Fii impecabil cu cuvintele tale

cuvinteDe ce cuvintele? Cuvântul este puterea pe care tu o creezi. Cuvântul tău este darul ce vine direct de la Dumnezeu. Prin cuvânt poţi manifesta totul. Indiferent de limba pe care o vorbeşti, intenţia ta se manifestă prin cuvânt. Ce visezi, ce simţi şi cine eşti cu adevărat, se vor manifesta toate doar prin cuvânt. Cuvântul nu este doar un sunet sau un simbol scris. Cuvântul este o forţă, este puterea pe care o ai de a te exprima şi comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din viaţa ta. Poţi vorbi. Ce alt animal de pe planetă poate vorbi? Cuvântul este cea mai puternică unealtă pe care o are omul; este unealta magiei.

Dar, ca şi o spadă cu două tăişuri, cuvântul tău poate crea cel mai frumos vis sau cuvântul tău poate distruge totul din jurul tău. Un tăiş îl constituie folosirea greşită a cuvântului, care creează iadul pe pământ. Celălalt tăiş îl constituie impecabilitatea cuvântului, care creează doar frumuseţe, iubire şi raiul pe pământ. Depinzând de modul în care este folosit, cuvântul te poate elibera sau te poate înlănţui mai mult decât îţi închipui.

Toată magia pe care o posezi se bazează pe cuvântul tău. Cuvântul tău este pură magie, iar folosirea greşită a cuvântului tău este magie neagră. Cuvântul este atât de puternic, încât doar un cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni.

Mintea umană este ca un sol fertil în care se plantează continuu seminţe. Seminţele sunt păreri, idei şi concepte. Plantezi o sămânţă, un gând şi acesta rodeşte. Cuvântul este ca o sămânţă, iar mintea umană este atât de fertilă! Singura problemă este că prea des este fertilă pentru seminţele fricii. Fiecare minte umană este fertilă, dar doar pentru acele seminţe pentru care este pregătită. Este important de observat pentru ce fel de seminţe mintea voastră este fertilă şi de a o pregăti pentru seminţele iubirii. Conştientizând forţa cuvântului, putem înţelege ce putere se poate manifesta prin gura noastră. O frică sau o îndoială plantată în mintea noastră poate crea o dramă fără sfârşit de evenimente. Un cuvânt este ca un blestem, iar oamenii folosesc cuvântul la fel ca magicienii negri, blestemându-se inconştient unii pe ceilalţi.
Fiecare om este un magician şi poate să blesteme pe cineva cu cuvântul său sau poate elibera pe cineva de un blestem. Noi blestemăm adesea prin părerile pe care le avem. Un exemplu: văd un prieten şi îi spun o părere care tocmai mi-a venit în minte. Îi spun: „Hmmm, văd pe faţa ta acea paloare pe care o au doar oamenii bolnavi de cancer.” Dacă el va asculta aceste cuvinte şi va fi de acord cu ele, se va îmbolnăvi de cancer în mai puţin de un an. Aceasta este puterea cuvântului.

Pe perioada domesticirii noastre, părinţii şi educatorii noştri ne-au făcut să ne asimilăm din părerile lor chiar fără să se gândească la aceasta. Am crezut în aceste păreri şi am trăit în frica ce a generat-o în noi aceste păreri, ca de exemplu, că nu eşti bun la înot, la sport sau la scris. Cineva îşi dă cu părerea şi spune: „Uite, această fată este urâtă.” Fata ascultă, crede că este urâtă şi creşte cu ideea că este urâtă. Nu are importanţă cât de frumoasă este; atâta timp cât ea are acest legământ, această condiţionare interioară, ea va crede că este urâtă. Acesta este blestemul sub influenţa căruia se află.

