Viata este aici, acum. Motivul pentru care nu esti de acord cu asta poate fi pentru ca nu esti cu adevarat “aici” si nici “acum”. Multe religii ne invata ca dupa ce vom muri vom avea posibilitatea sa ajungem intr-un loc al fericirii si bucuriei numit Paradis sau Rai, asta doar daca am fost suficient de buni in viata actuala. Dar daca raiul acesta il putem atinge acum, fiind inca in viata? Cum il gasim, unde se afla?
In viata noastra putini au experiente inaltatoare. Traim intr-o societate plina de stress, anxietate si nefericire. Daca am putea sa ne ridicam nivelul de constiinta, doar putin, am experimenta o cu totul altfel de viata, mai “usoara”, mai “cereasca” si cu mai multe impliniri. Mai mult, daca vom continua sa ne ridicam nivelul si mai mult, am avea astfel parte de trairi cu adevarat inalte, aici, pe Pamant.
Credinta ca acest Paradis este altundeva, si nu aici, este principalul motiv pentru care nu-l putem experimenta chiar acum. Cautand ceva mai bun, in alta parte, inseamna ca nu “prindem” intregul potential al vietii, asa cum este ea. In loc de asta, punem la lucru mintea care cauta, analizeaza, compara si evalueaza. Mintea adora astfel de “preocupari”, pentru ca se simte importanta. Trebuie sa nu uitam ca mintea este doar un instrument pe care il folosim. Noi nu suntem mintea.
Mentalul, prin actiunile sale de filtrare, ne indeparteaza de experienta totala, directa, nemijlocita cu viata. Mentalul interpreteaza experienta prin comparatie cu altele similare stocate in memorie. Dar aceasta interpretare nu este deloc acelasi lucru cu experienta adevarata. Este doar o oglindire. Se poate spune ca este un miraj, o amagire. Ca si cum incercam sa descriem cum este gustul dulce, fara insa a-l experimenta cu adevarat vreodata. Activitatea neintrerupta a mintii este un rezultat al evitarii celor mai profunde trairi si experiente de viata. Traim intr-o societate care incurajeaza suprimarea emotiilor si deconectarea noastra de la firescul vietii. In compensatie, mentalul este tot timpul “in priza”. Se pare ca este o nevoie disperata de echilibru intre minte si inima (sentimente).
Cu cat traim mai mult pe seama mintii, cu atat mai mult ne departam de adevarata si fireasca experienta a vietii. Pierdem legatura cu realitatea. Traim in adevarate lumi mentale create si intretinute de prejudecati acceptate. Restul experientelor, mai ales cele firesti, naturale, nu-si gasesc un rost in “lumea” noastra, si dau nastere la ganduri care sunt bazate pe interpretari, prejudecati, si alte scenarii iluzorii. Lumea actuala este o iluzie. Credem ca traim, dar, de fapt, nu o facem aproape deloc. Ca si cum am fi deja morti.
Ne cheltuim uriase energii si foarte mult timp (aproape tot) intr-o mare de emotii generate de minte, consumate in drame nascute din ganduri care nu reflecta realitatea, si nici experienta propriu-zisa. Toate acestea formeaza o perdea de fum care acopera adevaratele experiente de viata. Cu cat aceasta perdea de fum este mai deasa, cu atat suntem mai rupti de frumusetea si minunea continua la care am putea avea acces fiecare dintre noi in orice moment.
Sursa: Nicholas de Castella
ok…foarte corecta ideea de “aici” si “acum”, dar de la asta pana la a face praf toti marii ganditori ai lumii e cale lunga. stiu ca nu e negru pe alb, dar pentru mine asta reiese…
adica miile de ani de progrese datorate unora cu creierele atat de mari si cu gandirea atat de profunda(insasi esenta omului ca fiinta/specie), incat sa nu se lase manipulati de lumea inconjuratoare, fiind aspiranti doar la universul ideilor si nefericiti prin natura lor, sacrificandu-se pentru ca noi sa avem si o alta perspectiva asupra lumii, sa nu insemne nimic altceva decat pierdere de vreme?!
