Învaţă să ierţi, eliberându-te de trecut

iertareaExista o serie de motive din cauza carora oamenii se simt indreptatiti sa nu ierte. Unul este convingerea ca a ierta inseamna si a scuza. Desigur, putem dezaproba o greseala, dar sa fim detasati de cel care a comis-o. Alt motiv este ca furia cauzata de resentiment ne da o falsa senzatie de forta. De asemenea, unii oameni cred ca o persoana iertatoare permite lucrurilor rele sa i se petreaca ei insasi si celor apropiati. Ideea e ca putem fi si iertatori, si fermi.
Exista posibilitatea ca inconstient sa ne temem de iertare, pentru ca in clipa in care stergem acuzatiile la adresa cuiva cu buretele, sentimentele noastre nu vor mai fi proiectate asupra lui. Se vor manifesta in noi, sub alte forme. in loc sa simtim furie si suparare, vom simti vulnerabilitate, remuscare, teama, confuzie. Vom simti poate chiar durere. Dar iertand, vom putea trece mai departe, lasand in urma sentimentele negative. Neiertand, le vom duce cu noi.

Poate fi destul de greu sa faci totul dintr-o data. A ierta brusc toate greselile celorlalti pare aproape imposibil – si cand te gandesti asa, deja ai renuntat sau te-ai inhamat la o munca dificila. Exista insa posibilitatea de a face totul gradat. Ia hotararea sa ierti macar proportie de unu la suta – e un procent atat de mic, incat nici efortul nu e prea mare. Apoi creste in fiecare zi iertarea cu inca 1%, pana ajungi la 65%. De restul de 35% nu trebuie sa te ocupi tu – se va petrece de la sine.

Compasiune in loc de furie

Exista patru feluri de a ierta: sa ceri iertare Divinitatii, sa-i ierti pe ceilalti, sa le ceri iertare celorlalti si sa te ierti pe tine.
In ceea ce priveste primul mod, partea grea este sa fii sincer(a) cu tine insuti/insati si cu Dumnezeu. Trebuie sa spui cu adevarat ce te doare – si daca vrei sa fii iertat(a), sa o ceri cu tot sufletul. Poti sa ai incredere ca o vei obtine.

Sa-i ierti pe ceilalti poate sa para ceva mai greu. Cum sa te apuci? O posibilitate este urmatoarea metoda cu trei pasi.

Primul pas – da-ti seama cit te gandesti la cel sau cea care te-a suparat. S-ar putea sa realizezi ca ii acorzi foarte mult din timpul tau. S-ar putea, de asemenea, sa te frustreze acest lucru si sa-ti doresti sa transformi situatia.
Al doilea pas – intocmeste o lista cu trasaturile negative ale persoanei. Imagineaza-ti apoi cum ar fi ca el sau ea sa treaca prin viata cu insusirile opuse acelor trasaturi negative.
Al treilea pas – acorda-i compasiune acelei persoane. In fond, imaginea pe care ai construit-o in mintea ta cu acele calitati extraordinare e atat de diferita fata de original… Nu e pacat ca nici macar nu stie cum ar putea fi viata ei? In momentul in care simti compasiune, ai pornit deja in directia iertarii.

Fa pasul spre impacare

Cand esti dornic(a) sa urci treapta pe care le ceri iertare celorlalti, exista de asemenea cativa pasi care te conduc spre reusita.
Primul pas – numeste-ti greseala si asuma-ti-o. Oricare ar fi fost cauza erorii tale, nu mai este importanta acum, asa ca nu o invoca.
Al doilea pas – schimba rolul cu cealalta persoana. Cum te-ai simti daca ai fi realmente in locul ei? Tine minte aceasta senzatie. Poti sa-ti exprimi empatia cu cel sau cea pe care ai ranit-o, dar fii atent(a): lasa-i celuilalt posibilitatea de a te contrazice. Poate ca se simte altfel decat te-ai simti tu in aceeasi situatie.
Al treilea pas – cu sinceritate, cere-ti iertare. Oamenii sunt cel mai dispusi sa ierte, daca simt ca cel care le-a gresit este sincer.
Al patrulea pas – fii creativ(a). Gandeste-te ce i-ar face cu adevarat o bucurie celui care te iarta, poate este o carte pe care si-o doreste demult, poate un CD cu muzica preferata etc. Oricum, pentru a sti ce-l pasioneaza trebuie sa il privesti cu atentie si sa-i intelegi universul interior. Pregateste-i darul ca pe o surpriza, cu afectiune sincera.