Prin fixarea atenţiei, cuvântul poate intra în mintea noastră şi schimba o întreagă credinţă în bine sau în rău. Un alt exemplu: poţi să crezi că eşti prost şi ai crezut în acest lucru de când te ştii. Acest legământ poate fi foarte înşelător, făcând ca tu să intri în multe conjuncturi doar pentru a te asigura că eşti prost. Poţi face ceva şi să gândeşti: „Îmi doresc să fiu inteligent, dar trebuie să fiu prost sau nu aş fi făcut acest lucru.” Mintea merge în sute de direcţii şi putem să petrecem zile întregi vrăjiţi doar de credinţa în propria noastră stupiditate. Apoi, într-o zi, cineva ţi-a reţinut atenţia şi a folosit cuvântul şi te-a făcut să înţelegi că nu eşti prost. Ai crezut ceea ce a spus această persoană şi ai făcut un nou legământ. Drept urmare, nu te mai simţi şi nici nu mai acţionezi ca un prost. Întregul blestem s-a destrămat doar prin puterea cuvântului. Şi invers, dacă crezi că eşti prost şi cineva îţi captează atenţia şi-ţi spune: „Da, eşti cu adevărat cea mai proastă persoană pe care am întâlnit-o.”, legământul va fi întărit şi va deveni chiar mai puternic.

Acum, să vedem ce înseamnă cuvântul impecabilitate. Impecabilitate înseamnă: “fără păcat”. Impecabil vine din latinescul pecatus, care înseamnă „păcat”. Im de la impecabil înseamnă “fără”; aşa că impecabil înseamnă “fără păcat”. Religiile vorbesc despre păcat şi păcătoşi, dar să înţelegem ce înseamnă cu adevărat a păcătui. Un păcat este orice faci împotriva ta. Tot ceea ce simţi sau crezi împotriva ta este un păcat. Eşti împotriva ta când te judeci sau te blamezi fără motiv. Când eşti impecabil, tu eşti responsabil pentru acţiunile tale, dar nu te judeci şi nu te blamezi. Din acest punct de vedere, întregul concept de păcat se schimbă de la ceva moral sau religios la un aspect de bun simţ. Păcatul începe cu respingerea propriei persoane. Autorespingerea este cel mai mare păcat pe care-l poţi comite. În termeni religioşi, autorespingerea (respingerea de sine) este un „păcat mortal”, care conduce la moarte. Impecabilitatea, pe de altă parte, conduce la viaţă.

A fi impecabil cu cuvintele tale înseamnă a nu folosi cuvintele împotriva ta. Dacă te văd pe stradă şi îţi spun că eşti prost, asta poate apărea ca o folosire greşită a cuvântului împotriva ta, dar de fapt folosesc cuvântul împotriva mea, deoarece mă vei urî pentru aceasta, iar ura ta nu este bună pentru mine. De aceea, dacă mă supăr şi prin cuvintele mele îţi trimit toată otrava mea emoţională ţie, folosesc cuvântul împotriva mea. Dacă mă iubesc, îmi voi exprima acea iubire în interacţiunea cu tine, iar apoi voi fi impecabil cu cuvintele mele, deoarece această acţiune a mea va produce la rândul ei o reacţie. Dacă te iubesc, apoi şi tu mă vei iubi pe mine. Dacă te insult şi tu mă vei insulta. Dacă-ţi sunt recunoscător şi tu îmi vei fi recunoscător. Dacă sunt egoist şi tu vei fi egoist cu mine. Dacă folosesc cuvântul şi te voi blestema şi tu la rândul tău mă vei blestema. A fi impecabil cu cuvântul tău înseamnă a-ţi folosi corect energia; înseamnă a-ţi folosi energia în direcţia adevărului şi iubirii faţă de tine. Dacă faci un legământ cu tine însuţi, de a fi impecabil cu cuvintele tale în ceea ce spui, doar cu această intenţie, adevărul se va manifesta prin tine şi va curăţa toată otrava emoţională ce există în tine. Dar a face acest legământ este dificil deoarece am învăţat să facem exact opusul. Am învăţat să minţim ca un obicei al comunicării noastre cu ceilalţi, dar mai ales, chiar cu noi înşine. Nu suntem impecabili cu cuvântul.