imi pare rau, nu pot fi de acord cu asa ceva…animalele traiesc in modul asta, “aici” si “acum”. ele nu sunt preocupate si de altceva, pe cand noi(dintre toate speciile) ne-am ales cu ratiunea, caracteristica cea mai de pret a noastra, iar daca noi nu o exploatam la maxim, cine s-o faca? daca nu noi sa ne punem intrebari, atunci cine?
pentru unii, a fi ignorant, o fi un principiu de viata…probabil ca e bine(cel putin asta este cuvantul Domnului) si sigur e cel mai sanatos…
este doar parerea mea, pe care mi-am exprimat-o destul de raspicat, dar doar pentru a ma face mai bine inteleasa. nu e habotism si nici ateism, eu cred in Dumnezeu! intr-adevar in propriul meu Dumnezeu, dar care mai este acel Dumnezeu universal, daca toata lumea oricum are o perceptie proprie asupra a tot ce exista, propriul univers…si singurul de altfel la care vom avea acces vreodata…dar “a trai” e oarecum mai apropiat de “a supravietui” decat de “a trai cu adevarat”.
si apropo de aspiratii si teluri…nu cumva pentru ati implini visurile si dorintele trebuie sa vrei in continuu sa te autodepasesti?!
nu cred ca un om “sarac cu duhul” se va putea autodepasi…primul pas e sa-ti pui intrebari…totul incepe de “aici”.
ioana draga,
interesanta si surprinzatoare conexiune ai facut, citind acest material, dar ideile scrise in articol, au o alta conotatie.
.
probabil ca daca traversai macar in diagonala cele cuprinse pe acest blog, ai fi observat ca informatiile prezentate (articole, carti, filme, chiar si comentariile mele) nu se incadresaza deloc in categoria a-i face praf pe altii
… apropo de ratiune: oare sa fie ratiunea singura caracteristica de pret a noastra? tu ce parere ai?
si mai indraznesc o intrebare: ce sens dai notiunii de sarac cu duhul?
multumesc pt trecerea pe aici
nu e necesara autodepasirea pentru a primi ceea ce iti doresti, ci doar sa ai incredere in Dumnezeu. Cere-i Lui orice si vei primi, doar sa ai grija de ceea ce ii ceri, si mai ales sa crezi ca ai primit deja, ceea ce ai cerut.
El este singurul care te poate ajuta, tu singura nu vei putea realiza nimic, ci toate actiunile vor fi in zadar.
De asemenea, mai este un aspect important, de fiecare data primesti ceea ce Iubesti… asa ca, atunci cand doresti ceva incearca sa iubesti acel lucru si in mod sigur il vei primi. (Daca iubesti banii ii vei primi si ti se va da sansa de a avea mai multi, daca iubesti pe cineva ti se va da sansa de a il avea aproape, daca iubesti pe Cel de Sus, El iti va fi alaturi) Astfel Legea Atractiei transpusa in Legea Iubirii ar deveni: Ai grija ce iubesti caci vei primi…
Important este a intelege Iubirea si apoi vei intelege si Legea Atractiei.
Idealul este a trai in “aici” si in “acum”, caci vei putea sa fii receptiva la tot ceea ce apare nou in fata ta, netrecand cu vederea anumite aspecte care sunt doar pentru tine infatisate.
Vorbeai de ratiune, ce bine ar fi ca tot ceea ce inseamna ratiune sa fie iluminata de Divin, caci oamenii nu ar mai fi preocupati de egoism, mandrie, avere materiala ci ar fi mai mult interesati de a constientiza ceea ce inseamna actiunile lor, cat de mult ii afecteaza pe altii si mai ales ce rezultat vor avea acestea.
Spune-mi te rog care este Dumnezeul tau? eu stiam ca este un singur Dumnezeu.
Ce bine ar fi sa traim toti in Aici si in Acum.
Astfel nu am mai cadea in capcana trecutului si vom putea sa fim receptivi la noul ce ni se ofera. Doar trairea in prezent ne poate aduce liniste spirituala si mai ales claritate…