Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:
“Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…”
La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:
“Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…”
In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:
“Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”
La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune insa multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.
Tot ceea ce spui vorbeste despre tine… mai ales cand vorbesti despre altii!
Unul din cele 5 legaminte prezentate de DON MIGUEL RUIZ in cartile sale,spune:
“NU FACETI PRESUPUNERI INUTILE!”. Daca am tine cont de aceste legaminte foarte vechi,ramase si transmise de pe vremea toltecilor,am reusi sa schimbam lumea.
Cu alte cuvinte, ii judecam pe altii plecind de cele mai multe ori de la propriile limite si astfel ne descoperim celor care au ochi sa vada.
Pe de alta parte, traim in diversitate, o diversitate a opiniilor despre cei din jurul nostru si mai putin despre noi.
Firul desfacut in patru si apoi alte patru…