Puterea cuvântului este folosită complet greşit în iad. Folosim cuvântul pentru a jigni, pentru a blama, pentru a găsi vinovaţi, pentru a distruge. Bineînţeles, îl folosim şi aşa cum trebuie, dar nu prea des. Cel mai des folosim cuvântul pentru a împrăştia otrava noastră personală, pentru a exprima furia, gelozia, invidia şi ura. Cuvântul este pură magie, cel mai preţios şi mai puternic dar pe care-l are umanitatea, însă noi î1 folosim împotriva noastră. Plănuim răzbunări, creăm haos cu cuvinte, folosim cuvântul pentru a crea ură între diferite rase, între diferiţi oameni, între diferite familii şi naţiuni. Folosim cuvântul greşit atât de des, dar această folosire greşită este modul în care creăm şi perpetuăm visul iadului.

Folosirea greşită a cuvântului este modul în care noi ne împingem unii pe ceilalţi în jos şi ne păstrăm, unii faţă de ceilalţi, într-o stare de frică şi de dubii. Deoarece cuvântul este magia pe care omul o posedă, folosirea cuvântului este magie neagră, iar noi folosim magia neagră tot timpul fără a şti deloc că magic este doar cuvântul nostru.
Era o femeie, de exemplu, care era inteligentă şi avea un suflet foarte bun. Ea avea o fiică pe care o iubea şi o adora foarte mult. Într-o noapte, ea a venit acasă după o zi de muncă foarte dificilă, obosită, plină de tensiuni emoţionale şi cu o durere de cap teribilă. Ea dorea linişte şi multă pace, dar fata ei cânta şi sărea fericită. Fiica ei nu era conştientă de modul în care se simţea mama ei; ea era în lumea ei, sărea şi cânta din ce în ce mai tare, exprimându-şi bucuria şi dragostea. Cântând atât de tare, a făcut ca durerea de cap a mamei sale să se înteţească, iar la un moment dat, mama şi-a pierdut controlul. Supărată, s-a uitat la frumoasa sa fetiţă şi a spus: „Taci! Ai o voce urâtă. Nu poţi să taci?” Adevărul era că toleranţa mamei sale pentru orice zgomot nu mai exista la acea oră şi nu că vocea fetei era urâtă, dar fata a crezut ceea ce i-a spus mama şi în acel moment a luat o hotărâre fată de ea însăşi. După aceasta nu a mai cântat, deoarece a crezut că vocea ei era urâtă şi că va deranja pe oricine o va auzi; a devenit ruşinoasă la şcoală şi atunci când era rugată să cânte, ea refuza. Chiar şi discuţiile cu ceilalţi deveniseră pentru ea dificile. Totul s-a schimbat pentru fetiţă din cauza acestui nou legământ pe care l-a făcut, din cauza acestei noi condiţionări. Ea credea că trebuie să-şi reprime emoţiile pentru a fi acceptată şi iubită.
De fiecare dată când auzim o părere pe care o credem, facem un nou legământ, iar acesta devine o parte a sistemului nostru de credinţe. Această fetiţă a crescut, iar chiar atunci când a realizat că avea o voce frumoasă nu a mai cântat niciodată, dezvoltându-şi un întreg complex din cauza blestemului. Acest blestem a fost aruncat asupra ei de către una din persoanele pe care le iubea cel mai mult, propria sa mamă, care nu a observat ceea ce făcuse cu cuvintele sale. Ea nu a observat că ea făcuse un act de magie neagră şi că a pus un blestem asupra propriei sale fiice, deoarece nu era conştientă de forţa cuvântului său, de aceea nu trebuie acuzată. Făcuse ceea ce-i făcuseră şi mama, tatăl ei şi ceilalţi, la rândul lor, de multe ori; a folosit greşit cuvântul.

