu stie ca este de fapt un „Fiu de Lumina”, astfel redobandind liber arbitru, si de aceea este supus la niste incercari care unora li s-ar parea supraomenesti. El poate foarte bine sa greseasca si astfel sa se murdareasca, reusind ca in loc sa isi duca misiunea la finalizare, el sa coboare intr-o lume inferioara spiritual.
Au fost Fii ai Luminii care si-au indeplinit misiunea precum: Buddha, Lao-Tse, Iisus.
Ei au ajutat enorm omenirea, insa problematica a fost folosirea mintii, in loc de suflet, a unor oameni absorbiti de putere.
nuantez un pic spusele tale:
putem gresi, ne putem murdari, dar ne putem si curata.
cum?
constientizind greseala, iertindu-ne, invatind din ea si nemairepetind-o.