De asemenea, nu te teme sa redeschizi subiecte mai vechi. Chiar daca ai trecut prin tot procedeul de mai sus, este posibil ca in cazul unei probleme serioase sa fie inca dificultati in acea relatie, chiar si dupa o perioada lunga de timp. Atinge cu delicatete subiectul si vezi daca este cazul sa reiei discutia cu cel caruia i-ai cerut iertare.

Propriile erori sint lectii

Iertarea de sine poate fi uneori cea mai dificila. Ca sa o abordam, trebuie sa admitem ca si noi suntem oameni care fac greseli, care nu pot fi tot timpul exact asa cum isi doresc. Nu ne pastram intotdeauna pe culmile propriei inteligente, propriei spontaneitati, propriului umor. Asta e. Mergem mai departe spre acel orizont unde vom fi cu adevarat tot ceea ce ne dorim sa devenim. insa pentru a-l atinge, incetam sa privim mereu inapoi si sa ne vaitam de greselile noastre. Din fiecare eroare invatam o lectie, avem inca o sansa de a merge inainte. Nu este cazul sa recream drama amintirii sau sa simtim vreo durere emotionala.

Cere ce-ti doresti

Poate parea de neinteles la inceput. De ce sa ierti pe cineva, daca nu ti-a facut nimic? Nu, nu e vorba de clarvazatorii care stiu ca acel cineva va gresi in viitor. Este vorba de faptul ca deseori lucrurile nu se petrec conform asteptarilor noastre.
Genul de situatii in care ne simtim frustrati pentru ca nu primim ceea ce ne dorim pot aparea din cauza faptului ca ceilalti pur si simplu nu sunt constienti de ceea ce ne dorim sau de eforturile noastre. Pentru noi e clar faptul ca am vrea altceva, dar ca in exterior poate ca nu se observa nimic. Cel mai simplu e ca atunci cand ne dorim ceva de la cineva, sa cerem acel lucru. Exista posibilitatea sa fim refuzati – dar altfel, exista o probabilitate mult mai mare ca ceea sa ne dorim sa nu fie indeplinit. Desigur, nu trebuie sa ajungem in cealalta extrema – sa fim sacaitori sau sa cerem prea mult.

Uneori putem avea senzatia ca am iertat pe cineva – cand, de fapt, nu am facut-o.

Iata cateva “simptome” ale lipsei de iertare:
– Hiper-vigilenta: supararea imediata pentru greseli minore.
– Hiper-critica: vederea micilor defecte – si ale propriei persoane, si ale celorlalti.
– Purtarea conversatiilor in minte cu cei care ne-au ofensat.
– Permiterea lucrurilor marunte sa se transforme in mari probleme.
– Placerea de a ne confrunta cu ceilalti.
– Izolarea fizica sau spirituala.
– Tirania peste cei slabi.

Cine cedeaza castiga

Imagineaza-ti ca porti un razboi cu cineva. Tu tragi cu tunul, imediat trage si adversarul, din nou tragi tu si tot asa. Te straduiesti sa-i raspunzi celuilalt in forta. La un moment dat, iei ghiuleaua si o arunci departe, refuzand sa mai ataci. De dincolo se mai aud ceva bubuituri si tresari, ca si cum ai fi lovita. Sau, in cazuri mai grave, se purta cu cateva ghiulele, dar daca tu nu mai ripostezi, in scurt timp razboiul se va termina, pentru ca nu mai aveti cu ce sa luptati.

Ce obtii in schimb? Timp si energie pe care inainte le investeai in resentimente. Tensiunea dispare: cand ierti, lasi totul sa curga pe langa tine. Cineva te raneste, il ierti, evenimentul se afla in spatele tau. Parca doare mai putin decat atunci cand notai pe o foaie mentala toate greselile acelui om fata de tine. Castigi pace si liniste interioara, iar de acolo, mai ai doar un pas spre fericirea care dureaza.