De câte ori facem şi noi aceste lucruri cu copiii noştri? Le oferim tot felul de sugestii, iar copiii noştri cară această magie neagră după ei ani şi ani de zile. Oamenii care ne iubesc efectuează acte de magie neagră asupra noastră, dar nici măcar nu sunt conştienţi că fac acest lucru. De aceea trebuie să-i iertăm; ei nu ştiu ce fac.
Un alt exemplu. Te trezeşti într-o dimineaţă şi te simţi foarte fericită. Te simţi minunat şi rămâi o oră sau două în faţa oglinzii pentru a te face frumoasă. Ei bine, una dintre prietenele tale cele mai bune spune: „Ce s-a petrecut cu tine? Arăţi atât de urâtă. Uită-te la rochia pe care o porţi; eşti ridicolă.” Aceasta a fost suficient pentru a te împinge jos în iad. Poate această prietenă a ta ţi-a spus asta pentru a te răni. Şi a reuşit. Ea ţi-a oferit o părere care era încărcată cu toată forţa cuvântului său. Dacă tu accepţi părerea, aceasta va deveni un nou legământ, iar în aceasta vei pune o parte din puterea ta. Această părere va deveni magie neagră.

Aceste tipuri de blesteme sunt dificil de depăşit. Singurul lucru care poate rupe un blestem este cel de a face noi legăminte bazate pe realitate. Adevărul este cea mai importantă parte a unei fiinţe impecabile în cuvintele sale. Pe de-o parte a sabiei sunt minciunile, care crează magia neagră, iar pe de altă parte a sabiei este adevărul, care are puterea de a rupe blestemul magiei negre. Doar adevărul vă va elibera.
Privind la interacţiunile umane de fiecare zi, imaginaţi-vă de câte ori aruncăm blesteme unul asupra celuilalt doar prin nişte simple cuvinte. De-a lungul timpului această interacţiune a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie şi a fost numită bârfă.
Bârfa este magie neagră şi este foarte rea, deoarece este pură otravă. Am învăţat cum să bârfim prin înţelegere. Când eram copii, îi auzeam pe adulţii din jurul nostru bârfind tot timpul, în mod deschis, exprimându-şi părerea despre alte persoane. Ei exprimau păreri chiar şi despre persoane pe care nu le cunoşteau. Otrava emoţională era transferată odată cu acele păreri, iar noi învăţam că aceasta este modalitatea normală de comunicare.

Bârfa a devenit principala formă de comunicare în societatea umană. A devenit modalitatea de a ne simţi aproape unul de celălalt, deoarece ne face să ne simţim mai bine când vedem pe altcineva că se simte la fel de rău precum ne simţim şi noi. Există vechi expresii care spun: „Mizeriei îi place compania!”, iar oamenii care suferă în iad nu vor să fie singuri. Frica şi suferinţa sunt o parte importantă a visului planetei; ele sunt modalitatea în care visul planetei ne menţine cât mai jos posibil.
Folosind analogia şi asimilând mintea umană cu un computer, bârfa poate fi comparată cu virusul unui computer. Virusul unui computer este o parte a limbajului calculatorului, scris în acelaşi limbaj cu celelalte coduri, dar cu o intenţie rea, dăunătoare. Acest cod este introdus în programul computerului tău când te aştepti mai puţin şi de cele mai multe ori când nici nu eşti conştient de asta. După ce acest cod a fost introdus, computerul tău nu mai lucrează corect sau nu mai funcţionează deloc, deoarece codurile conţin în ele atât de multe mesaje conflictuale, încât acestea opresc efectuarea operaţiilor corecte.

Bârfa umană funcţionează exact în acelaşi mod. De exemplu, începi o nouă materie cu un nou profesor şi vrei să urmezi acea materie pentru o perioadă mai îndelungată. În prima zi în care participi la acel curs, te loveşti de cineva care a urmat acel curs şi care-ţi spune: ”Oh, acel profesor este doar o lichea pompoasă! El nici măcar nu ştie despre ceea ce vorbeşte, dar mai este şi pervers, aşa că fii atent !”
Tu eşti imediat marcat de cuvinte şi de codul emoţional al persoanei care a spus aceasta, dar nu eşti conştient de motivaţia pe care a avut-o atunci când ţi-a spus aceste lucruri. Această persoană poate fi furioasă deoarece nu a promovat în anul următor, sau face simple presupuneri bazate pe teamă şi prejudicii, dar deoarece tu ai învăţat să ingeri şi să accepţi informaţia ca un copil, o parte din tine crede acea bârfă şi apoi tu mergi la cursul respectiv. Când profesorul vorbeşte tu simţi otrava cum iese din interiorul tău, dar nu realizezi că-l vezi pe profesor prin ochii persoanei care ţi-a furnizat respectiva bârfă. Apoi începi să vorbeşti şi cu ceilalţi colegi de clasă despre acest lucru, iar ei încep să-l privescă pe profesor în acelaşi mod: o jigodie şi un pervers. Tu chiar urăşti această materie, iar în curând te decizi să renunţi definitiv la acest curs. Îţi blamezi profesorul, dar ar trebui să blamezi doar bârfa.

