Un bătrân rabin i-a întrebat într-o zi pe elevii săi cum pot recunoaşte cât mai exact posibil momentul în care noaptea s-a încheiat şi în care începe ziua.
- Este atunci când putem distinge cu uşurinţă de departe un câine de o oaie! a răspuns unul dintre elevii lui.
- Nu, a răspuns rabinul.
- Este atunci când putem distinge un curmal de un smochin? a întrebat altul.
- Nu, a răspuns rabinul.
- Dar atunci, când? întrebară elevii.
Rabinul le-a răspuns în sfârşit:
- Este atunci când, privind faţa oricărei fiinţe umane, îl recunoşti pe fratele tău sau pe sora ta. Până atunci, este încă noapte printre noi!
(din înţelepciunea ebraicã)
Like this:
10 bloggers like this post.
,,- Si cum se poate face acest lucru ?
-Privind oamenii ,lumea ,situatiile si lucrurile, prin ceea ce ne apropie,prin ceea ce ne uneste.Cand priviti diferentele nu vedeti nimic .E intuneric.Cand priviti asemanarile se face lumina ! “
as lasa un raspuns dar e asa o noapte pe aici ca nu vad pe unde merg!
uriel
Minunat fragment epistolar ce traduce ODA BUCURIEI.
Foarte frumoasa povestea.
..mai vreau.