Sursa: aici

About these ads
This entry was posted in Dezvoltare personală, Dezvoltare spirituala and tagged , , , . Bookmark the permalink.

15 Responses to Învaţă să ierţi, eliberându-te de trecut

  1. Marian says:

    Cum sa ierti pe cineva care te uraste si vrea sa-ti faca rau in continuare?
    Il ierti odata, de doua dar pe masura ce-l ierti se crede tot mai puternic si vrea si mai mult sa-ti faca rau.
    Dar daca acest cineva este chiar sotul, sotia sau alt membru al familiei?

  2. magda says:

    Initial m-am gandit sa ma duc sa verific sensul cuvantului”dileme”……apoi, mi-am dat seama: de fapt asa e…nu sunt dileme….sunt iluzii……
    cu multa iubire, magda…..

  3. Viorel says:

    Stimate Solarris (numele vechiii civilizatii?)

    Salutari de la un ucenic tare de cap care se invirte intr-un cerc exasperant si care ar vrea sa evadeze tangential si definitiv pe drumul drept si ascendent.

    Despre iertare: toti semenii nostri care au obiceiul de a mormai un Pater Noster in pripa, fara a da atentie cuvintelor, sa-si aminteasca versul: SI NE IARTA NOUA GRESALELE NOASTRE PRECUM SI NOI IERTAM GRESITILOR NOSTRI.

    De esti ateu, fii practic: arunca lesurile din nacela si lasa balonul sa se inalte.

    Pentru credincios si ateu deopotriva: multi dintre cei care v-au gresit (eu sint unul dintre aceia), deja au realizat gravitatea faptului si o tin intr-o autoflagelare continua si prosteasca, chiar in timp ce voi minuiti un bici imaginar cu sfichi taios. Aruncati biciul, puneti-i “vinovatului” o mina pe umar si zimbiti-i. Fiti pregatiti pentru o avalansa de scuze din parte ei/lui si o calda imbratisare.

    Raspuns pt Visubi: oamenii actioneaza conform cotractelor karmice, care se incheie pe alte planuri ale neintreruptei noastre existente inainte de a reveni aici in aceeasi calitate de ingeri amnezici. De multe ori faci exact ceea ce trebuie.

    • Solarris says:

      evadarea de care vorbesti, eu as numi-o mai degraba calea dreapta a sufletului, care isi are ritmul lui de evolutie.

      si revenind la ceea ce punctai in comentariu, rugaciunea ne poate ajuta sa mai eliberam cite ceva din balastul emotional pe care il ducem cu noi. dar lucrurile simple, ne par atit de complicate cite odata…

  4. MAGDA says:

    Personal cred ca puterea de a ierta greselile altora mai ales tine si de …..greseli.
    Una e sa ierti ca ti s-au furat obiecte nu foarte valoroase si alta e cand ti se fura slujba sau iubita(ul) sau o imensa suma de bani….
    Una e sa ierti o minciuna sau ofensa si alta e sa ierti un atac fizic sau viol sau crima….

    Si as mai vrea sa stiu ”simptomele”ca ceilalti mi-au iertat greselile mele in urma unui intens proces de invocare a iertarii….care ar fi?…..
    O seara minunata va doresc tuturor!

    • Solarris says:

      mintii umane tare ii mai place sa categoriseasca, sa imparta, sa delimiteze sau sa puna etichete.
      sufletul nostru, insa, are alta perceptie: pt el iertarea nu se fragmenteaza, nu se face pe bucati si nu o face in raport cu ceea ce ii dicteaza mintea constienta. pt suflet iertarea este TOTALA… si atit. e ca si in cazul iubirii: iubirea este totala si nu cu jumatati de masura.
      cind simti ca nu poti ierta din tot sufletul, fii convinsa ca mintea “ciorovaieste” de zor, aducindu-ti argumente imbatabile in sustinerea ideilor ei. mintea – cu judecata ei logica – e bine sa o folosim la capacitati maxime in alte imprejurari, nu cind e vorba de iertare sau iubire (pt ca nu intimplator ne-a fost data).