Toată această neînţelegere se poate produce doar de un mic virus în calculator. O mică informaţie greşită şi comunicarea dintre oameni poate fi distrusă, producând fiecărei persoane care este atinsă infectarea şi apoi aceasta devine o fiinţă contagioasă pentru ceilalţi. Imaginează-ţi că de fiecare dată când ceilalţi te bârfesc, ei introduc un virus de computer în mintea ta, producând o micşorare a clarităţii tale mentale, de fiecare dată. Apoi, imaginează-ţi că într-un efort de curăţire reuşeşti să-ţi clarifici confuziile şi să îndepărtezi o parte din otravă, dar tu bârfeşti şi împrăştii această otravă la altcineva.
Acum, imaginează-ţi că acest aspect merge la nesfârşit, într-un lanţ între toate fiinţele de pe acest pământ. Rezultatul va fi o lume plină de oameni care pot citi o informaţie prin circuite ce sunt îmbibate cu un virus otrăvitor şi contagios. Gândeşte-te înapoi la o perioadă în care erai supărat pe cineva şi doreai să te răzbuni pe acea persoană. Pentru a te răzbuna pe persoana respectivă ai spus ceva despre persoana respectivă cu intenţia de a împrăştia otravă şi a o face pe persoana în cauză să se simtă foarte prost. Ca şi copii, am făcut aceasta deseori în mod inconştient, dar adulţi fiind am devenit mai calculaţi în eforturile noastre de a-i distruge pe ceilalţi. Apoi, ne-am minţit şi ne-am spus că persoana a primit o pedeapsă dreaptă pentru greşelile sale. Când vedem lumea prin virusul unui computer, este uşor să ne justificăm chiar şi cele mai crude comportamente. Ceea ce nu vedem este folosirea greşită a cuvintelor noastre, care ne împing tot mai adânc în iad.

Timp de ani de zile am primit bârfe şi blesteme de la ceilalţi, dar şi datorită modului în care noi am folosit cuvintele. Ne vorbim nouă înşine în mod constant şi de cele mai multe ori spunându-ne lucruri ca şi: „Oh, sunt gras, sunt urât. Îmbătânesc, îmi cade părul. Sunt prost, nu am înţeles niciodată nimic. Nu voi fi niciodată perfect.” Vedeţi cum folosim cuvintele împotriva nostră? Trebuie să înţelegem ce este cuvântul şi ce face cuvântul. Dacă înţelegi primul legământ “Fii impecabil cu cuvintele tale”, începi să vezi toate schimbările şi transformările ce pot apare în viaţa ta, schimbări mai întâi în modul în care te înţelegi pe tine, iar mai târziu schimbări în modul în care interacţionezi cu ceilalţi oameni, mai ales cu cei pe care-i iubeşti cel mai mult.

