“Se spune ca nu poate castiga cine nu a invatat sa piarda. Daca a castiga, implica perseverenta, incredere, munca si daruire… a pierde, nu e atat de simplu pe cat pare, caci e nevoie sa iti accepti proprile slabiciuni, sa iti recunosti greseli, iar apoi sa incerci a le corecta. Speranta victoriei, e intr-adevar, cea care ne sustine sa continuam oricat de potrivnice ar parea imprejurarile. Atingerea telurilor, e finalul visat, e rasplata eforturilor noastre, e incantare si fericire.
Dar greseala, este ea atat de rea? Pentru a esua trebuie sa fi avut teluri marete, sa fi depus efort si pasiune spre a le atinge. Iar, finalul, victoria sau esecul, pot fi privit ca o intamplare, atat timp cat in drumul nostru am reusit a acumula cunostintele sperate, am ajuns sa ne cunoastem pe noi insine mai bine si sa-i intelegem si acceptam pe cei din jur cu mai multa bunatate.
Caci, daca victoria inseamna a ajunge in varf, a cadea nu inseamna a ramane jos, ci a porni de acolo cu mai mult entuziasm, cu mai multa incredere si cu mai multe motive de a castiga.
In viata fiecaruia exista greseli ce pot fi intelese ca nepretuite lectii de viata, acestea sunt infrangerile care ne indeamna sa luptam mai mult, sa invatam sa avem mai multa incredere in visele noastre, sa construim planuri mai bune si sa fim mai perseverenti in a le urma.
Astfel, infrangerea este doar o alta forma a victoriei, pentru cei care au puterea de a o intelege asa, de a-si accepta greselile si slabiciunile si de a le depasi. Pentru ca “exista infrangeri care nu doboara, ci inalta.” – Caminante”
Da, cineva, nu ma stiu cine, spunea ca din infrangeri poti invata mai mult decat din victorii. Cred ca asa este!
Intr-un anume sens, momentele noastre cele mai întunecate şi sentimentele cele mai insuportabile reprezintă o ocazie pentru a evolua în plan spiritual şi a ne regăsi înţelepciunea naturală, o ocazie de a ne trezi dacă alegem să le folosim în această direcţie.
Dacă vom alege această cale, conştientizarea problemelor noastre ne poate furniza cea mai profundă înţelegere.
Infrangerea este doar un semnal de alarma pentru greselile gandirii.
Orice lectie are un potential pozitiv si un potential dureros. Caci nu exista transformare fara sa abandonam vechiul. Atunci cand ne identificam cu vechiul ne si doare putin cand dezlipim leocoplastul. Daca depasim filozofia dualista a lui bun si rau, nu mai exista infrangere; exista doar experienta si fericire.