      …si pt a-ti raspunde foarte pe scurt la ultima intrebare: primul semn pe care il vei observa apropo de iertare este schimbarea comportamentului celuilalt in raport cu tine (nu va mai exista dorinta de razbunare, de judecare, de blamare etc.) tot in acest sens, cred ca iti va fi de folos sa citesti cartea lui Robert Enright – Cum sa daruiesti iertarea

      • MAGDA says:

        Multumesc pentru raspuns!
        de multe ori ma intreb, daca eu am ceva de iertat sau cui trebuie sa cer iertare…si ma rog sa imi amintesc cu cat mai multa precizie toate acele situatii si persoane implicate….Fac un fel de ”revizie”…..Eu stiu ca nu exista nimic – vorbesc de experientele trecute – si nimeni, de neiertat in viata mea…Mai degraba …..eu trebuie sa-mi cer iertare pt toate gandurile, vorbele, mai ales, si faptele pacatoase indreptate asupra altora….Dar am descoperit ca iertandu-te mai intai pe tine…care poate fi mai dificil…..apare si iertarea lor…..

        Nu mai stiu unde am citit:
        Care e semnul ca Ingerii ti-au ascultat rugaciunile?
        Raspuns:dupa linistea care se instaleaza in suflet!…

        Asa e si cu iertarea ?….de sine…..a altora?……

    • crorazvan says:

      sa crezi ca iertarea tine de gravitatea greselii si nu de tine ca suflet este o gandire care iti intarzie evolutia ca suflet inspre desavarsire.
      nu exista greseli grave, nu exista pacate mai grave decat altele, nu exista incercari mai mari decat altele, totul este in functie de cat de evoluat esti interior, si de aceea ti se da ocazia sa te desavarsesti mai mult.
      orice dovada de iertare este o dovada de incercare trecuta, si astfel sa fii fericit cand ti se intampla ceva rau, pentru ca este semnul Divinului ca iti da ocazia sa treci la urmatoarea treapta.
      In momentul in care sf augustin a ajuns aproape de cunoasterea totala a creatiei universale, a primit o ultima tentatie, insusi diavolul i s-a infatisat in chipul celui mai frumos inger si a incercat sa il faca sa plece de pe drumul cel bun..
      sunt mai multe de discutat, insa poate ca as ocupa mult loc, dar sa stii draga magda ca in momentul in care vei ierta pe cineva care ti-a facut un foarte mare rau vei deveni foarte fericita

      • MAGDA says:

        Incep cu partea finala a mesajului:
        Dumnezeu a fost bland cu mine si nu m-a pus sa experimentez astfel de situatii, de a ierta pe cineva care mi-a facut un mare rau… am vorbit din punctul de vedere al altora….
        Din pacate, nu pot intra in detalii fara acordul persoanelor in cauza…. Dar va intreb, si iertata-mi fie indiscretia, ati fost incercat de o tragedie….din care ati iesit ….fericit?

      • MAGDA says:

        Imi cer scuze, mai am o intrebare:
        va imaginati prin ce trece o femeie care, din anumite motive, face avort?
        ce sfaturi aveti pt o astfel de persoana care nu stie cui sa ceara iertare mai intai:lui Dumnezeu? fatului ucis? siesi?

      • crorazvan says:

        revin, caci observ unele nelamuriri.

        Partea cea mai importanta a subiectului iertarii este cunoasterea a ceea ce este de fapt Iertarea. In momentul in care ne rugam Tatalui Ceresc Ii spunem iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri ii cerem prin aceasta sa ne ierte greselile pe care le-am facut fata de El si fata de Sf. Duh, si El ne va ierta sigur daca stim ca am gresit si suntem sinceri in interior, caci este prea Bun si Iubitor.
        Dar intervine problema cea mai grava a versului respectiv, cum sa ne acorde El iertarea, cand noi la randu-ne nu acordam iertare altora? Nu suntem atunci farisei, fatarnici, egoisti?
        Nu suntem oare ca sluga care este absolvita de datorie de stapanul sau si cand iese de la acesta, vede pe un altul care ii datora bani, si isi cere datoria inapoi. Ei bine stapanul auzind asta il ia pe sluga fatarnica si porunceste sa fie biciuit…