Consideră că ai bârfit de multe ori persoana pe care o iubeşti cel mai mult doar pentru a câştiga susţinerea punctului tău de vedere de către ceilalţi. De câte ori ai captat atenţia celorlalţi oameni şi ai împrăştiat otravă despre persoana pe care o iubeai doar pentru a face din părerea ta o părere corectă? Părerea ta nu este altceva decât punctul tău de vedere. Nu este neapărat şi adevărată. Părerea ta vine din credinţele tale, din ego-ul tău şi din visul tău. Creăm toată otrava şi o împrăştiem la ceilalţi doar pentru ca să ne simţim bine în ceea ce priveşte punctul nostru de vedere.
Dacă adoptăm primul legământ şi devenim impecabili cu cuvintele noastre, orice otravă emoţională va fi curăţată din mintea noastră şi din modul nostru de comunicare interpersonală, inclusiv comunicarea cu pisica sau cu câinele.
Impecabilitatea cuvântului ne va conferi imunitatea faţă de blestemele altora, faţă de oricine gândeşte urât despre noi. Primeşti o idee negativă doar dacă mintea ta este un sol fertil pentru această idee. Când devii impecabil cu cuvântul, mintea nu mai este un sol fertil pentru cuvintele ce provin din magia neagră. Însă, este fertilă pentru cuvintele ce vin din dragoste. Poţi măsura impecabilitatea cuvântului tău prin nivelul iubirii de sine. Cât de mult te iubeşti şi cum simţi despre tine sunt direct proporţionale cu calitatea şi integritatea cuvântului tău. Când eşti impecabil cu cuvântul tău, te simţi bine, te simţi fericit şi în pace.

Chiar acum plantez sămânţa în mintea ta. Dacă sămânţa va creşte sau nu depinde de cât de fertilă este mintea ta la seminţele de iubire. Depinde de tine să faci acest legământ cu tine: Sunt impecabil cu cuvântul meu. Hrana este sămânţa şi pe măsură ce creşte în mintea ta, va genera mai multe seminţe de iubire care vor înlocui seminţele fricii. Primul legământ va schimba tipul seminţelor la care mintea ta este fertilă.

Fii impecabil cu cuvântul tău. Acesta este primul legământ pe care trebuie să-l faci dacă vrei să fii liber, dacă vrei să fii fericit, dacă vrei să transcenzi nivelul existenţial al iadului. Este foarte puternic. Foloseşte cuvântul în modul potrivit. Foloseşte cuvântul pentru a împărtăşi iubirea ta. Foloseşte magia albă, începând cu tine. Spune-ţi cât eşti de minunat, cât de excepţional eşti. Spune-ţi cât de mult te iubeşti. Foloseşte cuvântul pentru a rupe toate acele mici legăminte care te fac să suferi.

Este posibil. Este posibil, deoarece eu am făcut acest lucru şi nu sunt mai bun ca tine. Nu, suntem cu toţii exact la fel. Avem acelaşi tip de creier, acelaşi tip de corpuri, suntem oameni. Dacă eu am fost capabil să rup toate vechile legăminte şi să creez altele noi, atunci poţi face la fel. Dacă eu pot fi impecabil cu cuvintele mele, atunci tu de ce să nu fii impecabil cu cuvintele tale? Doar acest legământ îţi poate transforma viaţa. Impecabilitatea cuvântului te poate conduce către fericirea personală, către un mare succes şi o mare abundenţă, îţi poate înlătura fricile şi le poate transforma în bucurie şi iubire.
Doar imaginează-ţi ce poţi crea cu impecabilitatea cuvântului. Cu impecabilitatea cuvântului poţi transcende visul fricii şi poţi trăi o viaţă diferită. Poţi trăi în rai în mijlocul a mii de oameni ce trăiesc în iad, deoarece eşti imun la tot acel rău. Poţi atinge împărăţia raiului doar cu acest prim legământ: Fii impecabil cu cuvântul tău.

Don Miguel Ruiz

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Care este scopul meu în această viaţă?
Ce misiuni am de îndeplinit şi ce lecţii am de învăţat?
Cum îmi pot regăsi echilibrul interior şi cum pot avea relaţii (mai) armonioase cu cei din jur?
Care este cauza blocajelor şi fricilor care mă împiedică să am viaţa pe care o doresc?

Te invit alături de mine să păşim împreună cu curaj în aflarea acestor răspunsuri. Dacă te-ai decis să faci acest pas, scrie-mi pe adresa:solarris.coaching@gmail.com şi îţi voi oferi amănuntele referitoare la acest subiect.

Acest articol a fost publicat în Puterea cuvintelor și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Fii impecabil cu cuvintele tale

  1. laszlo spune:

    Superb si minunat,multumesc !!!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s