“A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe celălalt, ci a privi împreună în aceeasi directie.” Antoine de Sainte-Exupery
Din ceea ce am observat până acum, multi oameni cu preocupări spirituale moderne, au probleme serioase în viata lor de cuplu. Bineînteles că, pentru o întelegere superioară, aceste probleme sunt doar exercitii si sanse de a creste împreună, de a ne dezvolta, întâlnindu-ne cu propriile vicii si limitări.
O relatie de cuplu nu poate fi înteleasă, din punctul meu de vedere, decât dacă o privim ca pe o sansă. Oamenii intră în
relatii de cuplu din neîntelegerea unor realităti, pe de o parte karmice, pe de altă parte a fortelor care se pot naste astfel între cei implicati.
Persoanele care păsesc în biografiile noastre sunt, desigur, parte din familia noastră karmică, de aceea este important să constientizăm încărcătura din trecut care vine către noi în orice relatie pe care o întâlnim.
Însă o întrebare semnificativă este unde găsim noi limita între o prietenie karmică de câteva vieti – care poate fi o prietenie spirituală, obiectivă – si implicarea într-o relatie de cuplu. Însă cum suntem cu totii pe drumul nostru si adunăm experiente din care tragem învătături pentru viitor, putem încerca să valorificăm din perspectiva vesniciei orice relatie în care intrăm. Dacă aspectul karmic este cumva personal si irepetabil din perspectiva unicitătii fiecărui individ, problema fortelor care intervin într-o relatie de cuplu este una aparte si care devine deseori mult mai importantă pentru drumul interior al discipolului spiritual.
Cel alături de care începi o relatie de cuplu se schimbă rapid pentru tine în altceva decât ceea ce este el însusi, chiar dacă uneori îti trebuie ani pentru a observa asta. Unii oameni ajung repede la conflicte care semnalează o primă aparitie a acestui “ceva” nou. Când lucrurile sunt mai grave, oamenii se despart, divortează, dând vina unii pe altii pentru neîntelegerea realitătii celuilalt. Atunci unii ar putea spune că iubirea a devenit mai slabă în amploare fată de compromisurile care trebuie făcute pentru continuarea relatiei. Dar dincolo de certuri, de contraziceri, de forte sufletesti irosite, ce se află? De ce se ceartă oamenii? De ce uneori cel de lângă noi apare în ochii nostri ca un alt om fată de cel pe care îl stiam?
Acceptăm că oamenii se schimbă si vom lua în considerare si acest lucru. Însă, ca oameni cu preocupări spirituale si care păsesc pe un drum personal de initiere, alte lucruri capătă o pondere mai mare.
Dublul nostru este acel ceva care provoacă orice conflict rostit sau nerostit, căci omul alături de care ne vom petrece cel mai mult timp va deveni oglinda noastră, oglinda dublului nostru. Fricile noastre, furia noastră, egoismul nostru, posesivitatea noastră, toate aspectele care plăsmuiesc continuu dublul nostru vor fi reflectate de cei din jur, de cei dragi.
Atunci apar conflictele, pentru că oamenii nu au maturitatea de a se privi pe ei în oglindă, ci se grăbesc să judece ceea ce nu înteleg. Atunci, pentru discipolul spiritual apare o nouă sansă: sansa extraordinară de a fi reflectat – în cei care îi sunt mai apropiati – asa cum sunt ei, asa cum oglinda spirituală reflectă spre ei dublul lor. Abia atunci orice relatie de cuplu poate fi cu adevărat folositoare drumului nostru spiritual, când vom putea să o vedem ca un ajutor real în a ne schimba si a transforma aspectele imorale si întunecate ale fiintei noastre. Însă deseori uităm asta si ne supărăm când oamenii din jurul nostru devin oglinzile noastre si aruncăm cu sentimente copilăresti în cei din jur.
Trebuie într-adevăr o alchimie spirituală pentru a putea curăta dublul nostru atunci când el ne loveste dinspre persoana iubită, dar cu atât este mai valoroasă orice izbândă, cu cât putem fi mai treji si mai responsabili în fata propriilor datorii fată de noi însine si fată de cel de lângă noi. Omul de lângă noi nu se schimbă în rău precum ne pare, ci dublul nostru iese la suprafată din inconstientă si se reflectă în diverse nuante prin ochii lui. Dacă putem întelege astfel relatia de cuplu, vom găsi un real ajutor în propria muncă lăuntrică si spirituala si vom găsi alte metode mai creative si mai utile de a rezolva conflictele.
Exupery a spus un lucru puternic si greu în citatul ales ca motto al acestor rânduri. Ca individualităti constiente de sine si egoiste vrem ca cel din jurul nostru să ne reflecte pe noi. Oamenii asteaptă deseori ca persoana de lângă ei să le reflecte propriile asteptări, propriile dorinte. Însă asta nu este iubire autentică, ci iubire egoista de sine.
Căci o relatie spirituală reală, în cadrul unui cuplu, trebuie să presupună o împreună-lucrare, o păsire pe acelasi drum. Înfrătirea a două suflete pentru o parte de drum din eternitate, pe care acestea aleg să o păsească împreună, poate fi mult mai rodnică dacă ne-am bucura ca celălalt să ne fie alături, nu pentru a împlini asteptările noastre, ci pentru a ne ajuta să ne vedem limitele si a învăta să crestem împreună, fiecare pentru el si pentru celălalt.
Alte articole pe aceeasi tema:
http://drumuricatretine.wordpress.com/2009/10/10/relatiile-si-lectiile-de-viata/
http://drumuricatretine.wordpress.com/2009/10/28/relatiile-karmice-si-scopul-lor/
http://drumuricatretine.wordpress.com/2009/04/26/problemele-in-relatiile-de-cuplu/
http://drumuricatretine.wordpress.com/2009/04/26/eliberarea-de-gelozie-si-posesivitate/
http://drumuricatretine.wordpress.com/2009/09/21/iubirea-neconditionata-2/


Citind articolul ma gandeam cati sunt in stare sa priveasca o relatie ca fiind o (alta) sansa, ca fiind o oportunitate de a creste si a ne educa la nivel interior?
Cati se pot debarasa de vechile tipare nocive de relationare? Majoritatea repeam relatie dupa relatie, aceeasi “placa”, dar nici nu vrem sa ne vindecam sau sa invatam ceva. Si nu stiu cat are asta legatura cu nivelul de evolutie personal. Cred ca mai degraba e vorba de pune singuri betze in roate. In sau fara cunostinta de cauza.