        O alta particularitate este legata chiar de legatura dintre karma fiecaruia si notiunea iertarii… in momentul in care absolvim pe cineva de greseala facuta, il dezlegam pe acesta de noi si mai ales ii acordam dreptul de a merge mai departe, fara un pacat in plus, dar in momentul in care nu o facem, acel individ ramane legat de sufletul nostru in aceasta viata sau intr-una viitoare si ne trage si pe noi inapoi. Ba mai mult, poate ni se va da dreptul sa ii intoarcem acest pacat, adica sa ne razbunam, murdarindu-ne si noi la randu-ne.

        Iar cel mai important aspect, draga Magda, la care poti sa reflectezi este chiar ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a facut, cand s-a dus la cel care a incercat sa il asasineze si i-a acordat iertarea si absolvirea de acel pacat. Ceea ce a urmat a fost ca respectivul tanar, de religie musulmana s-a convertit la catolicism si chiar a trait restul vietii in pocainta, incercand sa regaseasca Lumina.

        Incearca sa reflectezi mai mult la tine insati, la greselile pe care tu insati le-ai facut si lasa-i pe altii sa isi duca propriile pacate, fara a-i mai judeca, deoarece nimic din ceea ce se intampla nu este intamplator. Nu suntem noi in masura sa judecam.

        Iti este iertata orice greseala daca chiar constientizezi ceea ce ai facut si cu adevarat suferi si iti pare rau, chiar si o crima cum e avortul, insa va trebui probabil sa treci prin a intelege cu adevarat ceea ce ai comis, si ti se va da ocazia sa “simti”.

      • Solarris says:

        este destul de dificil doar in citeva comentarii sa condensam raspunsuri care sa acopere un domeniu atit de vast, precum este iertarea sau care sa se plieze pe toate situatiile de viata sau a felului de a fi al tuturora.
        linistea, da, poate fi un semn…

      • MAGDA BULAGEA says:

        dar eu cred ca iertarea tine de suflet…..doar ca…voiam sa zic ca uneori experientele puternice fac ca iertarea sa fie mai dificila, nu imposibila, si sa presupuna eforturi mai serioase….in functie de acele experiente prin care treci.
        normal ca intr-o alta dimensiune nu exista decat experiente, noi le nuantam cei din planul fizic-adaugandu-le ‘calificative”: bune,rele,fericite sau ne…..dar doar pt ca noi mai avem ego.

        probabil pe masura ce sufletul evolueza si reactiile ego-ului la ceea ce se intampla dispar.
        Stiu ca asa cum zicea Solarris: iertarea este sau nu este….Nu ierti in procente….ci doar mai repede sau mai incet.
        asta voiam sa zic: iertarea – vine mai repede sau mai greu in functie de experientele prin care ai trecut. daca nu vine e grav….
        dar cand se instaleaza, exista pasul ce aduce Linistea si evolutia, nu?…Gata….m-am linistit, pot sa ma duc la culcare….

        va cer iertare daca am deranjat pe cineva. eu tot va ador, ca de-aia intru zilnic aici si ies greu…..

  5. Visubi says:

    Ce faci cand ai gresit de moarte , atunci cand greseala ta a schimbat viata cuiva din rau in foarte rau … si nu te poti ierta oricat ai incerca… si greseala si imaginea persoanei in suferinta iti vin in minte de cateva ori pe zi si suferi si tu , dar fara folos , ca nu mai poti repara nimic si nici iertare nu-ti mai poti cere (fizic nu mai ai cum) … Ce faci atunci ? Cum te va putea ierta Dumnezeu daca tu in nici un fel nu te poti ierta ?

    Sperand intr-o viata mai buna , cu drag Visubi !

    • Solarris says:

      cei mai aprigi judecatori ai nostri sintem noi insine, nu Dumnezeu. El intotdeauna ne-a invatat sa iubim, sa iertam, sa ne intarim sufleteste pt a merge mai departe.
      totusi, intrebarea pusa de tine este complexa si delicata, pt a fi discutata in mod public.
      am doar rugamintea de a ma contacta pe adresa de email pt a discutia (in cazul in care esti de acord).

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s