Povestea celor trei porti

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Visatul prin puterea intentiei

Intentia este un alt termen folosit pentru visatul activ si curajos. Este focul inspiratiei si al transformarii, pasiunea care ne conduce. Intentia este puternicul dor al inimii de cel iubit, de Dumnezeu, de intoarcerea acasa, de acolo unde ne este locul si unde ne recunoastem rolul in mandala Creatiei. Intentia este curajul sufletului. Atunci cand accesam puterea intentiei, in inima noastra, primul lucru pe care il traim este pacea.

Efectul umbrei sau “de ce oamenii buni fac lucruri rele?”

Umbra inseamna intuneric si secret. Umbra reprezinta toate acele lucruri pe care nu vrem ca altii sa le vada in noi. Lucrurile pe care le ascundem, despre care mintim, nu numai catre altii, dar mai ales catre noi insine. Umbra inseamna tot felul de monstri care ies din pesteri in miezul noptii. Este acea latura intrinseca, profunda si intunecata pe care fiecare din noi incercam sa o ascundem, pentru ca ni s-a spus de la o varsta frageda ca nu sunt componente acceptabile ale fiintei noastre.
Pentru a detine un aspect al sufletului, trebuie sa experimentam celalalt aspect al sufletului, contrariul. Singurul moment cand nu avem umbra este atunci cand stam in intuneric.

Paul Ferrini – Despre dorinta de a-i indrepta pe ceilalti

Ori de cate ori ma gandesc ca cineva (inclusiv eu insumi) are nevoie sa fie indreptat, incep sa gandesc din perspectiva lipsei. Si nimic nu se indreapta printr-o mentalitate a lipsei… E un adevarat paradox. Daca eu gandesc ca ceva trebuie indreptat, indreptarea devine imposibila. Daca eu imi dau seama ca nu poate fi reparat, atunci nu este stricat. Cheia in aceasta propozitie este cuvantul “eu’”.  Ceea ce gandesc eu, determina drama sau absenta dramei. Deoarece noi vrem ca lucrurile sa fie perfecte, intotdeauna incercam sa ne schimbam experienta.

Iluzia superiorității

“Scopul vieţii nu este de a învinge, ci de a creşte şi a contribui. Când priveşti înapoi la tot ce ai făcut în viaţă, vei avea mai multă satisfacţie din bucuriile pe care le-ai adus în vieţile altora decât din timpurile când i-ai întrecut şi invins pe alţii.” – Harold Kushner

Noul Om trebuie să vină prin tine!

Trăieşti într-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, în fragmente, deja a sosit, dar doar în fragmente [...] Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin tine. Noul Om poate să se nască doar prin pântecele tale: tu trebuie să devii pântecele. Este o experimentare: a curăţa terenul astfel încât noile seminţe să poată cădea în el. Dacă Noul Om reuşeşte, vechiul va trebui să se ducă. Vechiul poate trăi doar dacă Noul Om este împiedicat să vină. Nu poate fi împiedicat acum, fiindcă nu este doar o chestiune de venire a Noului Om în existenţă. Este o chestiune de supravieţuire a întregului pământ – a conştientizării însăşi, a vieţii însăşi.

Rugăciune

„Doamne, fă ca din mâinile mele să se vadă lumea Ta,
Şi acolo unde este gelozie, lasă-mă sa pun Dragostea,
Acolo unde este ură, lasă-mă să pun Iertarea,
Acolo unde este ceartă, lasă-mă să pun Unitatea,
Acolo unde sunt erezii, lasă-mă să pun Adevărul,
Acolo unde este îndoială, lasă-mă să pun Credinţa,
Acolo unde este disperare, lasă-mă să pun Speranţa,

Fiecare primăvară e bucuria unui nou început!

La fel ca şi natura, sufletul tău trece prin cicluri necesare sau ar trebui să treacă. Aşa cum un copac are nevoie să elibereze frunzele sale veştejite toamna pentru a începe un nou ciclu primăvara, aşa şi tu ai nevoie să elimini tot ceea ce nu îţi mai este de folos pentru tine, orice amintire dureroasă, orice sentiment negativ.
Ai fost de curând într-un parc? Ai văzut cât de puternică e forţa naturii care se simte în fiecare copăcel înmugurit, în fiecare magnolie înflorită, în fiecare ghiocel?

