Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.
- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
- Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”
Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”
… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:
“Sunt parte din problema sau din solutie?”
Mi-a placut metafora : intr-adevar solutia cea mai buna este asta: “sa alegi sa fii marea ” care este intr-o continua miscare si schimbare decat “sa fii ca un pahar cu apa” care e statatoare si care daca sta asa multa vreme oricum se tulbura si nu mai e buna de nimic (chiar daca nu adaugi cenusa … ) Adica sa nu ramai la aceeasi idee…
Ai dreptate,dar nu sunt de acord in totalitate.
Sunt oameni care sunt prea impovarati de anumite greutati si griji aproape nerezolvabile sau chiar imposibil de rezolvat.Important e sa nu renunti.
Din pacate raman la ideea ca omul ca fiinta evoluata din acest lant trofic este rau si se naste rau, iar societatea aceasta gaunoasa ii intareste si dezvolta si mai mult aceasta rautate naturala in anumite situatii.
Daca oamenii nu devin buni,educati,civilizati si altruisti,atunci voi afirma categoric si convins de cuvintele mele,ca omul este sortit esecului. Nu sunt pesimist, ba chiar ma intreb cum am ramas un pptimist,insa din pacate din cuvinte si idei lipsite de continuitate si punere in practica nu vom reusi vreodata sa schimbam ceva.
Iar cel mai urat sentiment trait de o fiinta umana este al neputintei…
In viata ai o mare alegere de facut: evoluezi sau suferi….. ca sa evoluezi, Universul are toata rabdarea cu tine. Restul sunt divagatii ale aceste alegeri fundamentale.
societatea este alcatuita tot din oameni, din acei oameni carora li s-a dat optiunea de a alege, de a intelege sensul transformarii si de a o pune in aplicare.
nu putem da vina la nesfirsit pe altii pt tot ceea ce, de fapt, sintem noi responsabili, fiecare in parte.
noi sintem si putem fi doar ceea ce ne dorim cu adevarat a fi.
ce ne impiedica sa nu mai fim prizonierii propriei neputinte?
Imi place acest articol si viata mi-a aratat in ultimul timp ca asta este; putem alege sa fim limitati sau putem alege sa fim liberi. Este alegerea noastra, constienta sau nu, asta depinde de fiecare
O zi frumoasa noua tuturor