Iertarea este o formă de a iubi

Pentru a putea ierta, trebuie să fii asemenea unui Părinte Arhetipal, adică să evoluezi în înţelepciune, puritate şi forţă emoţională. Cred că cei care găsesc puterea de a se ierta pot rămâne împreună oricât de mult doresc. Unde se află această putere? Desigur, se află în iubire. Nu poţi ierta atunci când nu iubeşti, adică atunci îi când nu ai acces la rezervorul de iubire dinăuntrul tău. În termeni mai tehnici, nu ai acces la Sine. Când iubirea pentru celălalt este blocată sau pare a se fi consumat, iertarea devine imposibilă. Oamenii pot trăi zeci de ani blocaţi în dimensiunea iertării, dar foarte activi în dimensiunea urii şi a resentimentului.

Dansând cu viața

Oamenii care excelează în manifestarea fizică a ideilor lor învaţă să-şi fixeze obiective realiste şi să le aplice într-un mod flexibil, răspunzând la condiţiile concrete. Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă flexibilitate, urmăreşte comportamentul unui copăcel tânăr în bătaia vântului. Trunchiul său este subţire şi fragil, dar dispune de o impresionantă forţă şi rezistenţă. Aceasta se datorează faptului că el se mişcă împreună cu vântul, nu împotriva lui.

Cunoașterea de sine

“Nu există cale mai bună de a ajuta pe cineva decât aceea de a-l determina să se cunoască pe sine. Nu există cale mai bună de a ajuta pe cineva să se cunoască pe sine decât aceea de a-l determina să fie conștient de puterile cu care este înzestrat. Și nimic nu-l va ajuta mai mult în trezirea acestor puteri latente decât realizarea vitală, pe deplin asumată, a propriei sale apartenențe la viața divină infinită, față de care trebuie să se deschidă și pe care trebuie să o lase să se manifeste în interiorul său. Când suntem pe deplin deschiși către Spiritul divin infinit, în noi se manifestă cea mai înaltă formă de înțelepciune… “

Calea spre fericire

Cu multi ani in urma traia in sudul Indiei, intr-o pestera de pe muntele Arunasala, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ramana, iar poporul ii daduse si numele de Maharishi (mare intelept). Ramana traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume. Lumea credea cu tarie ca Ramana cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata.

TU esti Minunat(a)!

Acest moment, chiar ACUM, este tot ceea ce poti sa cunosti cu adevarat. Indiferent de ceea ce poate ca ai facut in trecut, sau care sunt temerile tale in ceea ce priveste viitorul, fii recunoscator ca te afli aici acum. Esti minunat(a) si meriti sa stii cat esti de pretios pentru lumea din care faci parte. Onoreaza greselile pe care le-ai facut, pentru ca toata lumea face greseli, insa cauta in ele lectiile pe care poate ca ti le ofera.

Povestea unui înger

A fost odată un bebeluş încă nenăscut. Acesta fusese conceput cu săptămâni în urmă şi trăia de atunci în pântecele mamei sale. Se simţea bine în acel loc minunat şi creştea în fiecare zi din ce în ce mai mare. Vorbea zilnic cu Dumnezeu şi învăţa foarte multe lucruri de la El. Trăia, parcă, într-un balon plin cu apă înăuntrul unei fiinţe vii.

Binele si rãul

Binele si rãul au condus dintotdeauna. Este trist sã constati cã aceste notiuni tin de latura noastrã umanã si nu de cea divinã. Rãul s-a nãscut din fricã. Totul se întâmplã la nivelul capului. Dacã tu consideri ceva ca fiind „rãu”, acesta devine rãu în mod automat. De aceea se spune „devii ceea ce gândesti”. Dar altcineva poate interpreta acest rãu ca fiind bine. Deci, acelasi lucru e bine sau rãu în functie de felul în care îl percepe fiecare individ. În realitate, tot ce este considerat „rãu” face parte din planul divin si este permis pe pãmânt pentru a ajuta omul sã evolueze.